I. IDEI PRINCIPALE
1. Direcțiile necesare avansărilor în evoluții sunt tipare ale evoluțiilor, care sunt în fond acceleratori și susținători de evoluții.
2. Tiparele evoluțiilor spirituale nu limitează, întrucât ele sunt foarte elastice, adaptabile particularităților de evoluție ale monadelor, pe măsura creșterii celulelor energetice fundamentale și deci radiației lor energetice.
II. DETALII, DISCUȚII
Desigur, este un subiect vast, dar pe noi acum ne interesează în discuțiile despre evoluții un anumit aspect: despre învățături urmând anumite forme generale de-a lungul evoluțiilor primare astfel încât, la finalizarea acestora, monadele să cunoască principalele forme de manifestare cu toate seturile, și subseturile de raze din radiația proprie. Pentru ca, în continuare, fiecare monadă să aibă cunoașterea și priceperea, experiența, de a continua propriile evoluții având o conștiință extrem de ridicată și astfel să-și îmbogățească experiența și să-și corecteze în mod aprofundat manifestările care îi sunt influențate de mediul înconjurător și de sarcinile de ajutător, în mijlocul unor evoluanți care nu au o întotdeauna o conștiință foarte ridicată.
Aceste direcții generale sunt tipare și, contrar unor încredințări formate conjunctural în vibrații foarte joase conform cărora credem că ele limitează, sunt de fapt acceleratori de evoluție care concentrează forțele spiritelor pe o cale relativ îngustă, dar absolut necesară în înaintările lor, mai ales la începuturile evoluțiilor. Sunt acceleratori și susținători de evoluții prin modul în care fiecare spirit, pe fiecare treaptă și subtreaptă proprie de evoluție, își reamintește de treptele proprii anterioare și știu care va fi în continuare calea generală, drumul general al evoluțiilor proprii în viitor.
Descrierea metodelor de păstrare între limitele tiparului determină cunoscătorul (observatorul) să înțeleagă și rădăcinile, și desfășurările, și căile de ieșire din limitările tiparului în curs de desfășurare – orice tipar este trecător, să reținem acest lucru – și unde conduc o parte din elementele lui în continuare către altele mereu superioare.
Se formează în acest fel alte feluri de tipare, pentru diferite feluri de necesități, și chiar în ele apar alte feluri de necesități, conform înaintărilor în evoluții, care depășesc tiparul desfășurărilor anterioare, și astfel el conduce spre împletirea tuturor tiparelor momentului cu tiparele formelor de ajutor universal după care însuși evoluantul, sau ajutătorul evoluant, a învățat urmând cursul evoluției sale. La un moment dat al evoluțiilor se pot adapta formele tipice (cadrul de desfășurare a tiparului) la necesitățile unice ale spiritelor după care un ajutător desfășoară forme de ajutor pentru alți semeni. Adică exact în același fel cum a fost și el ajutat, respectând tiparele generale ale treptelor de evoluții și ducând evoluția spre particularități care nu mai țin de tiparul general, dar se încadrează în forme de trăire pe care cel ajutat (alt spirit, grup de spirite, popor de spirite) le poate susține în fiecare moment al trăirii sale personale. Adică, mai profund spus – anumite structuri ale tiparelor prind forme particulare, în funcție de dezvoltarea radiației evoluaților (pe popoare, grupuri din popoare, grupuri mai mici de spirite din fiecare popoar spiritual) și experiența de viață acumulată până în acel moment. Iar în evoluțiile avansate – secundare și centrale – fiecare monadă, care are o percepție, conștiență și conștiință extrem de elevată, își setează evoluția conform tiparelor, dar folosesc și o adaptare a tiparelor înseși la necesitățile proprii de evoluție în continuare, până la apariția unor noi necesități, după cum i se dezvoltă radiația proprie, după cum îi cresc celulele energetice fundamentale.
Trebuie să ținem cont de acest aspect: creșterea celulelor energetice fundamentale determină permanent modificări ale radiației monadei, de aceea toate formele de evoluție sunt foarte elastice, dar în limitele formelor, tiparelor generale de înaintare în tot Centrul de evoluție.
Așadar, evoluțiile primare urmează astfel de tipare pe care încep să le conștientizeze atunci când ajung în fazele de creator conștient avansat, aflat în curs de universalizare: adică atunci când învață să creeze cu mai mult decât corpul fizic, acesta din urmă fiind corpul cu care încep învățăturile de creație materială. De aceea este necesar să facem aceste precizări atunci când începem studiile despre evoluțiile spirituale.
Tiparele generale după care se derulează evoluțiile începătoare sunt așadar adaptate modului de simțire, de trăire a spiritelor din fiecare popor spiritual (grupuri din fiecare popor, dar și grupuri de popoare de spirite). Și iată necesitatea ca, pe măsura derulării evoluțiilor, pe măsura dezvoltării gradului de conștiență a evoluanților, tiparele generale să se adapteze liniilor de manifestare personală ale fiecărui spirit în parte, în forme extrem de fine, de subtile, pe care le au în grija lor coordonatorii de evoluții: de aceea secundarii, începători în modelarea tiparelor proprii evoluțiilor lor, au deja o experiență înaintată, căci de mult timp evolutiv chiar spiritele în evoluții primare le percep și le analizează cu ajutătorii lor de destin.