CANALE ETERICE MATRICEALE PLANETARE

« Back to Glossary Index

Sunt ”fibrele” structurilor fizice al planetei (așa cum corpul nostru fizic este format din fibre care formează organele funcționale ale corpului): le numim canale eterice matriceale planetare, constituite din materii cu vibrație eterică, alături de alte structuri cu vibrații mai înalte ale planetei. Ele constituie o parte din structurile planetei care, strâns reunite, formează manșoane eterice planetare, care se înfășoară unul peste altul, susținându-se permanent în radiația mulțimii spiritelor care se întrupează ca planetă. Iar unul dintre aceste manșoane este un manșon matriceal pentru partea pământoasă a planetei (formată din materii care au vibrație fizică, mai joasă decât vibrația părții eterice) care ne susține viața nouă și întregului biositem planetare; această parte pământoasă cuprinde însă, așa cum bine știm acum, și formațiuni lichide, și gaze care formează atmosfera planetară.

Canalele care formează manșonul nostru pot fi numite canale eterice matriceale întrucât ele creează condiții pentru constituirea părții fizice, pe care evoluează spiritele întrupate în biosistemul planetar. Dar și celelalte manșoane sunt la rândul lor matriceale pentru formațiuni din alte tipuri de materii, care formează structuri în interiorul lor și, în continuare le întreține existența și contribuie la diverse funcțiuni pentru propriul manșon și pentru alte structuri ale planetei.

Canalele sunt de lungimi diferite, cu grosimi diferite, cu vibrații diferite – pe subnivele ale marelui nivel eteric; formarea lor este determinată de seturi și subseturi de raze din radiația totală a poporului de spirite care este întrupat ca planetă. Razele sunt emise de spiritele poporului planetei și, în funcție de intensitatea energiei radiante sub formă de raze lungi, sunt atrase fluxuri energo-materiale din aerul planetar, sunt compactizate și astfel se formează canalele atât de diferite între ele. Dar amplasarea și orientarea în spațiu sunt hotărâte de coordonatorii de evoluții în funcție de evoluțiile spiritelor planetei, de necesitățile de destin ale acestora, dar și ale tuturor spiritelor întrupate în biosistemul planetei.

Canalele eterice se împletesc fără însă să se amestece fluxurile între ele, iar astfel se poate determina fiecare set și subset de raze după cum curge orientarea spațială a canalelor. Grosimea canalelor arată cât de dezvoltate sunt seturile și subseturile de raze ale spiritelor planetei. Dacă pe planetă sunt și spirite creatoare avansate aflate în curs de universalizare, ele se vor întrupa numai pe planete cu spiritele planetei foarte avansate în evoluțiile de acest tip din galaxie. Creatorii vor folosi în viața lor curentă cunoașterile legate de canale (grosimi, poziții, etc.) pentru a le folosi în viața lor curentă, la fel ca și multe alte structuri care sunt parte a planetei: cunoașterea canalelor face parte din experiența lor ancestrală și fiecare manifestare a lor se va constitui în consolidări ale cunoașterilor aplicate în toate domeniile vieții lor și a viețuitoarelor pe care ei le pot ajuta, proteja.

Putem să asemănăm manșonul eteric matriceal cu corpul nostru dublu-eteric, despre care începem să ne amintim treptat că este matrice pentru corpul fizic. Ca și corpul fizic, corpul dublu-eteric este format tot dintr-o multitudine de canale extrem de fine (pe care le putem numi de asemenea fibre) care oferă condiții de circulație pentru fluxurile energo-materiale care hrănesc energetic și corpul dublu eteric, și corpul fizic pe care îl cuprinde în totalitate.

În același mod este necesar să fie privite și canalele eterice matriceale planetare, dar și canalele eterice matriceale stelare.

Manșonul în sine este o masă compactă de canale eterice. Nu există niciun gol de canale în manșon, adică între canalele întregului manșon eteric. Dar în vizualizările noastre mental-astrale din timpul meditațiilor active, când ne propunem să vedem legături între diferite aspecte ale canalelor, ies în evidență canalele de o anumită vibrație, pe fondul celorlalte care fac o masă compactă, de fundal. Se reliefează astfel anumite canale care au o vibrație extrem de apropiată, pe fondul celorlalte care rămân puțin reliefate sau chiar invizibile, conducând la confuzia că ele ar fi singuratice. Dar de fapt percepem acele canale care sunt proporționale cu vibrația generală a observatorului – și ce vrem, și ce nu vrem să cunoaștem. De aceea orice cercetător de acest fel trebuie să aibă un echilibru vibrațional avansat, iar acesta era principiul de la care porneau geții, străbunii noștri, pentru a-și comunica necesități de informare asupra unor teritorii: locurile unde putea să se desfășoare drumurile lor în condiții optime, la fel unde să se ampleseze locuințele – așezările lor în general. Variațiile canalelor în funcție de grosimile lor, de vibrațiile lor aratău omului din vechime locurile unde puteau apare alunecări de teren, surpări de terenuri, alte mișcări mai profunde sau mai superficiale în scoarța Pământului. Sau dimpotrivă, terenuri stabile, folosite pentru culturi, pentru așezări, etc., cunoașteri pe care azi nu le mai avem, dar ne amintim treptat de multe dintre cele de mult uitate, dar mai ales că va reveni vremea amintirii cunoașterilor din vechime și nu le vom mai uita niciodată.  

« Înapoi la Dicționar