Inocența nu este necunoaștere. Inocența este deschiderea cu care acceptăm să trăim frumos, cuminte, curat, curios și recunoscător în mijlocul unei lumi care nu le prețuiește prea mult. Să nu credem că nu are niciun rost să le urmăm, doar pentru că lumea este plină de urât, murdar, rău, dispreț la adresa cunoașterii de sine. Puritatea este întinderea mâinii spre adevărata prietenie, chiar dacă sesizăm intenția rea a celuilalt. Dacă nu se vede niciun rezultat ca urmare a atitudinii noastre frumoase, să nu disperăm și să ne continuăm drumul. Drumul nu îl formează un singur om, ci toată planeta la un loc. Desigur, să fii inocent în lumea zilelor noastre, doare, căci ești etichetat ca fraier, ignorant, fără logică, prost, și așa mai departe. Doare, pentru că lumea profită, doare pentru că nu-ți pui un scut în față, pentru că te dărui inocent fiecăruia, de fiecare dată, mereu, și asta este de neînțeles pentru cei mai mulți. Sunt de neînțeles pentru mulți oameni gesturile pe care le dai în formă sinceră, pură și simplă, pentru că așa îți vine… pur și simplu… adică inocent.
***
Pe site-ul și pe blogul meu, pe partea dreaptă este înscrisă, alături de mai multe idei și citate, şi următoarea insuflare: „Să ne străduim să ne păstrăm inocența…” Uneori mă mai descurajez și eu , când începem să ne îndoim de faptul ca bunătatea, bunăvoința, inocența, puritatea și alte multe de același fel sunt întâmpinate cu replica: „Da’nici chiar așa…”, sau „Doar mincinoșii vorbesc așa…”, sau „Revino cu picioarele pe pământ!”… La capitolul acesta, în lupta conștientă de pe la 4 ani, mă lupt cu sarcasticii lumii.. Unii s-au schimbat, probabil ajutați și de mine, și de alții ca și mine – s-au schimbat doar pentru că viata lor însăşi i-a ajutat, căci nu suntem nici primii, și nici ultimii ajutători, și nici noi nu avem doar un singur om pe lume care să ne ajute… Nici măcar un singur înger…
Cand suntem doar picatura care umple paharul vedem clar rezultatul sfatului sau atitudinii noastre faţă de ei… sau mă rog… printre ultimele picaturi care umplu paharul!! Altfel, mergem pe acelaşi drum, şi fiecare dintre noi culege ce-i trebuie, de la toţi şi de la toate…
Oamenii însă se rușinează de inocența lor… căci au văzut că duritatea, agresivitatea, mânia, tupeul, indiferența în cel mai fericit caz, are de câștigat în lumea nepăsării noastre momentane… Cum să trezești bunătatea și puritatea adormite astfel, dacă îți ascunzi ceea ce trebuie să arăți permanent?? Cum să pui umărul la schimbarea lumii dacă îți ascunzi sentimentele cele mai nobile chiar și de gândul tău, ca să… nu te ia gura pe dinainte „la o adică”??
Cum să nu schimbi, îndurând, dacă este clar că durerea de la palma pe un obraz nu schimbă, dar de pe ambii obraji rușinează?? Iar rușinea dă o reacție momentană de furie împotriva propriei simțiri, dar e lucrătoarea cea mai puternică și subtilă în timp…
Rușinea e bună, căci echilibrează și ce e prea mult, și ce e prea putin…
Mă „aprind” deseori… şi îmi e rușine că mă aprind… dar este atât de lucrătoare ruşinea asta!!!…