I. IDEI PRINCIPALE
1. Evoluțiile primare își trag originea din toate felurile de trăiri pe care le au monadele în perioadele anterioare ale desfășurării vieții lor înafara Centrelor de evoluție.
2. Coordonatorii de evoluții, monadele cele mai dezvoltate din Centrul de evoluție, crează condiții, organizează creșterile și învățăturile monadelor, îndrumă evoluțiile pe baza rădăcinilor fenomenologiei de formare a monadelor înafara Centrelor de evoluție.
3. Monadele stau în filamente exact cum la începuturile existenței lor înafara Centrelor de evoluție trăiau fără manifestări în șuvoaiele de energie fundamentală aflate în permanentă mișcare.
4. În jurul, și în interiorul monadelor, datorită puterii de atracție a celulelor lor interioare, se formează în mod natural pături de energie compactizată în jurul fiecărei celule energetice fundamentale și în jurul întregului grup de celule care formează monada; în același fel se creează păturile de energie fundamentală puternic compactizată, proporțional compactizată cu mărimea oricărei forme de grupare a monadelor.
5. În Universul Spiritual Primar se creează, pe baza aceluiași principiu, spații protectoare de tip celular, asemănătoare filamentelor în care au crescut anterior monadele.
6. Se creează spații speciale pentru manifestările monadelor – universurile materiale: Universul Material Astral, Universul Material Cauzal și Universul Material Fizic.
7. Din Universul Spiritual Primar spre universurile materiale se creează structuri de captare, modelare și direcționare a radiației monadelor, care atrag în puterea lor formațiuni foarte mici: filamente energo-materiale, tot așa cum în exteriorul Centrului de evoluție erau atrase fluxuri de formațiuni mai mici decât monada radiantă, care apar observatorului mental ca o trenă în urma monadei în forma ei stabilă.
8. La începutul evoluțiilor, monadele folosesc tot ce se crează pentru a fi ajutate să evolueze; pe măsura avansării în evoluții, ele învață să se manifeste fără corporalitatea protectoare, manevrându-și singure razele după modelele creațiilor care le-au ajutat în evoluțiile începătoare.
II. DETALIERI, DISCUȚII
Pentru a înțelege evoluțiile primare, să pornim de la ideea principală că monadele evoluează sub formă de spirite întrupate: adică prima treaptă de evoluție adevărată, prin manifestare, a monadelor și trebuie să înțelegem cât mai multe aspecte legate de astfel de evoluții. Vom discuta acum, la începutul studiilor despre evoluții, câteva elemente cu caracter general, urmând să le detaliem atunci când vom studia sistemele corporale.
La început, o singură monadă nu poate avea putere energetică radiantă și experiența de a-și folosi conștientă de sine această putere, conștientă de evoluțiile sale, cu o conștiință care să o determine să nu distrugă viața din jurul ei. Nu poate să se manifeste prin direcționarea radiației sale cu precizie, cu siguranță, în vederea desfășurării acțiunilor sale fără să provoace distrugeri. Iar aici avem nevoie să știm câteva lucruri care s-au petrecut cândva (și care de fapt se petrec mereu pentru monadele noi, care se autoformează permanent și intră într-un Centru de evoluție) – care s-au petrecut la începuturile formării grupurilor de monade care au realizat și propria lor evoluție începătoare, și pe cea a altor grupuri de monade care s-au alăturat celor dintâi și au evoluat împreună.
a. Puțină istorie primordială
La începuturi nu numai că monadele s-au autodistrus prin ciocniri involuntare între ele, prin atragerea în interiorul lor a altor monade – prin puterilor lor neconștientizate – soldate cu ruperea unora sau altora și prin distrugerea altor nenumărate alte formațiuni din mediul energiei fundamentale în stare liberă, în care, și din care s-au autoformat:
– ațe care s-au distrus și astfel nu s-au mai format celule noi care să conducă, prin reunire, la formarea unor monade noi;
– celule energetice care s-au distrus și nu au mai putut forma monade noi; este drept că rămășițe din fostele celule, împrăștiate, au putut forma cu timpul alte celule energetice și alte monade, dar distrugerile au întârziat procesele de formare a unor noi monade;
– monade care s-au distrus, chiar dacă și ele, chiar împrăștiate, au putut în timp să formeze alte monade noi;
– grupuri de monade care au fost împrăștiate, având distruse păturile energetice protectoare, iar monadele împrăștiate își găsesc cu greu altele asemănătoare în valurile formațiunilor mai mari sau mai mici din energia fundamentală înconjurătoare.
Toate acestea se petrec involuntar, din cauza presiunilor între formațiunile energetice circulante în energia fundamentală liberă. Au loc asemenea rupturi, fragmentări ale celor mai subțiri, și de aceea cele mai slabe în fața presiunilor din exterior, care însă tocmai prin aceste procese dau naștere la celule energetice, care în timp devin fundamentale pentru formarea monadelor, prin atracțiile exercitate între cele foarte asemănătoare între ele.
La început toate formațiunile sunt plăpânde și tocmai de aceea se distrug foarte repede, sub puterea presiunilor create din diverse distrugeri, dezmembrări, presiuni care vin de pretutindeni, care se unesc și determină unde de forță, valuri uriașe în oceanul de energie, și astfel produc restructurări de fluxuri, dar și creări de spații mai libere de alte bule uriașe, cu altele mai mici înglobate de cele dintâi. Se restructurează grupuri de celule, chiar de monade deja formate și grupuri de monade care se pot dezmembra – dar se și pot reuni unele cu altele, înglobând și alte monade prin forța mișcărilor.
De regulă asemenea evenimente sunt locale: sunt foarte dese și puternice comparativ cu efectele ce urmează acestor evenimente, care pot conduce și la formarea unor alte bule uriașe, ce pot forma spații în care se află grupuri de monade care, astfel protejate, au condiții foarte bune de creștere împreună. Desigur alte evenimente pot conduce la ruperea bulelor protectoare care formează forțe de împrăștiere și în exterior, și în fostul interior al bulei, dar monadele din interior deja au crescut mult, astfel încât cu greu mai pot fi distruse de alte evenimente ca cele descrise mai sus. Și sunt ținute sub observație de Centrele de evoluție foarte dezvoltate, care pe de o parte folosesc în continuare bulele de acest fel, atașându-le altora asemănătoare sau înglobându-le în alte bule mai mari cu particularități special alese pentru a le folosi grupulețelor de monade care se întăresc inconștient în interiorul lor.
Dar să reținem că monadele care sunt astfel protejate în interiorul unor mari bule își desfășoară viața lor (pentru că deja au o simțire proprie, slabă, dar care se întărește prin creșterea lor), dar nu au o conștiență și nici o conștiință în acest stadiu al dezvoltării lor. Însă pe de altă parte toate fenomenele care se desfășoară în energia liberă dinafara Centrelor de evoluție, au determinat monadelor foarte evoluate din Centrele formate de mult deja, observarea și crearea unor gândiri asupra felului în care pot fi protejate monadele pentru a nu mai trece prin astfel de distrugeri sau chiar și împrăștieri de monade care s-au obișnuit unele cu altele și au format simțiri slabe, dar reale pentru micuțele monade, chiar dacă nu se pot încă manifesta.
Observarea acestor fenomene de către monade foarte dezvoltate a condus la organizări ale unor desfășurări care pot proteja creșterea monadelor și, dacă nu există condiții de spargeri în continuare (ceea ce înseamnă protejarea spațiilor unde cresc monadele) ele pot crește până când devin puternice și pot continua alte faze de creșteri care să conducă la întărirea lor. De aceea studiem toate aceste fenomene, povestite de coordonatorii evoluțiilor noastre, care în același timp ne trasează direcțiile evoluțiilor noastre până când și noi înșine, asemenea lor, vom putea cândva să studiem personal fenomene care se petrec în energia fundamentală liberă dinafara Centrelor de evoluție.
Astfel s-au format muguri, apoi dezvoltări de structuri care să protejeze viața monadelor, să le ajute, să le impulsioneze să-și dezvolte puterile radiante și să le folosească prin crearea unor mișcări în mediul de trai. S-a creat și a crescut și conștiența monadelor mai vechi cu privire la ajutorul oferit altor monade, mai mici, mai puțin cunoscătoare, și experiența creării de moduri diferite de aranjări de spații, de măriri de spații, creând și mărind ceea ce azi numim Centre de evoluție.
Astfel s-au creat condiții extrem de multe și de diverse pentru creșterile și protecțiile monadelor, cu o experiență care a crescut mereu: și prin experiențe proprii, și prin conlucrări ale Centrelor împreună, și prin ajutor oferit grupulețelor de monade care au oarecare mărime și pot fi în pericol să se dezmembreze, care se află în spații în care sunt și bule uriașe, și astfel de grupulețe se socotește că ar putea forma Centre viitoare.
În acest fel s-au creat și condițiile pe care le studiem acum, idei aplicate pentru prelungirea vieții monadelor: care s-a dovedit a putea fi eternă, dacă monadele se organizează astfel încât să ajungă să depășească perioada de inconștiență, de neînțelegere a rosturilor pentru care se creează condiții pentru creșterea lor protejată.
Astfel ajungem să înțelegem complexitatea evoluțiilor noastre, apoi să dorim să contribuim voluntar la astfel de evoluții și să ajutăm și alte noi monade să ajungă la conștientizări de asemenea fel.
b. Crearea condițiilor de creștere a monadelor, după modelul proceselor primordiale
Să detaliem, cu precizările de rigoare, modul în care se organizează evoluțiile, după cum se derulează procesele primordiale, înafara Centrului de evoluție, pornind de la creșterile filamentare în prima parte a evoluțiilor protejate într-un Centru de evoluție (luându-l drept exemplu pe al nostru). Coordonatorii de evoluții observă, analizează, realizează, ordonează, coordonează și ajută, îndrumă procesele de creștere a monadelor și formarea experienței lor de manifestare.
Să vedem câteva astfel de exemple:
1. În exteriorul Centrului de evoluție, în energia fundamentală liberă, monadele au ajuns la o stabilitate a celulelor energetice fundamentale în interiorul monadelor, nu se pot manifesta încă, dar trăiesc și cresc în șuvoaiele de energie care se deplasează în spațiile ei însăși. Indiferent dacă șuvoiul este gros sau este subțire, cu compactizarea energiei mai puternică sau mai slabă, el oferă monadelor din interiorul lui o protecție mai mare decât alte șuvoaie cu alte feluri de compactizări diferite. Șuvoaiele se pot rupe eliberând monadele care, mai departe, devin vulnerabile, fiind în general înghițite de altele mai mari sau pot fi rupte prin presiunile exercitate asupra lor de forțele degajate sau de alte monade mai mari.
În mod asemănător, primele evoluții, cele filamentare, despre care știm multe lucruri acum, asigură prin filamentele energetice o protecție a monadelor din interiorul lor: acolo unde cresc fără niciun pericol de destrămare, în timp ce înseși filamentele, pe un nivel superior, ajută monadele mult mai dezvoltate – monadele spirituale – să se dezvolte protejate și ele, dar prin întrupare: filamentele sunt cele care, fiind atrase și compactizate prin radiația monadelor spirituale, formează corporalitățile lor de întrupare.
2. Indiferent dacă sunt în șuvoaiele de energie din exteriorul Centrului sau în interiorul Centrului de evoluție crescând în evoluții filamentare, prin puterea energetică radiantă a celulelor fundamentale ale monadelor se compactizează în mod natural – mai puternic sau mai slab – energie în jurul lor și toate la un loc compactizează energie în jurul întregului grup de celule care formează astfel monada. Monada, chiar din formarea ei în mod natural și de loc conștient – doar prin magnetismul natural al său, atrage și compactizează energie în jurul grupului său de celule fundamentale; iar pe măsura creșterii celulelor, această pătură de energie, fină la început, se întărește prin compactizări succesive de energie în ele înseși: este o creșterea naturală a păturilor, este însă mult mai slabă decât creșterea celulelor fundamentale din interior, care au un avans mult mai puternic decât păturile din jurul lor; și oricum, prin respirația ei naturală monada trage și din energia dinafara sa, dar și din pătura energetică: de aceea niciodată păturile nu vor evolua în a realiza, chiar natural, componente active ale monadelor.
Coordonatorii de evoluții reunesc monadele, pe baza aceluiași principiu, în grupuri mai mari sau mai mici, prin pături (cămăși) energetice, formând ceea ce numim un spirit, precum și diverse grupări de spirite (mai mari sau mai mici) necesare creșterilor lor. Și, pe măsura dezvoltării monadelor din spirit, păturile sunt remodelate tot de către coordonatorii de evoluții, întărind succesiv compactizările energiei fundamentale din aceste pături.
Acestea sunt doar primele faze de creștere protejată a monadelor într-un Centru de evoluție, și în continuare lucrurile devin din ce în ce mai complexe.
În exteriorul Centrului de evoluție, dacă monadele apucă să crească fără a fi deteriorate, puterea lor crește, atrage și compactizează în mod natural energie în jurul lor, iar dacă supraviețuiesc în continuare și se atrag între ele, se formează în jurul lor, prin puterile lor reunite, natural și inconștient, pături de energie fundamentală care le protejează de mișcările din exterior, atât cât poate fi posibil.
Urmând acest exemplu, coordonatorii din Centrul de evoluții creează condiții asemănătoare pentru creșterea monadelor. Dar nu există probabilități de distrugere sub nicio formă aici, totuși discutăm despre protecții din alte puncte de vedere: inconștiente, și apoi neînțelegând propriile lor puteri și modul în care fiecare monadă are nevoie de protecție pentru păstrarea vieții sale, pentru ca nicio monadă să nu mai fie vreodată distrusă, ele au nevoie de protecție între ele, căci se pot distruge prin începutul manifestărilor lor sau se pot îngloba, hrănindu-se efectiv din energia lor. De aceea se desfășoară creații de protecții de felul celor discutate – pături sau cămăși energetice – care în plus contribuie și la hrănirea monadelor, în timp ce alte straturi de energie se compactizează în jurul lor, atrasă de puterea energetică radiantă a monadei aflată în permanentă creștere.
În interiorul Centrului de evoluție, în interiorul filamentelor energo-materiale, aceste creșteri continuă în mod natural, întrucât monadele nu pot să se manifeste încă, deci nu consumă multă energie din jurul lor. Dar în același timp cresc printr-o ușoară compactizare și păturile lor naturale, protectoare: nu foarte mult, dar suficient cât să fie perceptibil pentru coordonatorii de evoluții, realizatori ai lucrărilor de remodelare a filamentelor în care cresc monadele.
3. Mai departe, urmând același principiu al necesității spațiilor de creștere protejată a monadelor, se creează un spațiu special pentru monadele care au crescut în filamentele energetice, un spațiu pe care îl numim Universul Spiritual Primar. Aici, monadele sunt plasate în mici spații de formă celulară – așa cum au fost și în filamentele energetice anterior, și sunt protejate astfel pe parcursul evoluțiilor lor: în aceste ”căsuțe” din Universul Spiritual Primar. Acolo monadele se vor hrăni în continuare cu energie fundamentală și compactizată, și care, să ne amintim din primele studii, pătrunde tot – toate structurile zămislite din ea însăși, indiferent de tăria lor, fără să distrugă compactizările existente deja. Prin hrănire – despre care vom discuta în detaliu în studiile acestea – o parte din energia care pătrunde în monadă se depune în foițe mici și subțiri pe celulele fundamentale ale monadei, în timp ce restul energiei iese în exteriorul monadei cu cea mai mare parte din puterea cu care a intrat, formând radiația energetică a monadei.
Monadele trag energie tot mai multă pe măsură ce cresc, pe măsură ce se manifestă tot mai complex, astfel încât radiația lor poate să atragă formațiuni din ce în ce mai mari: orice celulă oricât de măruntă, orice ață, orice bulă indiferent de mărimea și densitatea energiei fundamentale din ele. Așa se petreceau lucrurile în exteriorul Centrului de evoluție, unde monada și păturica ei de energie compactizată prin mica ei putere în jurul său, formează o putere de atracție asupra altor formațiuni din mediul înconjurător: ațe, celule energetice, chiar monade mult mai mici decât cea care atrage. Se formează în mișcarea ei o trenă, o coadă în urma ei, cu atât mai bogată cu cât monada este mai mare sau are o compactizare a celulelor sale foarte puternică.
Pe baza acestui fenomen se organizează în continuare un alt fel de protecție, când monadele au crescut foarte mult (comparativ cu momentul intrării lor în Centru): se pot atașa structuri mici și ușoare la început, apoi din ce în ce mai mari, mai voluminoase, mai complexe, pe care le numim corpuri, iar forma de existență o numim întrupare. Se separă, așa cum am discutat de necesitatea aceasta, monadele între ele în Universul Spiritual Primar, dar radiația lor se strânge și se direcționează în alte spații, acolo unde, în puterea ei, se compactizează filamente energo-materiale și se formează corpurile materiale prin care monada se va putea manifesta. În inconștiența lor, monadele își pot distruge corpurile, se pot îngloba (noi spunem: hrăni) și astfel prin manifestări de multe feluri, învață să trăiască după programe create tot de coordonatorii de evoluții, învățând din ce în ce mai complex cum să se manifeste.
4. Având la bază asemenea programe de manifestări, se creează și organizează spațiile în care se pot forma corpurile de întrupare ale monadelor: sunt universurile materiale, bule pline cu fluxuri uriașe de filamente energo-materiale cu vibrații foarte diferite, care stau la baza derulării evoluțiilor spirituale prin întrupare; pentru derularea evoluțiilor prin întrupare se creează structurile care direcționează, captează și eliberează în mod grupat radiațiile monadelor: grupate în diverse moduri pentru a se putea desfășura acțiuni pe care le învață prin intermediul corporalității.
Prin toate structurile create, treptat cu o complexitate deosebită, din ce în ce mai mare, create din energie fundamentală de coordonatorii evoluțiilor, radiația moandelor atrage fluxuri de filamente, așa cum în rădăcinile trăirilor lor atrăgeau involuntar diverse formațiuni din mediul lor natural. Știm acum multe despre filamentele energetice și putem înțelege modul în care ele sunt și mediu pentru creșterea monadelor din interior, și micro-structuri din care se formează corpurile de întrupare ale monadelor care au crescut mult în filamentele lor și pot să evolueze mai departe ca monade spirituale, prin intermediul corpurilor în procesele de întrupare.
Așadar, radiația monadelor însă acum, în evoluțiile spirituale, este deja mult mai puternică, monadele au crescut mult și pot atrage filamente care sunt compactizate și astfel se formează structuri pe care le numim corpuri. Între locul de existență a monadelor (Universul Spiritual Primar) și universurile în care se formează corporalități de întrupare (universul Material Astral, Universul Material Cauzal și Universul Material Fizic) radiația monadelor este captată și direcționată printr-un sistem de creații energetice, de structuri energetice, create astfel încât să efectueze în plus și o modelare a însăși radiației. Adică fiecare set și subset de raze, fără a-și pierde puterea proprie și nici vibrația proprie, este captat și direcționat în universurile materiale sub formă de modele, dantelării de raze, meșteșugit împletite și ca raze din componența unui set, și ca subseturi din componența fiecărui set, și ca simple raze din componența fiecărui subset.
Astfel radiația, care se dezvoltă neîncetat pe măsura creșterii monadei, pe măsura creșterii experienței monadei de manifestare, devine tot mai complexă. În același timp spiritele învață, în evoluții foarte avansate, cum să-și modeleze singure razele, după cum coordonatorii de evoluții o fac pentru spiritele în evoluțiile începătoare. Prin structurile de întrupare create de coordonatori, pe de o parte astfel monadele învață manifestări începătoare, care se vor dezvolta treptat, pe de altă parte monadele învață să se manifeste în continuare fără intermedierea corpurilor. Dar ele știu acum să-și manevreze seturile și subseturile de raze proprii și, în plus, știu să și le modeleze în direcționarea lor – după cum se realiza acest lucru prin structurile create de coordonatorii evoluțiilor lor.
Vedem astfel acum că ceea ce li se crează în evoluțiile începătoare, pe măsura avansării în evoluții înseși monadele ajutate astfel cândva pot realiza fără intermedieri de corpuri și alte structuri ajutătoare.
Așadar acum înțelegem care este deosebirea dintre cele două feluri de evoluții protejate:
1. Evoluții (mai corect creșteri) filamentare: timpul este extrem de lung, de creștere a monadelor din filamente și începutul unor mișcări mici și simple în filamente, atent încurajate și ajutate de coordonatori. Pe de altă parte încep să se formeze înclinații diferite care vor sta la baza manifestărilor lor viitoare și numai din această perspectivă putem numi aceste creșteri evoluții; dar să reținem că monadele sunt protejate și hrănite în filamente, însă acolo nu se petrec procese care să implice influențe din exteriorul lor;
2. Evoluțiile spirituale: monadele au crescut, le-a crescut radiația energetică, așadar puterea lor de atragere, astfel încât pot pe de o parte să-și susțină o corporalitate foarte ușoară la început, pe care o poate forma radiația proprie, iar pe de altă parte să înceapă să se manifeste prin intermediul acestei corporalități, învățând treptat cum să se manifeste, sub formă de simple acțiuni: mai întâi în condiții optime pentru dezvoltarea lor, apoi tot mai des diferite de cele optime, învățând să se orienteze și să se adapteze condițiilor de mediu. Aceasta înseamnă că pentru cele optime spiritele vor folosi razele lor cele mai dezvoltate, indiferent de vibrația lor, iar apoi, în condiții din ce în ce mai diferite decât cele optime (devenite obișnuințe pentru ele), vor folosi și alte raze din radiația proprie totală, cu vibrații apropiate, dar totuși diferite, iar aceste diferențe se vor lărgi treptat, pe măsura obișnuirii cu astfel de noi condiții de mediu, de corporalitate. Eforturile făcute conduc la un consum energetic sporit, ceea ce va determina creșteri în cascadă pentru toate razele folosite ca o noutate mereu acceptată. În acest fel și puterea energetică radiantă crește permanent, și experiența de manifestare a monadelor crește, se îmbogățește, își mărește calitatea, crește conștiența trăirilor și conștiința în căutările desfășurărilor care susțin viața, nu o distrug.
Să ne oprim aici cu aceste exemple, dar pe măsură ce vom înțelege procesele complexe ale întrupărilor, vom dezvolta și acest subiect, în continuare.