I. IDEI PRINCIPALE
1. Evoluțiile filamentare nu sunt evoluții prin manifestări, ci sunt creșteri protejate în interiorul filamentelor energetice.
2. Monadele sunt pregătite să intre în treapta următoare de evoluție – evoluții spirituale prin întrupare, când se dezvoltă tendințe de mișcare către alte monade din același filament.
3. Monadele din filamente se vor dezvolta în evoluțiile spirituale ca frați de spirit, cu ritmuri de creștere asemănătoare, urmărite cu atenție de coordonatorii de evoluții.
4. Armoniile interioare ale creșterilor din filamente cu creația filamentelor sunt urmare a activităților coordonatorilor de evoluții, care potrivesc creșterile filamentare cu armoniile universale ale evoluțiilor.
II. DETALII, DISCUȚII
Acum știm că evoluțiile filamentare nu sunt evoluții prin învățături de manifestare, ci sunt creșteri la punct fix fără manifestări ale monadelor încă foarte mici, prea mici încă pentru a se putea manifesta prin intermediul unei corporalități, fie ea cât de mică. În acest stadiu, chiar dacă s-ar reuni mai multe monade pentru a forma un spirit și apoi orice grupare de spirite, radiația lor fiind foarte slabă, cu raze scurte, fără putere și, de asemenea, oricâte pături spirituale interioare și exterioare ar exista – tot nu s-ar putea ajunge să se creze și să se susțină o corporalitate cât de mică, oricât de mică, așa cum sunt primele corporalități, atunci când monadele trec în evoluții spirituale.
Am discutat despre faptul că monadele sunt gata să intre în evoluțiie spirituale când se dezvoltă tendința de mișcare către alte monade din același filament – așa cum aveau (însă mult mai puțin) și în fluxurile energetice libere, înainte de a fi atrase într-un Centru de evoluție. În interiorul filamentelor, monadele sunt însă puternic protejate. Este o protecție indestructibilă, realizată de coordonatorii de evoluții – monade extrem de evoluate, cu un grad de conștiință extrem de ridicat pe care noi, oamenii, azi, nici nu ni-l putem imagina. Filamentele create de dânșii sub nicio formă nu pot fi distruse de niciun întrupat din universurile materiale, având în interior o structură complexă în felul ei, dovedind o pricepere a creatorilor cu totul specială (pentru orice micro-creație, la fel ca și pentru orice macro-creație). Știm acum că filamentele sunt create în așa fel încât monadele din interiorul lor să se și hrănească din energia din interior, dar acest lucru să nu conducă la o consumare a filamentului pentru că energia din jurul lor este mult mai densă decât cea din restul interiorului filamentului. Deci vedem că este vorba despre o pricepere cu totul specială a creatorilor, în plus filamentul este creat din energie compactizată proporțională cu dezvoltarea monadelor din interior, astfel încât niciodată să nu apară presiuni asupra monadelor și întotdeauna să aibă loc o dezvoltare egală a tuturor monadelor din interior.
Să reținem că monadele din filamente se vor dezvolta în continuare în evoluțiile spirituale care vor urma, ca frați de spirit.
Frații de spirit vor trebui să aibă toți același ritm de creștere, chiar dacă monadele sunt ușor diferite, nu sunt identice oricât de practic-infinit este numărul lor. Numai în acest fel frații se vor obișnui să crească de-a lungul valurilor de timp ale evoluțiilor primare, care trebuie să se desfășoare în mod armonios nu numai în filamente – în creșterile lor filamentare – ci în continuare în trăirile lor asemănătoare în diferite grupări, din ce în ce mai mari: spirite, popoare de spirite și grupări din ce în ce mai mari și diverse de popoare de spirite: de la indivizi ai speciilor din biosistemele planetare și stelare, la întrupările comune înseși – planete, stele până la uriașele galaxii cu întrupări simultane din zona a III-a a universului, care formează ultima etapă a evoluțiilor primare.
Așadar nu numai structura filamentelor este complexă, ci și dezvoltările monadelor care se desfășoară în interiorul lor, pe baza unui raport strict între puterea radiantă a structurilor interioare și puterea energetică a monadelor din filament.
Iată așadar ce potriviri trebuie să realizeze coordonatorii de evoluții de la începutul intrării monadelor în creșterile filamentare până la finalul evoluțiilor primare: care însă este momentul de continuare a evoluțiilor în mod individual – fiecare monadă în parte, fără foști frați de spirit sau de popor spiritual, însă crescând mai departe în deplină armonie cu evoluanții asemănători și avansați prin puterea și priceperea lor, vor înțelege și vor ajuta valuri de noi evoluanți să învețe să se manifeste la rândul lor, în același mod înțelegător și iubitor în care și ei au fost crescuți, învățați, îndrumați.
Iată așadar complexitatea începuturilor evoluțiilor noastre, acest prim pas în complexitatea trăirilor eterne ale monadelor. Finețea filamentelor este doar prima parte în finețea și frumusețea universală, pe lângă complexitatea creației. Atât de fine toate, atât de armonios împletite între ele, încât nici noi, oamenii, nu le percepem desfășurările în asemenea vremuri: nu simțim programele, derulările permanente ale sarcinilor lor, a creatorilor, îndrumătorilor, ajutătorilor noștri… Am putea spune că universul forfotește de munca unui practic infinit număr – metaforic vorbind, dar chiar totuși acest număr este finit! – ale tuturor celor care creează, ordonează și coordonează evoluțiile! O armonie universală, datorită căreia oamenii au impresia că dacă ar exista, toate sunt ascunse de oameni – când de fapt nimeni nu ascunde nimic, doar o asemenea lume în care trăim, în care noi ne credem singurii demni de a fi luați în seamă – de fapt este o lume în care nu trebuie să fie tulburată nicio viețuitoare a planetei: de la viruși până la noi, oamenii. Iar noi, într-o asemenea perioadă, trebuie să trăim, să simțim ceea ce simt viețuitoarele din jur, pentru a le iubi și proteja în același fel… Dacă nu o facem – vom învăța. Căci evoluțiile ne vor conduce și pe noi să lucrăm la fel ca și coordonatorii evoluțiilor noastre, departe de munca noastră de azi: dezordonată, gălăgioasă, murdărind, poluând tot ceea ce este în jurul nostru… Dar învățăm, și asta este mai important decât orice! Învățăm să facem orice, oricum, dar apoi vom învăța să ne pese și de ordine, și de curățenie, și de cumințenie, iubind și îngrijind natura, având respect față de orice viețuitoare.
Învățăm să trecem de la modul de trăire concurențial la modul conlucrativ, ajungând cu toții la înțelegerea faptului că nu concurența, ci conlucrarea sunt cele mai bune învățături pe care și noi, la rândul nostru, le vom da altora, care vin în evoluții după noi, asemenea nouă!