I. IDEI PRINCIPALE
1. Universul Fizic este o organizare de bule din energie fundamentală cu vibrații diferite, numite zone universice, structurate în subzone cu condiții create după necesitățile de evoluție ale spiritelor.
2. Zonele Universului Fizic sunt bule în interiorul universului, plasate una în alta, dintre care:
– unele sunt funcționale, bogat structurate, destinate derulării în prezent a evoluțiilor spiritelor;
– altele sunt în stare latentă, altele în diferite stadii de existență, încă nefuncționale pentru spiritele primare, dar necesare cercetărilor, studiilor monadelor foarte evoluate (secundare și centrale).
3. Sunt trei mari zone funcționale, separate una de alta, având legături între ele – bariere (sau punți) energetice inter-zonale cu funcțiuni multiple, care ajută și spiritele care fac evoluții în interior, și cele care pot circula între zone.
4. Fiecare zonă are o vibrație proprie, rezultată din compactizarea naturală a energiei fundamentale:
– zona I: cu vibrația naturală cea mai joasă, unde evoluează spiritele aflate la începuturile evoluțiilor lor;
– zona a II-a, cu vibrația mai înaltă decât cea a zonei I, unde se desfășoară evoluții mai avansate ale spiritelor, comparativ cu cele din zona I;
– zona a III-a, cu vibrația cea mai înaltă din Universul Fizic, destinată evoluțiilor cele mai avansate ale spiritelor primare, unde se consolidează toate cele învățate în evoluțiile anterioare.
5. Zonele, ca bule de energie fundamentală, sunt una în interiorul alteia fără să se dizolve între ele și fără treceri naturale din una în alta – dar coordonatorii evoluțiilor creează punți între ele, numite bariere energetice inter-zonale, complex structurate și multifuncționale.
6. În interiorul zonelor, în funcție de necesitățile evoluanților, sunt create pliuri care delimitează regiuni vaste ale fiecărei zone, acolo unde în mod natural energia fundamentală schimbă ușor compactizarea, și deci vibrația: aceste spații le numim subzone; evoluțiile sunt ordonate în fiecare subzonă, în funcție de caracteristicile fiecărei subzone, toate fiind în funcție de necesitățile popoarelor de spirite aflate la întrupare în interiorul lor.
7. Pliurile care despart subzonele unei zone poartă la rândul lor punți sau bariere multifuncționale complex structurate, care nu sunt foarte adânci; restul masei zonale (a bulei), care rămâne nedelimitat de barierele inter-subzonale este folosit numai de către ajutătorii secundari și centrali în beneficiul spiritelor primare, evoluanții de pretutindeni.
II. DETALII, DISCUȚII
Este foarte important să discutăm despre evoluțiile care se desfășoară în zonele Universului Fizic, de unde vine o parte dintre cei ce formăm populațiile umane actuale pe Pământ. Alții – dar o mică parte – vin din alte universuri, în calitate de ajutători pentru toți evoluanții: formează cca. 8-9% din populațiile umane, care însă sunt ajutători planetari – adică ajutători pentru toate spiritele întrupate pe planetă și pentru însăși planeta care ne găzduiește.
Despre zonele Universului Fizic și evoluțiile din cuprinsul lor vom discuta încă și mai mult, în detaliu, în studiile viitoare; acum, spre orientare și înțelegerea unor aspecte ale evoluțiilor monadelor în universurile materiale, vom discuta despre câteva aspecte definitorii privind natura lor și modul în care particularitățile existenței și organizărilor interioare contribuie la derularea evoluțiilor.
Am discutat în linii mari despre modul în care monadele extrem de avansate ale altor Centre de evoluție ajută noile grupări de monade din spațiile energiei fundamentale în stare liberă, devenite stabile și întărite conjunctural (dar nu încă conștient) cu alte mici formațiuni din fluxurile de energie fundamentală aflate în permanentă circulație: ațe, bule mici, celule energetice foarte mici, energie fundamentală ușor mai compactă în jurul grupului nou format de monade: toate datorită puterii radiante a grupului, care astfel crește puțin câte puțin în perioade lungi de timp. Ajutătorii lor, pe care nu-i vor conștientiza mult timp în continuare, strâng bule mari de energie cu compactizări diferite – alese prin prisma experienței lor foarte bogată deja și le amenajează interior cu structuri ajutătoare, necesare până când monadele vor avea puterea de a se manifesta fără ajutorul lor.
Pe baza unor asemenea construcții, care la un loc formează Centre de evoluție, se vor forma în continuare noi Centre de evoluție, care continuă munca cu creațiile din Centrul de evoluție unde au evoluat anterior. Să înțelegem că astfel de Centre de evoluție devin, prin intrarea unor noi valuri de monade pentru evoluții, foarte mari pentru a continua evoluțiile în el însuși, de aceea se construiesc ”pui”, adică noi Centre de evoluție, după modelul celor vechi, mari. Sunt astfel condiții create pentru formarea unor noi Centre de evoluție, care creare începe să fie formată din timp, în paralel cu desfășurarea evoluțiilor în Centrul vechi, Centrul-părinte. În acest fel va exista mereu o continuitate în derularea evoluțiilor de pretutindeni și, în același timp, o creștere și o consolidare a experienței a tuturor monadelor creatoare avansate. În același timp se crează și se întărește conlucrarea dintre Centrele de evoluție care se formează în energia fundamentală infinită și eternă. Centrele foarte avansate în evoluții urmăresc și atrag bule de energie fundamentală de diferite dimensiuni, le întăresc interfața cu exteriorul lor, și crează în interiorul lor forme incipiente de structuri energetice care vor forma primele spații protejate pentru noile grupări ce promit a forma noi Centre de evoluție.
În acest fel putem înțelege că Centrele de evoluție pot fi de două feluri:
– autoformate spontan în spațiile energiei fundamentale, pe care monadele din Centrele vechi le protejează discret apoi, pe măsura întăririi și creșterii lor, le plasează în bulele pe care le-au pregătit pentru asemenea situații;
– formate în paralel cu Centrele vechi, atunci când acestea din urmă devin foarte mari și astfel greu de urmărit evoluțiile unor noi valuri de monade devenite stabile, dar neorganizate, care circulă independent în spații. Aceste Centre sunt de la început create pentru a fi folosite pentru monadele care nu mai pot fi primite în Centrele vechi, beneficiind de continuitatea organizării evoluțiilor în cadrul lor, care se mărește treptat, la fel ca și în Centrele vechi. În acest fel, Centrul-părinte nu-și mai mărește volumul decât foarte rar – cu monadele care prezintă particularități speciale, neîntâlnite până atunci în Centrul de bază, și pentru care monadele foarte avansate studiază condițiile speciale pe care evoluțiile lor le necesită.
Selecția și începutul oricăror organizări se face după cum ajutătorii foarte avansați observă și analizează manifestările incipiente ale monadelor care intră în Centrul lor, tendințele inițial înțelese urmând a fi lăsate să se dezvolte însă liber în spațiul protejat al noului Centru. În Centrele noi care se formează spontan, independente, ajutorul oferit discret de Centrele vechi se bazează pe protecția naturală a formațiunii noi de monade care, prin puterea de atracție a întregii noi compoziții, compactizează în mod natural energie fundamentală în jurul ei, formând o protecție naturală pe măsura puterii energetice radiante a grupului nou format. Ea va crește în timp, pe măsura înaintării în evoluții, cu viteza și în modul propriu de manifestare a monadelor. Tocmai pe felul în care monadele mici formează grupuri din ce în ce mai mari se bazează și ajutorul pe care îl vor oferi mai departe monadele foarte avansate în evoluții din alte Centre apropiate, lăsându-le să se dezvolte singure, doar cu un ajutor simplu de la distanță, pentru a nu le influența modul nou de manifestare pe care îl aduc aceste noi grupuri în manifestările universale, care nasc mai departe noi feluri de Centre de evoluție.
Experiența Centrelor foarte dezvoltate care pot îndruma asemenea formațiuni noi se bazează pe experiența proprie din organizările propriului Centru, dar și noile învățături din studierea Centrelor noi se aplică în propriul Centru de evoluție, răspândindu-se și dezvoltându-se prin conlucrarea tuturor Centrelor cunoscute între ele.
Pe măsura înaintării în evoluții, crește și capacitatea lor de orientare și adaptare odată cu intrarea noilor valuri de monade în interior, cele dintâi devenind treptat învățătorii și coordonatorii evoluțiilor celor primiți ulterior în mijlocul lor, în Centrul de evoluție care crește treptat astfel. toate se organizează flexibil, odată cu creșterea experienței de manifestare. Evoluțiile și organizările sunt în continuare ajutate de monadele din alte Centre de evoluție din jur, care însă le orientează pe cele locale să-și desfășoare creațiile interioare după cum se derulează creșterile noilor monade din interior și să învețe să schimbe creațiile lor interioare după cum se schimbă și monadele noi care intră, val după val, în interior: căci fiecare val are capacități generale subtil diferite de cele anterioare și cele care vor intra ulterior – deci coordonatorii evoluțiilor trebuie să observe, să analizeze și să desfășoare schimbări care apar a fi necesare, pentru evitarea îngreunării evoluțiilor lor.
Centrul nostru de evoluție cuprinde, așa cum am discutat în studiile anterioare, bule – spații – care formează, prin organizarea evoluțiilor, universuri spirituale, universuri materiale, spații ajutătoare pentru universurile materiale (dimensiuni structurale paralele, spații inter-dimensionale, alte spații-bule cu orientări similare), alte creații energetice ajutătoare pentru toate cele menționate la un loc.
Este normal să discutăm în principal despre Universul Fizic, unde ne aflăm acum la întrupare în evoluțiile noastre, dar este necesar să spunem că, privitor la organizările interioare, toate universurile materiale sunt organizate în structuri asemănătoare, pe care le numim zone și subzone ale fiecărui univers.
Înainte de a intra în prezentarea zonelor Universului Fizic, să reținem că acest univers, ale cărui structuri le studiem acum în principal, este un univers material cu energie fundamentală densă, dar asta nu înseamnă că are și o vibrație foarte înaltă, ci este totuși spațiul cu vibrația cea mai joasă comparativ cu celelalte două universuri materiale și spațiile lor ajutătoare; în general universurile materiale sunt spații cu vibrații foarte joase comparativ cu universurile spirituale și alte structuri energetice din Centrul de evoluție.
De asemenea, Universul Fizic are vibrația cea mai joasă nu pentru că aici se derulează evoluțiile începătoare ale monadelor – care au vibrația individuală cea mai joasă, și asta ar influența vibrația spațiilor în care ele trăiesc. De fapt este aleasă și administrată o asemenea bulă energetică cu vibrație joasă pentru că o vibrație mult mai înaltă ar obosi micuțele monade cu putere energetică radiantă foarte mică, la începutul existenței lor. Oricum să reținem că vibrațiile energiilor fundamentale ale Centrelor de evoluție sunt mult mai înalte decât vibrația energiei din jurul acestora, de aceea se folosesc pentru evoluțiile începătoare bule cu vibrație socotită să nu fie nici prea înaltă și nici prea joasă – ambele variante nefiind folositoare monadelor: prea înaltă și prea joasă ar fi obositoare, iar asemănătoare în linii mari cu cea din care s-au format nu ar fi bună pentru crearea de impulsuri necesare începuturilor manifestărilor lor. Nu numai la începuturi, ci și pe parcursul tuturor evoluțiilor vibrația mediului de învățătură pentru evoluții se alege să fie cu puțin mai înaltă decât cea obișnuită pentru ultimele învățături și consolidări ale celor învățate până atunci, o medie impulsionantă și odihnitoare în acelși timp. Este astfel o vibrație proporțională cu evoluțiile care se vor desfășura în interiorul universurilor de întrupare, iar această vibrație nu diminuază vibrația generală a universurilor, a Centrului de evoluție, care de altfel are în cuprinsul lui bule cu vibrații mult mai joase decât cele în care se derulează acum evoluțiile primare ale monadelor, care astfel nu influențează cu nimic vibrația celorlalte spații-bule.
Să reținem că în bulele cu vibrațiile cele mai joase din interiorul Universului Fizic nu se desfășoară deocamdată evoluții, ci numai cercetări ale monadelor secundare și centrale cu privire la potențialul activ al acelor bule și posibilitățile de integrare ale lor în evoluțiile monadelor.
Rezultă că bula uriașă a universului – Universul Fizic în cazul studiilor prezente – este structurată interior și organizată pe baza acelorași principii ca și întreg Centrul de evoluție, adaptând totul la ceea ce este specific evoluțiilor care se derulează în interiorul universului. Este așadar o bulă uriașă cu multe bule în interiorul său, dintre care:
1. Bule funcționale: sunt largi, cu elemente interioare bogat structurate la rândul lor, special destinate evoluțiilor primare, precum și spații largi în care coordonatorii și ajutătorii evoluanților primari fac cercetări privind introducerea altor bule în evoluții, în anumite momente hotărâte ca urmare a unor analize și aplicații extrem de profunde.
2. Bule aflate în stare latentă: acestea încă nu sunt dezvoltate, sunt parțial structurate în interior, cu creații energetice și materiale care sunt rezultate ale cercetărilor evoluanților avansați. Acestea sunt plasate în centrul celei mai mici bule, fără ca aceasta să însemne nici că influențează restul bulei care le adăpostește, nici că ele au vibrația din ce în ce mai joasă de la prima la ultima. Practic, dintre cele folosite în evoluțiile actuale, primele trei bule care sunt una în interiorul alteia, fără să fie aliniate concentric, și au vibrație din ce în ce mai înaltă din interior către exterior: acestea sunt cele pe care le numim zonele Universului Fizic.
Să reținem faptul că bulele de energie fundamentală pot fi modificate pornind de la starea lor primordială, dar coordonatorii de evoluții nu fac modificări foarte mari, căci se aleg bulele care corespund cel mai bine necesităților evoluțiilor care se vor derula în interiorul lor. Iar de la această alegere au loc infuzii de energie fundamentală, în interior, întrucât structurile energetice ale fiecărei zone se realizează din energie fundamentală locală, prin compactizarea ei (acțiune total mentală a monadelor foarte evoluate, cele mai puternice, cele mai pricepute): fără contribuții materiale, care ar diminua precizia execuțiilor (filamentele materiale pierd cu timpul energia lor proprie), iar timpul îndelungat necesar existenței structurilor universice s-ar diminua mult, căci monadele din interiorul filamentelor trebuiesc mereu înlocuite.
Să reținem așadar faptul că toate structurile zonelor Universului Fizic (și ale oricărui alt univers material) sunt create exclusiv din energie fundamentală puternic compactizată. Iar înlocuirea lor cu altele noi se realizează la intervale extrem de lungi de timp, și nu pentru că s-ar deteriora, ci numai când o cer evoluțiile care se derulează în interiorul lor: sunt bariere energetice interzonale, corzi energetice universice, balize pentru fixarea unor alte structuri necesare evoluțiilor, etc. Când valurile noi de monade care intră la întrupare sunt mult diferite de alte valuri care au intrat anterior, ele vor avea nevoie de structuri care au altă vibrație – oricât de mică ar fi diferența de vibrație pe care ele o necesită.
Vom nota în studiile noastre viitoare aceste trei zone funcționale prin numerotare:
– zona I a Universului Fizic: este zona cu vibrația cea mai joasă dintre cele trei zone, care este folosită pentru evoluțiile începătoare pentru toate treptele de evoluție ale spiritelor aflate în evoluții primare;
– zona a II-a a universului: este zona cu vibrații mai înalte decât zona I, care se folosește în evoluții primare avansate comparativ cu evoluțiile din zona I; această zonă este destinată mai ales evoluanților care consolisează cele mai frecvente manifestări învățate anterior și realizează cele mai multe corecții ale manifestărilor începătoare care trag înapoi spiritele de la manifestări elevate, de la cele mai fine, subtile manifestări din perioadele de lucru pentru perfecționări, înainte de a trece la marile evoluții care se derulează prin întrupări comune: planetă, stea, galaxie;
– zona a III-a a universului: este zona cu vibrația cea mai înaltă din Universul Fizic, destinată celor mai avansate evoluții primare: galaxiile cu întrupare simultană a popoarelor întregi de spirite aflate pe aceeași treaptă de evoluție; sunt galaxii organizate la fel ca și cele din zonele I și II, pe principiul stelelor, planetelor, planetoizilor, biosistemelor lor de toate felurile; toate spiritele efectuează simultan întrupări, indiferent dacă este vorba despre întrupări individuale sau comune: toate intră la întrupare simultan, prin toate fazele prin care trece o galaxie; într-o întrupare de acest fel, multitudinea de popoare spirituale trăiesc simultan o singură viață – rareori se derulează faze prin care întrupații trec prin toate felurile de întrupări: astrale, eterice, fizice, apoi din nou astrale, așa cum se derulează și întrupările noastre din zonele I și II. Dar majoritatea întrupărilor se derulează într-o singură foarte lungă viață, întrupare, cu modificări foarte mici, adaptate necesităților de întărire, consolidare a unor manifestări specifice. Acest lucru este posibil pentru că fiecare monadă poate simți tot ceea ce trăiesc celelalte, de la viruși la marii creatori avansați în universalizare, indiferent dacă este vorba despre virus sau creator avansat, simțindu-și în același timp și propriile trăiri, în oglindă cu cel pe care îl simte, îl observă, cu care trăiește.
Pe scurt, vom face în aceste studii o prezentare a celor trei zone, căci pe Pământ sunt la întrupare reprezentanții tuturor celor trei zone, în pauzele lor de evoluții pe diferite trepte și subtrepte.
Să reținem și faptul că zonele, ca bule de energie fundamentale, sunt una în alta fără însă să se dizolve între ele și fără să existe treceri naturale din una în alta: dar coordonatorii evoluțiilor creează punți energetice între ele (punți sau bariere energetice interzonale), complex structurate și multifuncționale.
Să continuăm acum cu prezentarea pe scurt a subzonelor fiecărei zone a universului – detaliile le păstrăm pentru studii extinse în capitolul dedicat universurilor.
Dacă zonele universului am văzut că sunt bule de energie fundamentală, subzonele nu sunt bule mai mici, care s-ar afla în interiorul zonelor. Ele nu sunt bule, ci sunt delimitări în energia fundamentală a zonei, prin pliuri create de coordonatorii evoluțiilor, în masa zonei, care delimitează regiuni din energia fundamentală cu vibrații foarte puțin diferite din bulă. Energia fundamentală nu este perfect egală ca vibrație în toată masa ei, ci există diferențe de vibrație pe spații foarte largi, în toată masa bulei. Astfel de diferențe, perfect naturale, sunt folosite pentru a crea condițiile de evoluție cele mai bune: ori trecând lent de la o subzonă la alta, cu forme de manifestare treptat schimbate astfel încât spiritele să nu obosească – ori alegându-se anumite stele și planete și formându-se astfel linii de evoluție mai scurte sau mai lungi, specifice fiecărui popor, după cum sunt particularitățile lui de avansare în evoluții. Astfel spiritele parcurg în linia lor de evoluție doar evoluții pe anumite planete, guvernate de anumite stele, aflate în galaxii din subzone care se potrivesc cel mai bine manifestărilor lor. Mai târziu, în alte evoluții, vor avea prilejul să parcurgă și alte planete, stele, galaxii din aceeași subzonă sau din alte subzone: și ca evoluanți, și ca ajutătorii pentru evoluanți începători.
Să reținem faptul că nu în toate părțile astfel de regiuni, subzone, spații cu vibrații ușor diferite, au vibrația crescătoare una în vecinătatea alteia, căci bulele acestea uriașe s-au format, și au circulat în condiții foarte diferite în energia liberă dinafara Centrelor de evoluție. Vibrațiile țin de compactizări interioare ale energiei fundamentale, care nu s-au format uniform, constrânse de fluxuri mai slabe sau mai puternice circulante în jurul lor. Coordonatorii de evoluții hotărăsc trecerea spiritelor în evoluții, de la o subzonă la alta, prin prisma cunoașterilor lor profunde și experienței lor în coordonarea evoluțiilor, precum și a necesităților de trăire ale popoarelor de spirite care evoluează după cum le sunt înclinațiile, tendințele, puterile, orientările, cunoscute bine și profund de coordonatorii evoluțiilor lor. Dar hotărârile merg întotdeauna progresiv, începând cu spațiile cu vibrațiile cele mai joase și continuând crescător spre vibrațiile cele mai înalte ale zonei.
Tocmai pentru a nu se crea modificări substanțiale în energetica fiecărei subzone se realizează aprovizionarea cu filamente energo-materiale noi, circulația filamentelor și evacuarea celor care au pierdut din energia lor superficială și din vibrația lor proprie, se face pe teritoriul fiecărei subzone fără să existe o trecere a filamentelor de la o subzonă la alta, ci sunt evacuate direct în Universul Central după parcurgerea subzonei, unde sunt remodelate conform necesităților. Filamentele nu se împrăștie peste tot – deși nu există ”ziduri” care să despartă subzonele – întrucât ele circulă pe principiul atracției lor de către structurile nergetice existente peste tot în subzonă: filamentele nu scapă din rețelele de creații energetice – bariere energetice, corzi energetice, alte structuri din profunzimile bulei, care sunt multifuncționale, nu se pot deteriora sau distruge de nicio forță a întrupaților care evoluează în subzonele oricărei zone din univers. Numai monadele care le-au creat au puterea de a schimba ceva în puterea, distribuțiile și mecanismele prin care funcționează, socotite cu o precizie deosebită de coordonatorii înalt-creatori ai macro-structurilor și microstructurilor universice. Toate sunt structuri de mare finețe, cu funcțiuni care nu au nevoie de impulsuri exterioare, ci doar menținerea lor prin legile universale ale atracțiilor, respingerilor sau neutralităților, fără ca asemenea structuri să fie întrupări generate de radiațiile creatorilor lor, fără alte generări sau modificări după finalizarea creării lor.
Barierele energetice interzonale (includem aici și cele inter-subzonale) sunt așadar de forma punților – dar mult mai complexe decât niște simple punți peste o ”prăpastie”, făcând astfel legătura între cele două părți ale pliului, chiar dacă funcțiunile celor două părți sunt în mare parte diferite.
Pliurile care formează subzonele nu sunt foarte adânci, și nici nu străbat în orice direcție bula – zona – în care de altfel o mare parte din fiecare este legată de o alta. În ceea ce privește situația zonelor (bulelor), fiecare este legată de una următoare, iar barierele sunt plasate în concordanță cu necesitățile particulare ale popoarelor de spirite care evoluează în interior. Astfel zona a III-a cuprinde în ea zona a II-a, iar zona a II-a cuprinde zona I în interiorul ei.
Restul masei fiecărei bule, dincolo și dedesubtul marilor bariere interzonale, este o masă energetică fundamentală care nu este delimitată în variațiile sale de vibrație, deci se desfășoară fără marcaje, delimitări, căci galaxiile nu circulă decât între bariere și corzile energetice care sunt legate de bariere. Aceste spații sunt folosite de ajutătorii secundari și centrali pentru lucrări necesare evoluțiilor din galaxiile subzonelor, astfel încât acești lucrătorii vor desfășura acticvități prin cunoașterea lor proprie cu privire la evoluții, pentru toate treptele și subtreptele din întreg universul.
În acest fel, în fiecare subzonă se derulează trăiri și activități ale evoluanților de pretutindeni, aflate pe toate treptele de evoluție, care vin din toate zonele universului, din universurile spiritual, precum și din spațiile dimensionale fixe, din spațiile inter-dimensionale și alte spații speciale de ajutor universal.
Punțile, barierele, despre care discutam mai sus nu sunt punți de trecere ”cu piciorul” – căci prin ele trec, dacă ne referim la călători individuali și grupuri de călători care le străbat când le este necesar, doar întrupații cu corpuri spirituale cu vibrații foarte înalte, cum sunt corpurile spirituale ale noastre pe Pământ, corpuri special adaptate pentru călătorie de la o subzonă la alta, de la zonă la alta. Numai cu astfel de corpuri spiritele pot trece prin structurile speciale ale barierelor energetice care leagă subzonele și zonele universului, zburând cu propriile forțe lor radiante.
Dar călătorii inter-zonali sunt singurii care trec de pe o parte pe alta a barierelor, punților: fluxurile de filamente energo-materiale nu trec dintr-o zonă în alta, dintr-o subzonă în alta, ci ajung și trec prin structurile speciale ale barierelor direct în Universul Central pentru remodelare, apoi revin după remodelare în Universul Fizic tot prin structurile barierelor.
Așadar fluxurile nu trec niciodată dintr-o subzonă în alta, dintr-o zonă în alta.
Acolo unde sunt necesare, legăturile dintre marginile pliului au structuri reunite, împletite, care dau un aspect de punte, dar orientările noastre de cercetare personală ne spun clar că funcțiunile sunt păstrate, și nu împrumutate sau să se piardă influențându-se reciproc. Fiecare parte are structuri speciale pentru circulațiile spiritelor, structuri unidirecționale, astfel încât același grup poate trece prin barieră, dar nu se poate întoarce prin aceeași barieră înapoi, călătorește prin subzonă și se întoarce prin altă barieră care are o direcționare pe direcția dorită de călători.
Vom avea prilejul să discutăm despre structurile barierelor energetice interzonale în viitor; acum să ne axăm studiile pe evoluțiile care se derulează în spațiile astfel delimitate.
Așadar să reținem faptul că există o diferență foarte mare de vibrație între bulele de energie fundamentală care formează baza energetică fundamentală a spațiilor. Diferența foarte mare de vibrație este necesară evoluțiilor care se derulează în interiorul lor, care nu sunt unice pentru fiecare treaptă de evoluție în parte: ar fi nevoie de o multitudine de bule care ar încărca Universul Fizic, iar pe de altă parte și coordonatorii evoluțiilor țin cont și de alte aspecte necesare evoluțiilor începătoare care se desfășoară în interiorul lor.
Cunoașterea zonelor universurilor – în primul rând ale Universului Fizic în care ne aflăm acum – se va dovedi utilă pentru toate studiile care vor veni, de la evoluțiile filamentare la evoluțiile monadelor centrale în eternitate, pentru că ele fac parte din strategiile generale de structurare a oricăror spații specifice evoluțiilor începătoare, protejate prin corporalitate. Căci numai în acest fel, prin folosirea corporalităților pentru monadele începătoare, ele pot, pe de o parte, să evolueze protejat, iar pe de altă parte să învețe să se manifeste prin corpurile-canale de direcționare a seturilor lor de raze și să învețe treptat să le folosească, în funcție și de etapele de evoluție, dar și structurile spațiilor în care trăiesc și își realizează sarcinile de destin.
GÂNDUL ZILEI
De ani buni și mulți am observat că destui oameni nu vor să ceară ajutor când au neapărată nevoie, deși își oferă imediat ajutorul când alții îl necesită. Unii spun că nu vor să deranjeze, alții dau din colț în colț pentru că nu vor să-și arate slăbiciunile… Dacă am insistat să ajut un asemenea om (chiar era cazul)… într-un final mi-a mulțumit cu jenă că nu a vrut să-și recunoască neputința…tocmai ei care ajută pe alții…
Desigur ar fi multe de spus, deocamdată eu mă opresc aici, ca de fiecare dată, ca să dau loc fiecăruia dintre noi să gândim asupra noastră…