I. IDEI PRINCIPALE
1. Zalmoxis este – a fost și este – coordonatorul tuturor grupurilor de Moși dintre munții Alpi și Ural, Oceanul Înghețat și Marea Mediterana.
2. Moșii sunt oameni născuți, nu sunt entități inter-dimensionale; ei au posibilități, prin puterea evoluțiilor lor, de a-și modifica vibrația personală după voință, putând astfel să treacă în spațiile inter-dimensionale și de acolo din nou pe Pământ, ori de câte ori este nevoie.
3. Suntem permanent contemporani cu Moșii, ei având întrupări cu timp îndelungat de destin, care cuprinde întreaga noastră perioadă de întrupări după ultima glaciațiune.
4. Pentru noi, oamenii, îndrumările zalmoxiene s-au legat întotdeauna de calitatea, diversificare și adaptarea creației materiale avansată, protejarea societății, naturii și animalelor, adaptarea tuturor membrilor societății la modificările vibraționale curente ale planetei și universului; normele spirituale, comportamentale, erau cunoscute de oameni din evoluțiile lor foarte vechi, dinaintea venirii pe Pământ.
II. DETALII, DISCUȚII
Cu ocazia acestui articol să mai lămurim câteva aspecte, pe care le-am întâlnit deseori în literatura de specialitate.
Zalmoxis, Zeul Moș, a trăit în ultimii 10.000 ani pe teritoriul actual al ţării noastre, în Cuibul (sau Căuşul) Munţilor (zona Transilvaniei şi a munţilor care o înconjoară, cu ambii versanţi), coordonând spiritual de aici în principal populaţiile aflate între munţii Alpi şi munţii Ural pe linia vest-est, apoi dincolo de Carpaţii Păduroşi şi Oceanul Înghețat în nord şi Marea Mediterană în sud. A coordonat – și coordonează în continuare – grupuri de Moşi din aceste teritorii (bărbaţi şi femei deopotrivă); și-a împletit activitatea cu Moşii de la Oceanul Atlantic, din Arabia și Africa în sud, cu cei de dincolo de munții Ural, precum şi cu cei din Tibet. A susţinut spiritual toate populaţiile locale, şi în colaborare populaţiile de pe toate continentele. După anul 700 d.Ch., Zalmoxis şi majoritatea Moşilor locali, dar la fel din toate grupurile de Moşi de pe toate continentele, s-au retras în insulele din sudul Oceanului Pacific, de unde au coordonat împreună toate populaţiile umane, ajutându-i pe acei Moși care au rămas în plan local. Zalmoxis, alături de alți Moși, a trecut într-una din spațiile inter-dimensionale de care vibrația sa personală era apropiată, de unde ne ajută în continuare – dar nu numai pe români, cum se spune în diverse lucrări cu tentă poate ceva mai mult decât patriotică, ci întreaga viaţă planetară, alături de toţi ajutătorii noştri de acest fel… De unde vin din nou, periodic, pentru a ne ajuta, în primul rând prin echilibrarea vibrației planetare, ajutându-ne și pe noi, și toată planeta să supraviețuim acestor vremuri obositoare. Și de unde va veni la vremea potrivită pentru a ne ajuta direct, la fel ca în vremurile trecute.
De comentat cu un asemenea prilej este şi faptul că vremea lui a fost, şi este şi vremea noastră, din întreaga perioadă fizică, intuitivă a omenirii, după ultima glaciaţiune. Trebuie să înţelegem şi să acceptăm acest lucru, întrucât dânsul nu este decedat, ne însoţeşte permanent, ne ajută – vorba părintelui Arsenie Boca: mai bine, mai complex, mai profund de acolo unde se află decât de aici, din mijlocul nostru – iar acest lucru este necesar pentru a ne lăsa să ne manifestăm, spre cunoaşterea propriilor noastre limite, până la finalul destinelor noastre pământene.
În toate timpurile, Moşii au dus vieţi cu activităţi neîntrerupte într-o viaţă echilibrată, de atlant străvechi, de fapt: cu o lungime cuprinsă între 10-30.000 ani în medie, în funcţie de sarcinile personale, de aglomeraţia planetară, de nivelul vibraţiei medii planetare şi de variaţiile ei locale. Au întotdeauna vieţi lucrative, oriunde s-ar afla, cu activități conștiente și complexe duse din primele zile de după naștere: viață mentală, astrală şi fizică deopotrivă – până la finalul vieții lor foarte lungi, de câteva milioane de ani.
Ne este necesar să ne obișnuim de pe acum cu alte repere ale vieții umane decât cele obișnuite nouă azi, să revenim la realitatea care ne-a fost ascunsă în ultimele milenii tuturor oamenilor de pe Pământ.
Ceea ce este foarte important de reţinut este faptul că nici Zalmoxis, nici vreun alt Moş nu a oferit vreodată învăţături de genul celor care circulă în lume privind atitudini, comportamente între oameni. Acest tip de învăţături sunt de fapt învăţături contemporane, linii trasate de oameni între ei, conform idealurilor umane, care au fost, şi sunt în subconştientul şi conştientul fiecăruia dintre noi în parte, mai mult sau mai puţin: în funcţie de obişnuinţele fiecăruia, de comportamentul comun la acelaşi nivel de vibraţie planetară. Liniile zalmoxiene de învăţătură nu ţin nici de religie, nici de social-politic, căci Moşii ştiu bine că omenirea cunoaşte liniile moralei profund umane, dar doar azi nu le acceptă în totalitate. Ceea ce în trecut nu era absolut de loc normal, omenesc. Asemenea linii spirituale le avem din religiile popoarelor, din întreg spectrul acoperit de legile scrise şi nescrise ale societăţii umane – dar azi nu le urmăm, interpretând în mod eronat libertatea, liberul arbitru: le considerăm apte a fi folosite de regulă doar pe unele, cele cu care ne armonizăm personal, conform intereselor personale, celor care răspund intereselor noastre egoiste, individuale şi de grup restrâns.
Mai departe este datoria noastră personală să ne urmăm încredinţările personale, liniile de atitudine interioară şi exterioară ale sufletului nostru, vocea aceea interioară care ne şopteşte tot ceea ce este mai bun, mai moral, mai demn, mai modest, mai echilibrat – indiferent de înclinaţiile generale ale lumii. O lume care nu se schimbă pentru multe motive, printre care şi acela al exemplului personal – oferit de cele mai multe ori la nivele mediocre, considerând în mod eronat că lumea “nu merită să-i dai ceva bun”…
Şi vom înţelege în finalul ciclului nostru de vieţi tot ceea ce s-a ridicat, sau nu s-a ridicat la nivelul personal cel mai înalt, ne vom înţelege valorile şi neputinţele deopotrivă, vom înţelege şi căile prin care vom învăţa/consolida tot ceea ce este mai înalt din posibilităţile personale de manifestare umană.
Dar nu este ceva rău sau neadevărat cele care circulă astfel, sub formă de îndrumări primite de la Zalmoxis. Căci toţi Moşii radiază asemenea atitudini şi comportamente: de înaltă valoare spirituală – spunem noi, care rezultă din trăirile lor curente, obişnuite, normale. Radiaţia lor menţine în lume cele care de fapt sunt norme ideale pentru noi azi – dar norme curente, obişnuite ale atlanţilor, pe care clarvăzătorii din vremurile noastre nu le-au sesizat, asociind omului din toate timpurile felul de manifestare al societăţii umane contemporane. Dar nu trebuie să-i blamăm pentru aşa ceva, căci vibraţia planetară şi socială i-a influenţat discret, ei neînţelegând faptul că trebuie să se detaşeze clar de orice influenţă de acest fel pentru a înţelege manifestările populaţiilor străvechi.
Azi energiile noi, cu vibraţie din ce în ce mai înaltă, ne ajută să pătrundem mult mai mult adevărurile eterne ale acestui loc din univers. Avem datoria să primim ceea ce au adus societăţii cei din trecut, să ne sprijinim de tot ceea ce au lucrat ei şi să aducem corecţiile, ajustările, înţelegerile noastre, acceptând cu înţelegere şi respect corecţiile pe care le vom primi şi noi, din partea cercetătorilor actuali şi viitori.
Învăţăm azi că Moşii, dintre care noi îl acceptăm doar pe Zalmoxis, se sprijineau dintotdeauna pe cele mai înalte linii de dezvoltare a moralităţii şi demnităţii, calităţii şi cunoaşterii umane în general: ele nu au fost învăţături zalmoxiene, nu veneau de la el personal, şi nici de la vreun alt Moş, Patriarh, Vraci, Şaman în alte popoare. Cei pe care i-am numit învăţători doar au readus în mijlocul omenirii reamintirea celor proprii spiritului uman, principiile lui călăuzitoare: ca întărire a încredinţărilor că ele există în noi, am venit cu ele pe Pământ, dar au fost atenuate de fondul vibraţional de joasă frecvenţă, de care au profitat mulţi semeni pentru a-şi ridica propriile dorinţe, interese, la rang de acceptare din partea divinităţii: care de fapt acceptă doar să ne lase liberi, pe toţi deodată, atenuând doar efectele în spaţiu şi timp ale vibraţiilor grele care răbufnesc din sufletele noastre încrâncenate…
Azi credem că ne tragem din animalitate direct, din maimuţe şi mai clar, aşadar omenirea ar avea nevoie de un îndrumător care să-i aducă noutăţi absolute în acel moment al vieţii planetare. Dar noi doar ne amintim sau ne întărim acele firişoare subţiri ale conştiinţei noastre de fapt, îndrumările Moşilor se sprijineau efectiv pe un fond de comportament înaintat, echilibrat, delicat, cuminte, înţelegător, moral, plin de demnitate umană, care formau fundamentul vieţii fiecărui om.
De fapt, îndrumările zalmoxiene se legau de calitatea, diversificarea, adaptarea creaţiei materiale avansate, protejarea societăţii, naturii, adaptarea tuturor membrilor societăţii la modificările vibraţionale curente ale planetei, ale universului care îşi trimite permanent efectele trăirilor către fiecare fir de viaţă de pretutindeni. Dacă noi azi nu privim viaţa şi activitatea noastră în legătura sa directă cu asemenea subtilităţi universale, nu vom înţelege bine natura învăţăturilor zalmoxiene, dar nu numai învăţăturile pe care trimișii Moşilor (Călătorii, Învăţătorii şi Măiaştrii) le ofereau oamenilor – ci înseşi lucrările pe care ei le realizau permanent pentru omenire şi întreaga planetă.
Inimaginabil pentru noi, azi, este volumul cunoaşterilor spirituale perfecte la venirea pe o planetă cum este Pământul, în calitate de creatori conştienţi în curs de universalizare, pe care le avem de mult timp în evoluţiile noastre. Ceea ce avem de făcut este să adaptăm aceste cunoaşteri acumulate în evoluţiile noastre anterioare la realităţile galactice, stelare şi planetare locale – în cazul nostru la realităţile curente ale Pământului:
– la vibraţia energiilor de aici, la densitatea lor, la viteza lor de circulaţie: întrucât planeta este luminată, atrasă şi energizată de un singur soare, de o singură stea, aflată la mare depărtare de alte stele, se creează particularităţi de care trăirea (respiraţia, hrana, funcționările sistemului corporal în întregimea lui) trebuie să ţină cont şi astfel devin treptat bază de raportare a activităţilor umane normale: deplasare, comunicare, relaţionare, creaţie materială (mentală şi fizică deopotrivă;
– la compoziţia materială a planetei: matriceal-eterică şi fizică deopotrivă, în funcţie de care se formează gravitaţia, densitatea şi compoziţia aerului, lichidelor circulante în interiorul planetei, în exteriorul ei şi la suprafaţa ei pământoasă, formând marele circuit al apei în natură;
– la compoziţia biologică şi spirituală (de radiaţie monadică, corporală şi de câmp) a biosistemului planetar (vegetal şi animal);
– la modul de sistematizare a grupărilor spirituale aflate la întrupare în cadrul aceleiaşi specii, umană în cazul nostru;
– la modurile de autostabilizare vibraţională locală: fenomen pe care azi nu-l mai înţelegem, deşi ne bucurăm de somn şi vise de milenii.
Iar acest fel de adaptare este o învăţătură de îmbogăţire a experienţei noastre de-a lungul şi de-a latul universului, oriunde mergem.
Nu numai astfel de adaptări au făcut obiectul îndrumărilor moşeşti, ci şi adaptări la modificările vibraţionale ale planetei – în fiecare moment al acestor modificări. Experienţa deja uriaşă a spiritelor umane necesita doar îndrumări periodice, oferite cu particularităţile lor locale de două ori în principal pe an: în Ziua Mijlocului de Vară şi în Ziua Mijlocului de Iarnă, îndrumări duse de la Moşi către aşezări de către trimişii lor, Călătorii Moşilor, primite şi modelate de către Învăţătorii aşezărilor împreună cu Călătorii, apoi oferite Măiaştrilor (maeştrilor) meseriilor din aşezare, care le dezbăteau cu fiecare familie în parte, la vremea cuvenită, a necesităţilor membrilor ei.
Dacă azi credem că ne tragem din animalitate este normal să credem că învăţăturile mergeau pe tot felul de linii de comportament, moralitate, instrucţii care să dezobişnuiască omul de viaţa de “peşteră”, de “cavernă” – ceea ce nu este câtuşi de puţin adevărat. Fiecare om ştia bine în trecut că cei pe care azi îi cunoaştem din osemintele descoperite ici şi colo erau de fapt grupuri de spirite cu evoluție mai puțină, de sorginte spirituală diferită, ceea ce numim azi spirite în evoluţii preliminare faţă de evoluţiile umane: au fost grupuri spirituale care au trăit în câmpurile mental-astral-fizic uman pentru a cunoaşte modul de orientare în vieţi pe care ei le vor trăi în viitorul evoluţiilor lor; ei nu sunt în această perioadă umană creatori avansaţi – ci creatori aflaţi la începuturile lor de creaţie materială: mentală şi fizică deopotrivă.
Ar trebui să privim umanitatea, în ansamblul ei, în alt mod decât o facem azi: o vom face însă treptat, scăpând definitiv de capcanele necunoaşterii şi nefolosirii intuiţiilor noastre.
Să reţinem că vremea lui Zalmoxis este legată de confuzia adusă de exprimările literaturii de profil. Zalmoxis a fost de fapt contemporan cu toate populaţiile umane de-a lungul vremurilor – de la ultima glaciaţiune până în Evul Mediu (până între anii 700-1.000 î.H. a trăit ca locaţie de bază în munţii noştri). A ajutat împreună cu alţi Moşi toate populaţiile planetei până la ieşirea din Evul Mediu, pregătind acea epocă a Luminilor care ne-a scos din întunericul spiritual adânc pe care îl cunoaştem bine azi din istoria lumii. Nici acum nu putem spune că suntem înafara vremurilor lui şi al celorlalţi Moşi – care au trăit alături de noi în toate timpurile, și nici ei nu sunt înafara timpurilor noastre, pentru că din sferele inter-dimensionale și dimensionale unde își desfășoară parțial activitățile, se percepe total tot ceea ce se desfășoară în universul nostru. Retragerea lor s-a realizat pentru a nu influența, cu vibrația lor mare, cu spiritualitatea cea mai înaltă din întregul univers (și nu numai), viața și activitățile oamenilor în această etapă cu vibrație foarte joasă. Căci spiritele umane au venit aici special pentru a-și cunoaște în mod egal și puterile, și neputințele la nivele foarte joase de vibrație, pe care nu le au ”acasă” la ele, în galaxiile de unde au venit. Acele spații sunt ale ajutătorilor consacrați, ale celor care în majoritatea lor sunt acele entități creatoare de corporalități pentru toate speciile din univers – i-am numit entități transcendentale: care realizează procesul de transcedență inter-dimensională a corporalității lor, create pentru evoluanții primari din acest univers, adică trecerea din dimensiunea structurală paralelă natală pentru ele, de creație a corporalității noastre, în universul nostru, asigurându-ne și infrastructura existențială acolo unde este nevoie, și ajutor pentru folosirea acestei corporalități.
Dar atenție! Moșii nu se numără printre aceștia – chiar dacă sunt monade centrale mulți dintre ei – căci sunt născuți în universul nostru, doar au puterea, prin manevrarea propriei lor radiații, să trăiască și în universul nostru (la nivelul acesta foarte jos de vibrație) și în structurile inter-dimensionale – dar nu și cele dimensionale care au o vibrație constantă mult superioară oricărui spațiu din Universul Fizic (oricărui univers material de altfel). Moșii învață să creeze corporalități și să ofere ajutor oricărei specii, direct pe corporalitățile create acolo, sub îndrumările chiar a entităților purtătoare a noilor corporalități. O asemenea conlucrare este cea mai eficientă în pregătirile acelor Moși care se apropie de evoluțiile creatorilor de noi corporalități, dar și a celor care vor oferi ajutor din mijlocul biosistemului în care noile specii se vor integra.
Să reținem faptul că numim doar pentru început “spaţii” sau “inter-spaţii”, dar nu este o numire bună, perfectă pentru a-l defini, ci pentru a-l înţelege în formele noastre de gândire. Dar el este un loc aspaţial (după trăsăturile spaţiului aşa cum îl percepem noi azi) şi atemporal (după trăsăturile felului nostru de a percepe timpul secvenţial azi).
Mi-a atras atenţia o povestire a dlui Emil Străinu în anii anteriori, privind felul în care cercetătorii clarvăzători ai guvernelor au perceput Pământul la finele anului 2012 (aşadar în viitorul lor): nu puteau trece de o imagine de felul unei perdele de apă, vertical de parcă ar fi curs întreaga mare din infinitul cosmic pe, şi trecând prin Pământ.
Cam în acest fel am perceput şi eu trecerea de la nivelul spaţiului nostru (perceput deocamdată tridimensional) în energiile unui alt fel de spaţiu – structurat în forme diferite de ceea ce numim azi ”forme”: dar este bine să le numim structuri aspaţiale şi atemporale, pentru că asemenea locuri nu au trăsăturile spaţiului şi timpului nostru. O astfel de percepție este o distorsiune a percepției – atenție! nu a spațialității în sine, ci doar a percepției noastre, ceea ce nu înseamnă că nu ar fi un fel de spaţiu – un alt fel de spațiu, şi nu i s-ar potrivi un anumit fel de timp universic. Dar acolo nu sunt distorsiuni, schimbări ale spațiilor, ele sunt fixe, imuabile și supuse unor mecanisme speciale pe care se bazează însăși stabilitatea propriului nostru univers. De fapt acolo este o îmbinare de percepție a trei feluri de spații – cel puțin, pentru că se simt și alte feluri de îmbinări care dau naștere la alte mecanisme, pe care străbunii noștri chiar din vremuri apropiate le cunoșteau bine și le-au sculptat în piatra muntelui cel puțin la mânăstirea Corbii de Piatră (poate sunt și în alte părți, pe care eu nu le-am vizitat, de care nu am auzit încă vorbindu-se): acolo se vede clar legătura dintre marile ”portaluri” matriceale ale planetei cu exteriorul, o simbolistică bazată pe cunoașterea legăturilor cu formele spațiale care ”curg” ca apele în percepțiile noastre, ale exteriorului spațiului nostru.
Discutăm deseori aici despre faptul că se apropie momentul în care Moşii vor veni din nou în mijlocul nostru: şi trebuie să legăm acest eveniment de faptul – cunoscut azi de mulţi dintre noi – că în viitor nu va mai fi nici şcoală şi nici serviciu plătit – funcţionalităţi social-economic-politice pe care nu putem să ni le imaginăm terminate fără un haos total. Tocmai acest lucru trebuie înţeles corect acum. Asemenea evenimente vor veni pe fundamentul plecării celor mai agresive blocuri spirituale piramidale, precum şi a revenirii omenirii la cunoaşterea personală ancestrală, pe baza activității corpurilor mental și astral, în prezența creşterii vibraţiei planetare, sub imperiul energiilor noi.
Moşii, retraşi şi discreţi în relaţiile cu noi, reintraţi, reveniţi în lumea noastră, aşa cum au fost cândva, vor fi în calitate de coordonatori spirituali – şi nu de conducători religioşi sau social-politici – căci nu va mai exista nici religie şi nici politică. Să reţinem că toată învăţătura de care avem nevoie pentru viitor se află în memoriile noastre spirituale şi ne-o vom reaminti treptat, pe măsura creşterii vibraţiei planetare. Moşii se bazează pe acest fapt concret, aşa cum ne-am bazat şi noi, milenii de-a rândul, pe lucrarea lor delicată dar puternică, discretă dar profundă. Trăirile şi lucrările noastre, împletite într-o conlucrare armonioasă, vor deveni impulsuri pentru căutarea atingerii idealurilor noastre pământene. Și, dincolo de ele, se vor profila mereu altele noi, specifice tuturor nivelurilor vibraţionale care se prefigurează permanent, după planificările deja cunoscute ale tuturor evoluţiilor pământene.
Datoria noastră este să avem în vedere mereu şi tematica mereu împletită a aspectului material al vieţii noastre, cu cel spiritual în egală măsură, după priceperea şi puterile fiecăruia dintre noi:
– să respectăm materiile prime ale planetei, vegetaţia şi animalele ei, să folosim astfel de resurse materiale şi biologice cu maximă cumpătare, treptat învăţând din ce în ce mai multă lume să procedeze la fel, impulsionând astfel la urmărirea simţirilor interioare ale fiecăruia dintre noi;
– să înţelegem rostul profund al folosirii mijloacelor de comunicare în masă, al zborurilor fie ele şi de natură tehnologică: care prefigurează deschiderile comunicaţiilor inter-personale mental-astrale și călătoriile astrale;
– să ne dezvoltăm cerinţele de calitate superioară – materiale, culturale şi sufleteşti, de conştiinţă activă – care prefigurează calitatea excepţională a manifestărilor viitorului în trăirea şi creaţia umană; să ne dezvoltăm confortul material şi spiritual optim, necesar menajării, protejării sănătăţii corpurilor noastre, să ne dezvoltăm o comunicare şi relaţionare de calitate ridicată, dând exemplu cât mai bun celor din jur; chiar dacă avem momente greu de suportat chiar din partea noastră proprie, să ne înţelegem limitele, neputinţele şi, chiar dacă ne este greu, măcar să tindem mereu către depăşirea lor;
– să avem în vedere păstrarea legăturilor personale cu forţele spirituale superioare (divinitatea) – cu coordonatorii şi cu ajutătorii personali, de grup şi ai întregii verticale spirituale coordonatoare a evoluţiilor din toate universurile.
Câtă iubire… câtă înţelegere… câtă dorinţă de ajutor avem din partea dânşilor…
Cândva vom înţelege bine, vom putea simţi direct tot ceea ce au simţit dânşii venind din partea noastră, generaţie după generaţie, şi câtă iubire ne-au putut oferi nouă, chinuiţi şi chinuitori deopotrivă, pentru ca noi să trăim în continuare, alături de toate vieţuitoarele Pământului…
GÂNDUL ZILEI
Să fie puternic prin sine însuși, în orice fel de condiții de trai, nu este un har deja dobândit de orice om… Dar dacă omul își face un ideal din a-l urmări, el este deja puternic pe drumul vieții lui…