I. IDEI PRINCIPALE
1. Moșii nu vin acum în contact cu noi, din cauza diferenței foarte mari de vibrație între noi și dânșii: vibrația lor foarte înaltă este necesară pentru realizarea sarcinilor lor de ajutor oferit întregii planete.
2. Oamenii care colaborează cu Moșii (în trecut, azi și în viitor) pot fi:
– susținători permanenți, prin destin, ai cunoașterilor despre ei și activitățile lor;
– ajutători planetari pregătitori pentru revenirea Moșilor, care transmit îndrumările de la Moși atunci când ei consideră acest lucru ca fiind necesar.
II. DETALII, DISCUȚII
Este vorba despre cele prezentate în articolul cu titlul ”04. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE DVS: DESPRE MOŞI”.
Dar mai întâi să facem câteva precizări.
Lucrările Moșilor s-au desfășurat, se desfășoară și se vor desfășura punctual în anumite regiuni ale planetei, dar ei nu vin în contact cu noi acum, datorită diferenței foarte mari de vibrație între noi și dânșii, într-un mediu planetar cu vibrație încă foarte joasă. Pentru a ne ajuta dânșii au nevoie de o vibrație înaltă, care poate să nu ne facă neapărat un rău fizic, dar ar influența emoțiile, manifestările noastre, care astfel nu ar mai fi conforme cu cele proprii, naturale ale omului, la nivelul vibrației mediului înconjurător, al epocii în care se derulează viața: chiar dacă această epocă este pe sfârșite, mai este necesar ca Moșii să stea departe de noi o vreme, pentru a nu ne influența vibrațional, cu vibrațiile lor foarte înalte, pentru a ne trăi propriile manifestări specifice condițiilor planetare și sociale de acum, cunoscându-ne astfel propriile noastre puteri și propriile noastre limite, neputințe. Dar vor veni din nou: așa cum au fost aici până în mileniul al III-lea d.H.: în Dacia, ca și în alte locuri de pe toate continentele, ei au revenit în mileniul I î.H. – I d.H. intrând chiar în rândul conducătorilor poporului get, de unde au coordonat mișcările necunoscute încă, nici în lumea de atunci, nici în lumea noastră de azi. În acele vremuri, acțiunile lor au fost ascunse cu grijă de spionii migratorilor, dar a căror esență transpare, și este observată azi, în demnitatea statuilor și din Vatican (care nici pe departe nu este străin de toate acestea) și din diferite alte locuri din lume.
Moșii nu au nevoie să fie ei înșiși ajutați în lucrările pe care le fac, iar dacă au fost, și sunt sunt lucrări la care participă și alți oameni: oameni născuți în așezările contemporane, ei sunt acolo și pentru a învăța cum să colaboreze cu toții – între ei, cu Moșii și în calitate de ajutători ai oamenilor din așezări – pentru realizarea unor sarcini de ajutor oferit celor ajutați. Așadar, se poate ca anumiți ajutători planetari (care au prin destin sarcini planetare, şi vom detalia acest aspect) să lucreze direct cu ei sau să primească imagini ale vieţii lor, spre reamintire, doar dacă sunt:
1. susţinători permanenţi prin destin ai cunoaşterilor despre ei, despre activităţile lor, pentru întreaga populaţie umană. Iar o asemenea selecţie nu este superficială sau destinată unor aşa-numiţi oricum “aleşi”, ci unor spirite ajutătoare puternice, cu multă experiență în asemenea direcții, care pot suporta rigorile unor sarcini de o mare complexitate. De asemenea, trăirea în preajma unor asemenea Moşi este ea în sine o sarcină relativ complexă: prin suportarea puternicei lor radiaţii monadice, precum şi a diferenţei vibraţionale între trăirea în preajma lor şi trăirea în, şi în preajma societăţii umane din orice timpuri. Căci este adevărat că suntem cu toţii radianţi, însă dânşii au în sistemele lor corporale anumite structuri dezvoltatoare ale câmpurilor proprii, devenind foarte puternic radianţi în spațiile din apropierea lor, pentru ca apoi radiaţia lor – energii și vibrații – să se răspândească și să se estompeze în spaţiile planetare. Ajutătorii care trăiesc în societatea umană obişnuită, fiind oameni de legătură între Moşi şi oameni, au şi ei radiaţia puternică comparativ cu ceilalți oameni din aşezări, însă întotdeauna există în sistemele noastre corporale structuri care pot să diminueze riscul de a deveni obositori pentru semenii noştri. Astfel, corpurile umane au o structură deosebit de importantă – selectorul-amplificator de vibraţii – care ne oferă fiecăruia în parte amplificări ale vibraţiilor în funcţie de vibraţiile mediului şi de necesitatea împlinirii unor sarcini de destin. Astfel de însărcinaţi ai Moşilor simt clar când se schimbă semnificativ vibraţia lor şi pleacă spre Moşi, spre împlinirea sarcinilor lor: este un mecanism natural, îndrumător în asemenea necesități. La rândul lor, Moşii ştiu când sunt condiţii de revenire a oamenilor lor de legătură către ei şi îi susţin pe căile lor în vremurile actuale, în care oameni şi animale devin repede imprevizibili, ameninţând viaţa călătorilor. Există un mit al călătorilor omnipotenţi – coborâtor din vremurile anterioare, când nici oamenii, nici animalele nu erau dezorientate de aglomeraţiile planetare datorate necesităţii evoluţiilor umane actuale, sau radiaţiile puternice ale sateliţilor geostaţionari, sau antenelor de mare putere, sau altor instalaţii de mare forţă energetică.
Sunt multe de spus cu privire la cele legate de Călătorii Moşilor, şi vor fi povestite la vremea lor cu detalii, cunoscute de altfel în vechime şi aşteptate de toate comunităţile umane, să se desfășoare la vremea cuvenită. Plecarea călătorilor se face astfel către locuri speciale şi în vremuri planetare speciale, iar dacă ei ar dori să plece din societate, retrăgându-se înainte de termenul stabilit prin destin, sunt îndrumaţi spre reintrare/rămânere în aglomeraţiile umane. Şi este normal să fie aşa, întrucât ei au destin puternic radiant, şi astfel un destin ajutător în direcţia susţinerii şi dezvoltării intuiţiilor umane – până la clar-intuiții și clar-simțuri – în aglomeraţiile populaţionale, de-a lungul acestei epoci atât de dificile pentru majoritatea spiritelor întrupate ca oameni pe Pământ.
Tocmai de aceea majoritatea oamenilor cred că există forţe spirituale dinamice superioare, care urmăresc şi ajută desfăşurarea vieţilor umane – dar şi a tuturor celorlalte specii planetare deopotrivă;
2. Alţi ajutători planetari sunt prin destinele lor pregătitori ai revenirii tuturor Moşilor, din nou, în mijlocul oamenilor – eveniment apropiat de altfel. În funcţie de necesităţile societăţilor umane şi de stadiul realizării sarcinilor lor, tangenţele cu Moşii pot fi modelate şi remodelate pe parcursul timpului, lucru pe care Moşii îl hotărăsc de fapt, împreună cu coordonatorii inter-dimensionali şi universici.
De ce numai anumiţi oameni pot ajunge la ei – şi nici măcar toţi cei care au acest rol, susmenţionat – este o temă de dezbătut pe larg. Să amintim acum doar câteva idei, spre o înţelegere generală.
Tangenţele permanente sau chiar sporadice cu Moşii, dar fără o ordine, o coordonare şi adaptare corporală la necesităţile organizărilor de ajutor inter-dimensional ar însemna în primul rând perturbarea echilibrului vibraţional al aşezărilor umane. Şi nu numai. De fapt, când discutăm despre echilibrul vibraţional din unghiul de vedere al activităţii Moşilor, trebuie să-l privim într-un dublu sens:
1. Păstrarea echilibrului vibraţional al aşezărilor umane, prin neamestecul Moşilor şi al oamenilor lor de contact în viaţa aşezărilor. Nici când vibraţia planetară era mai înaltă, oamenii de contact ai Moşilor nu intrau în aşezările umane, pentru a nu le influenţa oamenilor prea puternic vibraţiile: căci în acest fel, oamenii ar fi impulsionaţi să iasă din programele destinelor lor, care se derulează la nivelul vibraţiei planetei din acel moment, și astfel să nu mai realizeze sarcinile lor după înclinațiile lor naturale, după puterile lor în acele momente.
Când vibraţia planetară a scăzut mult, mult mai mult chiar decât este ea astăzi, persoanele de contact cu Moşii au rămas în societăţile umane – urbane şi rurale deopotrivă. Corpurile lor nu au vibraţia medie foarte înaltă tot timpul, dar oricum o au înaltă şi astfel ei pot ajuta la menţinerea vibraţiei la un nivel care poate doar ajuta, fără a determina modificări esenţiale ale impulsurilor de destin ale oamenilor.
Cauza profundă a acestui aspect se referă la libertatea omului de a se comporta la nivelul vibraţional de frecvenţă foarte joasă, având astfel puterea de a-şi cunoaşte limitele comportamentului propriu al momentului, comparativ cu cel din perioadele cu vibraţie planetară înaltă, care devin idealurile noastre curente.
Întotdeauna, de altfel, în orice situaţie, este necesar să privim orice aspect al vieţii noastre în comparaţii între cele de înaltă, şi cele de joasă vibraţie. Întrucât omul are azi tendinţa de a se sustrage înţelegerii despre ei înşişi, vibraţia planetară în permanentă creștere ne scoate din dualităţile agresive şi ne orientează către necesităţile de destin (ne place / nu ne place). Asemenea necesități au fost bine conştientizate înainte de derularea lui, de intrarea la întrupări, dar sunt greu de urmat (agresiune, dispreţ, ruşine, devalorizare) în timpul derulării lui. Iar acestea sunt neputințe care vor fi analizate și corectate pe măsură ce și puterile noastre vor crește, toată corporalitatea noastră fiind în dezvoltarea permanentă.
2. Un alt aspect îl constituie menţinerea echilibrului vibraţional al Pământului, fără de care echilibru am fi obosit de mult: ne-am fi obosit între noi reciproc şi, cu toţii la un loc, am fi obosit întreg biosistemul planetar, obligându-ne să ieşim forţat din destin (prin moarte subită), golind astfel planeta de viaţă. Dar încă suntem azi pe Pământ, în atare situaţie, pentru că am avut încredere, încă dinainte de venirea noastră în acest spaţiu universic, că vom fi ajutaţi în toate felurile subtile – dar puternice în felul lor – să ne continuăm viaţa, vieţile, întreg ciclul de vieţi, căci pentru toate acestea am venit pe Pământ. Dintre toate, păstrarea unui echilibru vibraţional planetar nu presupune numai păstrarea vieţii biologice pe Pământ, ci menţinerea unei vibraţii echilibrate în toate câmpurile planetare – printre care cel astral este de o deosebită importanţă, mai ales pentru activităţile umane de o complexitate greu crezută azi de noi. Astfel, degeaba am ieşi din câmpul fizic în câmpul astral (în calitate de entităţi astrale, după deces), căci nici câmpul astral nu ar fi mai echilibrat decât celelalte câmpuri, obligându-ne să ieşim definitiv, conform tipicului galactic local, din întrupările în această subzonă universică.
Moşii au vibraţia corporală foarte ridicată: nu este numai vibrația lor de evoluanți extrem de avansați, în plus este o vibraţie care derivă din structurile sistemelor lor corporale, păstrate dinainte de ultima glaciaţiune: ei au corpuri pe care fiecare dintre noi, cei ajutaţi de ei, le-am avut cândva, în întrupările din locurile planetare numite A’Tlan (America de Nord unită atunci cu Europa), Aztlan (America de Sud), Cian (Asia, Australia și insulele Pacificului de sud) şi Afrikaan. Chiar dacă se crede la modul general că ei ar fi “nemuritori” – ei au doar viaţa foarte lungă comparativ cu aceea a altor vieţuitoare planetare: adică aproximativ cât am avut-o şi noi cândva, când aveam corporalitatea asemănătoare cu a lor, înainte de ultima glaciaţiune. Rarii lor copii de azi sunt, şi vor fi susţinători ai vremurilor noastre actuale şi viitoare, de trecere către perioada următoare a omenirii: revenirea la etapa mentală de trăire umană. Cu vibrația lor foarte înaltă, datorată și evoluției lor, și corporalității complete (oamenii obișnuiți au avut, și încă mai au, straturile interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal în stare latentă, mult diminuate după ultima glaciațiune), ei pot avea această viață a lor foarte lungă, și în vibrațiile foarte joase în care se află planeta, dar efectuând lucrări de o deosebită complexitate în alte spații, înafara universului, în spațiile inter-dimensionale.
Noi, oamenii, avem vieți, întrupări cu corp fizic de manifestare foarte scurte, chiar dacă întruparea noastră începe la nașterea mamei noastre și poate dura sute de ani după decesul fizic. Faptul că noi suntem născuţi cu destine fizice foarte scurte este o protecţie la adresa corpurilor care altfel, din cauza vibrației foarte joase și a mediului social foarte agresiv, pe un termen mult mai lung, s-ar destructura, s-ar distruge, în imperiul sarcinilor noastre de destin. Vibraţia mai joasă a corpurilor noastre, pe care o avem azi, ne ajută să ne cunoaştem şi noi, la rândul nostru, necesităţile de remodelare a comportamentului propriu la acelaşi nivel de vibraţii joase: este o cunoaştere de sine prin care Moşii au trecut, la rândul lor, cu ocaziile de același fel ale evoluţiilor lor.
Pentru Moși, o asemenea corporalitate însă presupune o putere interioară, o voinţă deosebită de a rămâne, în condiţiile terestre de după ultima glaciațiune, o perioadă lungă de timp planetar, suportând vibraţiile grele pe care le iau în piept, provenind de la societatea umană: de la comportamentul uman, de la activităţile noastre industriale, transporturi, telecomunicaţii, etc. Puterea aceasta se manifestă în plus prin sarcinile lor, pe care le derulează permanent, în valuri sinusoidale din care oamenii obișnuiți percep numai vârfurile – chiar și cei cunoscători – și au impresia că Moșii lucrează numai în acele momente, atunci când este evident că activitățile umane creează distrugeri ireversibile pentru planetă și biosistem. Astfel, ei sunt aceia care echilibrează vibrația generală – prin ridicarea vibraţiilor locale, la un anumit nivel, ale celor de joasă frecvenţă: ne ajută şi pe noi să ne continuăm viaţa şi activitatea, ajută întreg mediul biologic planetar să se menţină în viaţă şi în activitatea proprie fiecărei specii.
Nu toţi cei care sunt ajutători planetari ajung în preajma Moşilor, pentru că mulţi dintre astfel de întrupaţi se obligă personal, prin destin, să stea în mijlocul societăţii pe care o ajută, integrându-se în mediul social prin corporalitatea moştenită de la părinţi, cât şi prin comportamentul lor, prin atitudini, prin activităţile curente. Toate sunt preluate în creştere, pe parcursul copilăriei şi adolescenţei, de la societatea pe care o ajută, iar din mijlocul unor asemenea manifestări curente pentru cei care nu au experienţă prea mare în condiţiile actuale, ajutătorii planetari introduc comportamentele lor, obişnuite pentru ei înşişi: de la modul echilibrat la modul înalt, moderând astfel manifestările celor din jur. În acest fel se instalează treptat învăţăturile privind moderarea, în continuare, echilibrarea comportamentelor. Nimeni nu are pretenţia să se ajungă la un rezultat fulminant pe timpul generaţiilor de întrupare la nivele de vibraţie planetară joasă. Dar fondul general al radiaţiei de destin al ajutătorilor planetari (fond general format din: radiaţia monadică + radiaţia corpurilor prin care se manifestă) este aceea care împrăştie seminţele societăţilor viitoare – o societate în care Moşii vor reveni şi vor coordona întreaga societate umană, recunoscându-i astfel ca îndrumătorii, coordonatorii şi ajutătorii cei mai înaintaţi din mijlocul lor, pentru întreaga viaţă şi activitate umană pe Pământ.
GÂNDUL ZILEI

…Este o anumită grație în a învăța oamenii cum să folosească social mersul și vorbirea, apoi să și le echilibreze, să și le rafineze și să-și cultive toată viața în continuare rafinamentul, până la sublimare. Artele de fapt asta fac, dar mulți dintre noi mergem la un spectacol doar pentru a ne odihni sau din vanitatea de a fi văzuți în foaierele sălilor de spectacol, neavând nimic de-a face cu cultura și rafinamentul… Ar trebui să o facă întreaga societate – dar ea nu dorește decât ceea ce N. G. Tyson spune că e aiurea. Și chiar cred că are dreptate…
„Petrecem primii ani ai copilăriei învăţând să mergem şi să vorbim, iar în restul vieţii noastre ne străduim să tăcem şi să ședem. E ceva aiurea aici…” (Neil de Grasse Tyson)