I. IDEI PRINCIPALE
1. Discutăm despre vibrația medie planetară, având în vedere:
a. Vibrația fundamentală a cumulului de materii și energii ale planetei cu toate structurile ei și întreg biosistemului planetar;
b. Complexitatea factorilor care conduce la existența variației vibrației medii planetare, adică cumularea efectelor a două forme de variație, astfel:
– variația vibrației zonale: datorată diminuării energiei filamentelor energo-materiale prin trecerea lor prin corporalităție de întrupare ale tuturor galaxiilor (cu stelele, planetele și biosistemul lor) până la ajungerea pe Pământ și traversarea tuturor corpurilor biosistemului pământean, diminuare care se echilibrează în spațiile universice prin remodelarea energetică a filamentelor de către coordonatorii de evoluții (creatorii lor): este un proces pe termen foarte lung;
– variația vibrației planetare: datorată etapelor locale de respirație a spiritelor întrupate (ale planetei și biosistemului ei), care ajung să se apropie de simultaneitate având ca efect maxim glaciațiunile formate în inspirul respirației lor: un proces pe termen relativ scurt.
2. Variația vibrației medii planetare este concret extrem de necesară pentru ca biosistemul cu spirite aflate în evoluții intraplanetare, ajutate energetic direct de poporul de spirite întrupat ca planetă, să se obișnuiască cu schimbări permanente de condiții de trai într-un ciclu extrem de lung de întrupări pe aceeași planetă.
II. DETALII, DISCUȚII
În acest capitol discutăm despre vibrația filamentelor energetice și efectele variației vibrației lor la nivel zonal (în toată zona I a Universului Fizic) precum și la nivel local, planetar, iar în studiile viitoare vom urmări și variația vibrației monadelor – pe care o numim evoluție.
Vibrația medie planetară este legată de variația energiei filamentelor energetice circulante în spațiile universului, din care se formează, și cu care se întrețin toate corporalitățile de întrupare din univers, însă cu specificul fiecărei zone a universului.
Variația foarte amplă a vibrației zonei în care se află galaxia noastră stă la baza desfășurării evoluțiilor în această zonă și este valabil acest procedeu numai aici, în zona I a Universului Fizic, unde monadele se află la începutul evoluțiilor lor. În acest stadiu al creșterii lor nu au încă puterea energetică, experiența de manifestare prin corpurile lor, și astfel nici posibilitatea de orientare în deplasări de lungă durată în spații largi. Acesta este motivul principal pentru care există variația amplă a vibrației în mediul lor natal, variație care modifică periodic condițiile curente de trai local, ajutând astfel monadele să învețe să se adapteze la schimbări, întărindu-și și puterea energetică radiantă, îmbogățindu-și experiența și consolidând-o în același timp.
În primul rând, vibrația medie planetară este vibrația fundamentală emisă de totalitatea elementelor de întrupare ale planetei cu întreg biosistemul ei. Așadar discutăm despre un cumul al valorilor vibrațiilor, unde fiecare întrupat – de la planeta ca atare la fiecare viețuitoare de pe planetă – contribuie la vibrația medie planetară.
În același fel, discutăm despre vibrație medie stelară, dar și despre o vibrație medie subzonală (a întregii subzone, cu toate structurile ei, cu toate galaxiile ei) și în același mod despre vibrația medie a unei zone a universului cu toate structurile sale și cu toate întrupările din cuprinsul ei, precum și totalitatea fluxurilor energo-materiale circulate în spațiile locale.
Este necesar în același timp să avem în vedere fondul vibrațional fundamental, în care se află toate macrostructurile – galaxiile cu stelele și planetele lor, cu biosistemele lor: este fondul energetic fundamental cu vibrația sa specifică, așadar toate structurile și toate formele de întrupare sunt proporționale cu fondul energetic nativ, natural al bulei care formează zona și a variației energiei fundamentale în spațiile zonei: care stă mai departe la baza delimitării subzonelor în cadrul zonei universice.
Așadar, mai complex spus, vibrația medie zonală/subzonală este media vibrației fundamentale a energiei bulei care formează zona sau subzona + vibrațiile fluxurilor energo-materiale circulante în spațiul local + vibrațiile structurilor energetice universice (corzi energetice universice , bariere energetice interzonale etc.) + vibrațiile galaxiilor cu toate stelele, planetele și biosistemele lor.
În circulațiile lor, filamentele energo-materiale circulante în spații pierd din energia lor superficială prin trecerea lor prin toate corporalitățile din galaxii, proces prin care se întreține existența și funcționalitatea tututor corpurilor de întrupare a spiritelor. Această diminuare treptată de energie conduce la diminuarea corespunzătoare a vibrației filamentelor și formează ceea ce numim variația vibrației medii zonale/subzonale/stelare/planetare.
Vibrația medie planetară variază astfel în funcție de variația vibrației filamentelor energo-materiale care ne formează corporalitatea – de la planetă însăși la cele mai mici și cele mai mari și complexe sisteme corporale ale viețuitoarelor. Dar este necesar să ținem cont și de faptul că este influențată de vibrațiile care vin din exterior – din subzona locală și nu în ultimul rând a întregii zone a universului. Fluxurile nu trec dintr-o subzonă în alta, dar vibrațiile vin și din fondul energetic profund al zonei, și din subzonele învecinate: se răspândesc, se propagă în toată zona, influențândmai mult sau mai puțin toți întrupații, care se vor manifesta, așa cum au învățat în treptele evoluțiilor lor, în funcție de influențele vibraționale care vin din mediul înconjurător.
Vibrația medie planetară variază de la un loc la altul al planetei, în funcție de distribuțiile structurilor planetare profunde și de suprafață: de la nucleul planetei și structurile manșoanelor eterice ale ei, la formele de relief ale scoarței pământoase. În funcție de condițiile vibraționale oferite de planetă și de variațiile lor, coordonatorii de evoluții stabilesc popoarele de spirite care vor evolua pe planetă, care la rândul lor vor influența vibrația medie planetară pe timpul întregii vieți a planetei. Schimbările vibraționale ale fluxurilor energo-materiale conduc, în perioade foarte mari de timp, la schimbări ale vibrației părților pământoase, lichide și gazoase, începând de la vibrația structurilor subatomice, atomice, moleculară. Toate se derulează însă într-o proporționalitate care asigură stabilitatea fizico-chimică a structurilor, astfel încât nicio viețuitoare a planetei – până la planeta însăși – să nu sufere, să nu existe niciun fel de dezechilibru în viața nimănui.
Schimbările vibraționale sunt extrem de lente, doar fenomenologia legată mișcările stelare și planetare sunt uneori rapide, venind pe neașteptate de multe ori și astfel forțează spiritele întrupate să se orienteze rapid și să se manifeste așa cum au învățat ele în evoluțiile lor.
Dar această variație nu se referă numai la scăderi, diminuări de vibrație, ci și la creșteri în egală măsură. Când filamentele pierd substanțial din energia lor – dar nu într-atât cât să pericliteze viața monadelor din interiorul lor – filamentele sunt preluate prin structurile universice special create de coordonatorii evoluțiilor – barierele energetice inter-subzonale și bariere energetice interzonale, sunt duse în Universul Spiritual Central și remodelate după necesitățile mediilor universice de întrupare ale monadelor avansate în evoluții, dar și ale monadelor din filamente în egală măsură. După remodelare, filamentele sunt readuse în subzonele inițiale. Toate se află astfel într-o variație permanentă, în funcție de care spiritele întrupate învață să se manifeste și să-și consolideze manifestările învățate.
Când discutăm despre variația vibrației medii planetare trebuie să avem în vedere faptul că nu există un singur tip de variație, ci două tipuri care se împletesc permanent:
– pe termen lung de timp: despre care am discutat mai sus (și vom discuta foarte des), cu o diminuare pe termen foarte lung, pentru Pământ de cca. 250 milioane de ani de la un moment maxim vibrațional la un minim vibrațional. Să repetăm: prin diminuarea treptată a vibrației filamentelor din zonă și creșterea ei prin remodelarea lor energetică, prin completarea în anumite limite a energeticii filamentelor;
– pe termen scurt: o variație și ea necesară întreg biosistemului (și stelei, planetei, întregii galaxii) este rezultată din variația respirației monadelor întrupate: în faza de inspir a monadei, energia care intră în interiorul ei este menținută aici pentru o perioadă scurtă de timp după care, în faza de expir, este eliberată sub formă de radiație energetică a monadei. Dar să înțelegem că pe întreg timpul de respirație, se menține neschimbată radiația energetică provenită din compactizarea energiei în celulele monadei și din păturile interioare și exterioare ale monadei, însă există astfel un mic timp de variație a radiației care nu se suprapune cu timpul de variație al altei monade, fiecare având ritmul său de respirație, mărimea interioară a celulelor fundamentale (deci și necesarul de energie propriu). Defazarea respirației lor este de foarte lungă durată în volumul uriaș de monade din toate întrupările locale, dar toate ajung la un anumit moment dat aproximativ într-un stadiu apropiat de inspir sau de expir, ceea ce conduce la o variație, la o creștere sau la o diminuare a vibrației locale, care se suprapune tendinței variației zonale (despre care am discutat anterior). Acest fenomen este de durată mult mai scurtă de timp planetar, chiar dacă planeta ar fi mult mai mare decât Pământul. Perioadele de vârf nu vor ajunge niciodată să se suprapună perfect, nu vor ajunge niciodată la o simultaneitate, întrucât monadele sunt doar asemănătoare, niciodată identice, iar vitezele lor de respirație sunt diferite, chiar dacă nu cu mult.
Perioadele care se formează cu cele mai apropiate valori în inspir (deci diminuarea energiei radiante în spațiile de întrupare) noi le cunoaștem sub denumirea de glaciațiuni: care înseamnă o diminuare a vibrației planetei care în viața noastră înseamnă frig, glaciațiune.
Desigur că planeta trece și printr-un moment de vibrație crescută la maximum vibrațional: la sincronizările aproximative ale expirului, care este binecunoscut și așteptat de populațiile spirituale creatoare avansate care îl așteaptă, îl conștientizează dacă sunt în evoluție pe planetă (Pământul sau oricare altă planetă). Noi nu avem cum să ne facem o imagine clară – nu putem spune doar de o căldură excesivă, pentru că biosistemul planetei este diferit în multe feluri, pe care nu le cunoaștem azi, dar despre care vom discuta când va veni vorba despre plafonul cețos pe care îl avea Pământul când vibrația planetei era extrem de înaltă.
Acestea sunt momentele cele mai evidente de modificări vibraționale pe Pământ: pe de o parte minimul și maximul vibrațional zonal (când toată zona trece prin aceste momente, cu diferențieri de la o subzonă la alta), iar pe de altă parte glaciațiunile (sau alte fenomene de aceeași natură, în funcție de specificul planetar).
Este foarte normal să observăm cât de importantă este vibrația medie planetară și variația ei în contextul evoluțiilor monadelor. Și este deosebit de importantă pentru planetă și biosistemul ei: noi, oamenii care traversăm acum această perioadă a ciclului nostru de întrupări, o perioadă cu vibrație foarte joasă, cu putere energetică redusă, cu cunoaștere puțină, haotică, ruptă din realitatea extrem de complexă a lumii în care trăim, ne gândim numai la noi înșine în mod egoist și socotim că ne este doar nouă necesar ca influență asupra manifestărilor noastre. Dar aceasta este doar o foarte mică parte a necesităților pentru care există variația vibrației medii planetare și zonale, iar noi uităm de faptul că nu suntem singurele viețuitoare de pe planetă, viețuitoare care au nevoi mult mai mari, din punct de vedere spiritual, iar noi, oamenii, avem datoria de a le proteja, de a le ajuta să supraviețuiască pe o planetă atât de complexă cum este Pământul.
Deși credem că suntem fixați pe această planetă, unde credem că am evoluat de la virușii ei până la mamifere și oameni, nu este de loc adevărat acest lucru, evoluțiile noastre ca spirite întrupate au cuprins miliarde de întrupări pe milioane de planete, în galaxii din toate zonele Universului Fizic și în alte universuri materiale. La fel – deși cu mai puține întrupări pe mai puține planete în circulații de la o galaxie la alta – spiritele mamiferelor sunt într-o circulație mult mai densă în această parte a evoluțiilor lor, căci efectuează 2-3-maximum 4 întrupări și pleacă mai departe, iar în locul lor, ca spirite întrupate în aceleași corpuri, vin alte grupuri de spirite, într-o circulație necesară momentului lor evolutiv. Noi, ca oameni, avem un ciclu mult mai lung de întrupări pe Pământ, însă tot avem o mișcare liberă și conștientă în spațiile galactice. DAR biosistemul mărunt, până la mamifere, sunt spirite aflate în evoluții intraplanetare, prima parte a evoluțiilor începătoare spirituale, și, atâta vreme cât durează existența planetei, toate popoarele de spirite în evoluții intraplanetare care sunt atașate planetei, ajutate energetic, radiant de spiritele planetei, nu pleacă de pe planetă pentru un ciclu extrem de lung de întrupări, cât ține întruparea planetei lor natale. Așadar ele trăiesc doar schimbările pe care le are mediul în care trăiesc: pe Pământ ca viețuitoare cu corp fizic de manifestare sau în jurul Pământului, ca entități astrale (cu corp astral de manifestare).
De aceea planeta are o fenomenologie extrem de bogată, legată de mișcarea stelei în galaxie, a planetei în jurul stelei, cu influențele periodice ale celorlalte planete din sistemul planetar al stelei și ale celorlalte stele din sistemul stelar de care aparție steaua locală. Mișcarea galaxiei în subzonă, între corzile energetice universice care le dau mereu impulsuri noi chiar dacă viețuitoarele în general nu le simt – simt însă schimbări în aer în felul lor personal, cu puterile pe care le au în acel moment al evoluției lor. Ele simt și schimbarea condițiilor stelare, într-un mod apropiat de ceea ce numim noi, oamenii, intuitiv: prin acel vânt stelar care este de fapt un vânt galactic – prin mișcarea galaxiei în subzonă și prin existența amprentelor lăsate în timp, în energia fundamentală a zonei, de mersul altor galaxii trecătoare prin aceleași spații.
Este o formă de simțire care va deveni din ce în ce mai complexă de-a lungul evoluțiilor spiritelor, care se vor obișnui cu influențele reciproce și vor modifica, prin schimbarea progresivă a manifestărilor lor, chiar fondul vibrațional al planetei, al întregii galaxii. De la macro-structurile universice la spațiile locurilor lor natale, ele contribuie astfel chiar la schimbările atmosferice și circulațiile fluxurilor de filamente în spațiile planetare (și în continuare: stelare, ale sistemului de planete al stelei locale). Vibrațiile care astfel sunt în continuă schimbare determină, apoi întrețin și mișcările tectonice din profunzimea scoarței fizice planetare, care schimbă mereu fața lumii lor, relieful planetei, aducând schimbările din planul intuitiv – în conștientul care astfel li se dezvoltă permanent, chiar dacă puțin câte puțin. La începutul evoluțiilor așadar toate schimbările nu sunt conștientizate și controlate; și noi, oamenii avem condiții la un moment dat al ciclului nostru de întrupări pe o planetă, să simțim ceea ce simt celelalte viețuitoare, destul de puțin concret, restul intuitiv. Dar spre deosebire de alte viețuitoare, când vibrația medie planetară este foarte înaltă și corporalitatea noastră funcționează la cel mai înalt nivel al parametrilor lor, fiecare om simte în mod complex influența energetică despre care discutăm, are experiență bogată de control, de utilizare a acestei cunoașteri și își poate adapta permanent manifestările și creația materială în funcție de toate influențele și schimbările planetare.