I. DEFINIRI
Din punct de vedere al existenței și evoluției monadelor, prin manifestare înțelegem intenția monadei, și aplicarea intenției în trăirile sale, prin folosirea energiei care le constituie și le întreține monadelor existența, a puterii lor energetice și experienței proprii de folosire a acesteia.
II. IDEI PRINCIPALE
1. La începutul existenței sale, monada nu are nici forțe și nici nu știe să se manifeste, nefiind conștientă de ea însăși; abia după ce începe să conștientizeze mediul său de trai și semenii apropiați, cărora le poate răspunde prin mimetism, prin copiere, putem spune despre începuturile unor manifestări.
2. De-a lungul evoluțiilor începătoare (în filamentele energo-materiale și primele evoluții prin întrupare) spiritele încep să conștientizeze că se pot folosi de cele existente în jurul lor, prin acțiuni: manifestări în diferite variante de mediu și semeni pentru întreținerea și protejarea propriei vieți.
3. În continuarea evoluțiilor lor, spiritele dezvoltă:
– conștiența de sine și de toate cele înconjurătoare, precum și conștiința de a alege între diferite variante de manifestare;
– conștientizează existența unor ajutători în apropierea lor, care le îndrumă spre diferite direcții de dezvoltare, de îmbogățire a manifestărilor lor;
– conștientizarea existenței propriului potențial energetic și a posibilităților de a-și dezvolta acest potențial care trece de la stadiul pasiv (care așteaptă să se dezvolte) în stadiul activ, urmărind ele însele în continuare posibilitățile proprii de dezvoltare și progres pentru experiența sa.
4. Manifestările conștientizate de orice monadă astfel pot fi:
– manifestare exterioară: prin acțiuni asupra mediului biologic înconjurător;
– manifestare interioară: prin conștientizarea propriilor trăiri, gândiri cu privire la diferențele între manifestările vechi din experiența anterioară veche și cele mai noi, cele învățate cel mai recent;
– diferența între manifestare – non-manifestare, precum și diferența între lipsa de manifestare a începuturilor existenței sale și non-manifestare, în cele mai avansate evoluții ale sale: determinate de intenția de a lăsa spiritele ajutate să se manifeste singure și determinate de necesitatea de a efectua studii fără eliberarea de radiație, în relații cu alte Centre de evoluție sau pentru cercetări ale celor ce se petrec în energia fundamentală liberă.
III. DETALII, DISCUȚII
Am discutat deseori despre manifestare, știind că înțelegem cu toții ce înseamnă manifestarea ca atare. Dar a venit vremea să discutăm în detaliu despre conceptul spiritual de manifestare – mult mai profund decât ceea ce credem la prima vedere: mai ales că discutăm deseori despre manifestare și non-manifestare. La adresa non-manifestării se fac confuzii și amestecări cu conceptele de acțiune/nonacțiune – care au alte direcții de înțelegere, la nivele care nu se leagă decât mult prea puțin cu viața noastră cotidiană – poate doar la nivel de implicare/neimplicare în evenimente, și nu explică non-acțiunea fizică (în general mișcare și gândire) care intră în rolul ei în momentul în care intră în manifestare acțiunea mentală. Acțiunea mentală, din punct de vedere metafizic, presupune percepții cu senzorii corpului mental, acțiuni mentale asupra materiilor cu diferite nivele de vibrație – toate cu frecvențe mai mici sau egale cu frecvența nivelului mental de vibrație. Desigur, aici intră în discuție și acțiunea astrală, de aceeași natură cu acțiunea mentală; dar este necesar să nu ne depărtăm acum de subiectul în curs de desfășurare.
Evoluțiile au ca țintă, ca scop total, să ajungă toate spiritele, toate monadele din toate spiritele la nivelul de creatori universali, dar întotdeauna vor exista în paralel cu evoluțiile celor avansați și spirite în curs de universalizare: de la primele manifestări la realizarea unei universalizări pe care spiritele ajung să și-o dorească și să contribuie ele înseși la un asemenea drum al universalizării lor, al creșterii și dezvoltării în eternitate a experienței lor totale.
La începutul existenței sale, monada nu are nici forțe și nici nu știe să se manifeste. Atâta timp cât ea nu este conștientă de ea însăși și nu are un minim de conștiență privind mediul în care trăiește, ea nu se va putea manifesta în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă are anumite percepții. După stabilizarea ei, în mediile dinafara Centrelor de evoluție, prin potriviri conjuncturale (descrise anterior), și o oarecare creștere proprie (a celulelor energetice fundamentale din interiorul ei), ea poate atrage – nu conștient, ci prin legile atracțiilor universale – alte monade din mediul înconjurător și poate să formeze toate la un loc, treptat, un grup de monade care se autoprotejează (tot natural, inconștient din punctul lor de vedere) prin compactizarea naturală a energiei în jurul lor și prin atrageri de celule mici, ațe energetice, alte monade foarte mici și, toate la un loc, compactizează energie în jurul lor. Se formează astfel un scut protector pentru micul grup, în mișcările fluxurilor înconjurătoare, împotriva distrugerilor prin dezmembrare, naturale și ele, de asemenea.
Foarte rar se petrec asemenea grupări naturale mari, pe care le putem numi primordiale, care formează sămânța unui Centru de evoluție, așa cum știm acum, o sămânță de trăire-împreună și de evoluție incipientă până la formarea unui adevărat Centru de evoluție, prin ajutorul altor Centre de evoluție mult mai avansate și complex structurate, cu multă experiență în toate felurile de manifestare ale monadelor. Cu un astfel de ajutor din partea Centrelor avansate, micile grupuri sunt salvate din calea distrugerilor naturale prin mutarea unor spații-bule în apropierea lor, care să le protejeze primele evoluții. În interior, monadele descoperă că împreună pot crește, chiar dacă procesul este lung și începuturile sunt departe de a fi bine conștientizate. Dar creșterea lor este urmărită de celelalte Centre de evoluție, iar din momentul conștientizării propriului lor statut de nou Centru, colaborează strâns cu ele, fără însă ca ajutătorii de acest fel să modeleze noul Centru de evoluție după dorințele lor: căci ele au depășit de mult stadiul de subiectivitate și trăiesc urmând principiile energiei fundamentale cele mai înalte, înălțătoare pentru evoluțiiile tuturor. Astfel Centrele de evoluție se dezvoltă după particularitățile de creștere ale monadelor din interior, descoperă singure potențialul energiei fundamentale și mereu noi posibilități de descoperire a unor noi forme ale acestui potențial, sfătuindu-se cu alte Centre, atunci când le este absolut necesar.
În oricare Centrul de evoluție creșterea monadelor este astfel naturală, doar accelerată prin formele de protecție pe care le cunoaștem acum: la început prin protecție în filamentele energetice, apoi prin întrupare. Înafara Centrelor de evoluție, creșterea este mult mai lentă, supusă permanent mișcărilor haotice din fluxuri; trăirile lor protejate conduc mult mai repede la acel început de simțire: momentul în care apare cea mai mică conștientizare în interiorul filamentelor materiale este momentul în care monadele sunt pregătite să intre în evoluții spirituale, prin întruparea care se bazează pe acele forme de atragere din energia fundamentală liberă a unor mici formațiuni din fluxurile înconjurătoare (ațe, celule, alte foarte mici monade). Astfel, monadele crescute suficient pot să atragă un corp minuscul, format din filamente materiale și să-l mențină în raza de atracție a radiației proprii un timp suficient ca să se obișnuiască să se și manifeste în plus, cu ajutorul lui.
Monada nu are posibilitatea de a acționa asupra interiorului ei și va învăța repede acest lucru. Dar va conștientiza că se poate folosi de cele din jurul său, pe care le-a simțit vag la începutul existenței sale, fără să le caute, ci doar simțind diferențe. Acestea rămân în memoria monadei și ea va învăța să se folosească de astfel de simțiri și toate cele care vor urma să se dezvolte în simțirile sale, pe care le va conștientiza încă mult mai mult pe măsura creșterii ei. Va ajunge să aleagă acele variante de mediu care o vor ajuta și în creșterea sa: hrănire – și în protecția vieții sale. Deci alegerile vor sta la baza conștienței sale și le va folosi la început atât cât îi va permite puterea și mica sa experiență a începuturilor.
La un moment dat al creșterii ei, monada va conștientiza faptul că a fost ajutată pe drumul vieții sale, chiar dacă felul de ajutor și cine o ajută nu sunt de loc clare la început. Este un drum extrem de lung și complex până la a conștientiza aceste aspecte. Dar fiind mereu în condiții schimbate de către ajutătorii ei, echilibrate, se va forma o experiență de simțire și de acțiune dezvoltată din toate punctele de vedere cunoscute de monadă, treptat conștientizate și folosite ca atare. Va învăța că se manifestă (spunem noi acum) și prin simțire – nu numai prin acțiunile pe care le face în urma simțirilor sale: pe care le conștientizează și o determină să facă alegeri, alegerea în sine fiind o manifestare, în rădăcina sa. Conștientizează că manifestarea nu este numai răspuns la impulsurile pe care le primește din mediul exterior, ci și ca urmare a simțirilor sale interioare, care nu ar avea de altfel niciun motiv de exteriorizare, niciun fel de forme de exteriorizare necesare mediului în care trăiește, iar acesta este un proces pe care învață să-l exteriorizeze totuși sau să-l păstreze pentru sine, pentru un moment în care poate obține un rezultat mai mult sau mai puțin favorabil, după cum învață să-și dea seama. Învață treptat că poate să imite felul în care se manifestă alte monade asemănătoare sieși, sau că se poate împotrivi altora, că poate primi să se alăture sau nu unei acțiuni pornite de altele. Monada le va reține când astfel le va conștientiza, le va înțelege din ce în ce mai amplu și profund, prin analize și alternanțe între cantități și calități. Nimic nu rămâne neîncercat, nemanifestat în lumea bine gândită, ordonată și coordonată de monadele cele mai avansate în evoluții, creatoare de fapt ale Centrului de evoluție: coordonatoare, îndrumătoare ale tuturor evoluțiilor altor monade care intră în Centrul ce devine din ce în ce mai mare, mai bogat, mai complex. Astfel monadele învață să se orienteze treptat către rațiunea cea mai profundă, universală, pentru care există și crește orice Centru de evoluție: păstrarea integrității, vieții lor și a tuturor celor asemănătoare lor, pentru ca această creștere să fie și a lor, personală, și a tuturor celorlalte monade, o dezvoltare a tuturor capacităților lor eternă și infinită.
Putem acum, cu cele pe care le cunoaștem, să ne imaginăm potențialul activ al monadei, dar și cel relativ inactiv, adică aflat în dezvoltare după cum crește și monada, și care se va transforma în potențial activ prin schimbări care au loc în ea însăși. Într-un spațiu finit, cu corporalitatea care este un instrumentar finit, monada își va da seama ce poate face, ce nu poate face și ce poate face dacă așteaptă să-i apară noi posibilități necesare manifestărilor dorite: să i se dezvolte în același timp noi capacități, în timp ce celelalte capătă noi abilități, fără să le piardă pe cele anterioare. Înțelege procesul de schimbare interioară și exterioară, necesitățile lui, și apoi chiar cel de schimbare a înțelegerilor sale.
Treptat se ajunge la descoperirea unor schimbări creatoare a posibilităților care îi va releva alte drumuri de creștere, din ce în ce mai complexe: pe care nu le mai numește creșteri, ci evoluție, văzând o spirală permanentă care pe de o parte este drumul ei, pe de altă parte este ajutorul pe care îl primește pentru a parcurge ascest drum. Ea va păstra în mod natural în memoriile sale toate formele sale de potențial și toate posibilitățile prin care se poate manifesta în condiții diferite de mediu, cu corporalități diferite, ceea ce o va conduce la orientarea și adaptarea sa permanentă la noile schimbări.
Monada devine astfel conștientă de tot ceea ce o poate ajuta să progreseze: de la înțelegerea modului în care se oferă ajutor – de la individual la complex, la felul de ajutor oferit în funcție de necesități și la modul în care se poate ivi conlucrare pentru realizări de sarcini în lumea de întrupare.
Așadar să reținem formele de manifestare:
1. Manifestarea exterioară: prin acțiuni conform necesităților proprii, dorințelor divergente sau convergente în lumea proprie, prin care se ajunge la acumularea de experiență proprie de manifestare de aceeași natură. Experiența crescută a alegerilor conduce la formarea experienței, îmbogățirea și consolidarea ei.
2. Manifestare interioară: monada începe să conștientizeze aspectele propriilor trăiri, începe să simtă diferența dintre sine și cei din jurul său – începând cu frații de spirit, de grupul spiritual propriu și de popor spiritual propriu, până la marile aglomerații stelare și galactice. Dezvoltarea interioară, bogată și profundă, ține în egală măsură de conștiența de sine și de conștiința proprie, care se referă la alegerile pe care le face, cu direcție egală de pozitiv/negativ care, descoperă monada pe parcursul trăirilor sale, nu este decât alegerea între vechi și nou, între manifestările unei trepte mai vechi și manifestările învățate recent în scara sa evolutivă. Iar ceea ce este vechi nu piere din memoriile monadei:
– totul va fi mereu folosit și pentru înaintarea sa proprie, precum și în calitate de ajutător pentru alți evoluanți, în eternitatea vieții sale;
– totul va constitui baza de înțelegere și astfel de lucru, în sarcinile evoluțiilor avansate de coordonator și îndrumător pentru alte noi valuri de monade care intră în Centrul de evoluție, dar și în calitate de creatori centrali, total universalizați: adică creatori care creează din energie fundamentală puternic compactizată, creatori și modelatori atât de micro-creație (filamente energetice), ca și în macro-creație (universuri, structuri interioare ale universurilor).
3. Non-manifestare, despre care spuneam că este necesar să nu o confundăm cu non-acțiunea, întrucât specificarea non-manifestării cuprinde sensurile cele mai înalte și mai diverse ale manifestării generale ale monadei: de la non-manifestarea începuturilor, din necunoașterea sensului de manifestare – la non-manifestările monadelor foarte avansate care pot să nu se manifeste față de cei ajutați pentru a nu-i influența cu vibrațiile emise prin manifestări de orice fel (fizice – dar mai ales mentale, emoționale, cauzale și multe alte nivele de vibrație care nu sunt cunoscute pe Pământ). Non-acțiunea se referă limitat la ceea ce ar putea fi acțiuni concrete care să modifice în diferite feluri realitatea, dar și din alte naturi cu intenție de acțiune și schimbare de orice fel, directă sau indirectă. Se crede, spre exemplu, că Dumnezeu în această perioadă universică nu acționează în niciun fel, că s-ar află în stază, în stare latentă, și doar ar monitoriza umanitatea, ceea ce este cu totul neadevărat: iar despre acest fapt ne vom reaminti cu toții la un moment dat al existenței noastre pământene chiar, foarte curânt de altfel. Un Dumnezeu viu și permanent lucrător, direct sau coordonând ajutătorii de pretutindeni, chiar dacă nu emite direct asupra noastră acțiuni vizibile, perceptibile la scară macrocosmică, pe care oamenii să le poată înțelege ca fiind răspuns la acțiunile umane. Este și un fel de monitorizare permanentă pentru a urmări unde se poate ajuta, dar ea se petrece în timp ce coordonează și ajută în modul cel mai complex posibil felurile de ajutor lăsate să schimbe în mod real fața lumii în care trăim: mai ales prin echilibrarea permanentă a vibrației planetare, fără de care oamenii ar fi distrus de mult timp nu numai proprie specie, ci întregul biosistem și planeta însăși. Există un ajutor extrem de puternic și de important, de care omenirea nu-și dă repede seama – coordonarea acțiunilor de grăbire a creșterii vibrației planetare și astfel, cum este arătat și în biblie, scurtarea perioadei planetare cu vibrație foarte joasă și cu variații foarte puternice ale vibrației locale: adică scurtarea zilelor suferințelor noastre…
Nu va trece însă mult timp până când vom înțelege cu toții această lucrare deosebit de importantă pentru întreg sistemul stelar local.
Toate sunt rezultatele dezvoltării conștiinței monadice ajunsă în cazul omenirii pământene la trecera de la egoism la altruism: vibrația foarte joasă, corporalitatea restrânsă ne face să ne conștientizăm egoismul, în timp ce în condiții de vibrație înaltă și corporalitate extinsă la maximum, adică optim pentru Pământ, altruismul este în forma sa maximă și posibilă, chiar și pentru cei ce azi dau dovadă de un egoism exacerbat – cu toată trena negativităților cunoscute bine de noi azi. Trăirile de azi sunt necesare pentru ca spiritele aflate la începutul evoluțiilor lor să-și cunoască și puterile, dar și neputințele, și să poată astfel să și le corecteze, să și le dezvolte pe cele pozitive și să le corecteze pe cele negative. Totul este parte a dezvoltării voinței de aprofundare, de participare personală la propria evoluție, alături de întreaga verticală spirituală coordonatoare și ajutătoare care ne veghează și ajută discret, dar concret pe drumul trăirilor noastre, evoluțiilor noastre, oriunde ne-am afla și orice vom face pe drumul înălțărilor noastre spirituale.
În direcția non-manifestărilor este necesar să adăugăm și cele mai avansate manifestări ale monadelor, atunci când ajung să-și folosească rând pe rând fiecare rază din radiația lor extrem de dezvoltată și puterea pe care o capătă pentru restrângerea, prin propria voință, a tuturor razelor în interiorul lor personal cel mai profund: pentru a ieși din Centrul de evoluție, este nevoie să circule între Centrele de evoluție, prin energia fundamentală liberă, fără să influențeze cu absolut nimic toate circulațiile din străfundurile ei, despre care am discutat pe larg în studiile anterioare. În acest fel se pot realiza:
– cercetări în energia fundamentală liberă, asupra mișcărilor de fluxuri energetice, bule și alte diverse formațiuni ale lor care dau naștere la mereu noi monade: care vor intra într-un Centru de evoluție când se va finaliza stabilitatea lor interioară;
– colaborări cu alte Centre de evoluție în direcția dezvoltărilor din Centrul propriu, precum și colaborări de acest fel pentru protecția și susținerea altor grupulețe de monade care pot forma un nou Centru de evoluție.
Când discutăm de manifestări, noi oamenii avem în vedere manifestări asupra materiilor fizice; dar pentru a ajunge la manifestări atât de avansate, de felul celor explicate mai sus, este necesar să înțelegem manifestările prin razele noastre cu diferite vibrații, fără intermediere de corporalități, fără acțiuni asupra, sau cu materii: putem căpăta controlul din ce în ce mai profund asupra radiației noastre energetice totale, pe care o folosim pentru că avem învățături extrem de variate, de bogate, de profunde, alături de întreaga experiență anterioară: cele simple și cele complexe se împletesc strâns și vor fi folosite pe o scară din ce în ce mai înaltă în toate evoluțiile viitoare.
Azi noi suntem obișnuiți să ne raportăm doar la manifestări cu corpul fizic; dar de fapt spiritele umane sunt spirite avansate, mai corect: spirite creatoare avansate, aflate în curs de universalizare. În acest context este bine să reținem faptul că nu este corect să credem că manifestarea astrală și cea mentală sunt specifice omului contemporan, pe fondul conștientizării manifestărilor de acest gen ale îngerilor, sfinților și dumnezeirii în general. Manifestările astrale și mentale sunt în primul rând bagajul cu care spiritele umane au venit pe Pământ, având o evoluție cu experiență foarte bogată, o experiență bine consolidată, pe care au folosit-o pe Pământ atâta timp cât vibrația medie planetară a fost înaltă – adică cca 50 milioane de ani înainte de ultima glaciațiune. După ultima glaciațiune, scăderea puternică a vibrației planetare și continuarea scăderii ei încă și mai mult ulterior, a creat niște condiții speciale planetare, mult mai greu de suportat de toate viețuitoarele planetare: de aceea omenirea a renunțat, prin conștiința ei atât de avansată, la manifestări complexe astrale și mentale, pe fondul renunțării temporare la funcționarea straturilor interioare ale corpurilor: astral, mental și cauzal. Prin sacrificiul nostru de acest fel, planeta poate asigura chiar și în aceste condiții grele corporalitatea materială a întregului biosistemului planetar. Astfel corporalitatea noastră este asemănătoare celorlalte mamifere pământene, susținând astfel manifestările tuturor spiritelor întrupate pe planetă și planetei însăși. Trăirile fizice s-au derulat în această perioadă planetară, dar vor fi din nou abandonate pe Pământ, în viitorul foarte apropiat, în favoarea revenirii spiritelor umane la manifestările majoritar astrale și mentale, așa cum a fost și în trecut.