Complexul reptilian este un bloc, un complex structural în corporalitatea tuturor întrupaților din Universul Fizic, indiferent dacă este vorba despre viețuitoare planetare, sau planetele pe care evoluează (și planetoizii lor), sau stelele care guvernează planetele. El are rolul de a ajuta printr-o procesare specială a energiilor, care sunt atrase de corpurile sistemului corporal al întrupaților, la orientarea și adaptarea întrupaților la realitatea mediului de trai, de evoluție proprie.
Întrucât impulsurile venite de pretutindeni: din interiorul planetei, din tot cosmosul înconjurător și de la biosistemul extrem de numeros al planetei, sunt simultane și succesive deopotrivă, spiritele întrupate sunt ajutate prin acest sistem al structurilor corporale să se manifeste doar în funcție de necesitățile lor de evoluție prin întrupare, în funcție de etapa de evoluție în care se află fiecare în parte, precum și conform puterii personale și obișnuințelor proprii de manifestare. Complexul reptilian preia aceste impulsuri exterioare, dar în același timp preia și influențe venite de la diferite alte structuri ale corporalității de care aparține – selectorul amplificator de vibrații și subselectorii; în funcție de toate la un loc este modelată funcționalitatea corporalității după cum este hotărât destinul spiritului întrupat: mai precis toate straturile corpurilor fluidice care la rândul lor influențează funcționarea corpului fizic de manifestare curentă până la cele mai profunde nivele celulare ale sale.
Spiritele în evoluții începătoare sunt obișnuite să reacționeze la impulsurile exterioare – și interioare, dar experiența puțină de la începuturi determină răspunsuri mai puține la impulsurile din interior decât la cele din exterior. Dacă aceste impulsuri devin foarte multe, fiind și foarte puternice, viețuitoarele se pot dezorienta neștiind ce să facă mai întâi; de aceea aceste structuri păstrează energiile specifice unor activități, acțiuni, emoții, gândiri, în structurile lor – care sunt astfel deviate și păstrate separat pentru un scurt timp. Când acțiunile aflate în curs de desfășurare se finalizează, ce este vital de realizat în continuare, dictate și ajutate prin corpurile spirituale conform destinului propriu, beneficiază de energiile care sunt degajate din stucturile complexului reptilian, unde au fost păstrate până în acel moment. Și astfel urmează acțiunile rând pe rând, fără ca spiritul să obosească.
Însă în aceste structuri nu se depozitează fluxuri energo-materiale care sunt corespunzătoare unor manifestări specifice altor specii, chiar dacă corpurile atrag asemenea fluxuri însă doar pentru manifestări începătoare, pentru care nu sunt necesare volume mari de energii, care nu se vor dezvolta în etapa curentă de evoluție, dar spiritele se obișnuiesc treptat, cu mult înainte să le cunoască și să le folosească în moduri dezvoltate, cu priorități, ci doar în foarte scurte momente ale întrupărilor în curs. În acest fel spiritele doar se obișnuiesc cu diferite fluxuri și vibrații, dar accentul se pune doar pe energii pentru manifestările specifice etapei în curs, cu dezvoltările și consolidările lor.
Astfel de structuri sunt părți ale corporalității de întrupare până când spiritele învață singure să-și gestioneze energiile și elementele din experiența personală, în funcție de oferta planetei specifică speciei în care se întrupează și evoluează.
Pe măsura înaintării în evoluții, structurile complexului reptilian se modifică după cum experiența spiritelor crește treptat; însă următoarele etape cuprind structuri corporale care procesează fluxurile energetice care nu mai fac parte din complexul reptilian, spiritele au învățat cum să-și gestioneze forțele după cum curg evenimentele, și consolidează acțiunile în continuare prin astfel de folosințe, fără să mai aibă nevoie de ajutor, spiritele orientându-se singure și adaptându-se la realitățile planetare din ce în ce mai complex și profund.
ALTE DETALII
Complexul reptilian este un complex structural existent în corporalitatea absolut tuturor întrupaților – de la organismele monocelulare la planete și stele (ca forme de întrupare comună pentru popoare întregi de spirite). Fiecare corp din sistemul corporal al fiecărui spirit întrupat are structuri ce fac parte din blocul general de structuri corporale, cu legături puternice între ele, între corpuri, întreținându-și funcțiile reciproc și în bloc, cu efecte în bloc, ajutând întrupații să se orienteze, să-și desfășoare activitățile exact la momentul potrivit, în locul potrivit, ajutând întrupatul să învețe să-și echilibreze manifestările, să le desfășoare în mod echilibrat în mediul sau de trai.
Așadar nu numai sistemul corporal uman are astfel de structuri, iar pe de altă parte, așa cum orice altă structură corporală a fost special creată în corporalitatea de specie exact pentru spiritele care sunt la începutul învățăturilor lor de manifestare, de orientare în mediul de trai, de adaptare la mediul de evoluție curentă, la fel sunt create și aceste structuri. La începuturile evoluțiilor, spiritele nu știu să se protejeze, să se orienteze, să se adapteze cu experiența lor, de aceea însăși corporalitatea cu toate formele și structurile ei, este creată de coordonatorii de evoluții astfel încât structurile să se adapteze ele însele, mai mult sau mai puțin automat, în funcție de elementul cel mai important – vibrația medie planetară. Ele impulsionează spiritul: după cum se dezvoltă sau își diminuează puterea, obișnuindu-l cu manifestarea ca atare, o consolidează și sprijină în continuare îmbogățirea experienței generale: la început automat, apoi treptat în mod conștient.
Pe măsură ce spiritele capătă experiența necesară, structurile se simplifică, dar când evoluanții avansați ajung ca ajutători pentru alte valuri de monade care intră în evoluții, ele se folosesc tot de astfel de corpuri, de structuri corporale la fel cu cei pe care îi ajută. Cu asemenea prilejuri, spiritele învață la rândul lor cum să folosească corpurile mult mai conștient și profund decât în evoluțiile lor anterioare, ajungând astfel să știe cum să creeze la rândul lor corporalități în evoluțiile lor următoare, când vor acumula destulă putere energetică și experiență multă de folosire a acesteia, în mod treptat, pentru a crea ele însele corpuri cu structuri din ce în ce mai complexe. Vor avea nevoie de astfel de creații în orice moment al evoluțiilor lor chiar primare, vor aprofunda în evoluțiile secundare și vor aprofunda mai mult în vederea creării de corporalități pentru specii întregi: cu particularități de specie (cu toate subspeciile necesare) care variază permanent în funcție vibrația locului (continent, ocean, insulă) și de vibrația planetară, generală.
Cu referire la specia umană, asemenea tuturor speciilor planetare, structurile complexului reptilian au fost create de entitățile dimensionale care au creat corporalitatea speciei. Și astfel este bine de reținut faptul că omul nu moștenește caracteristicile reptiliene de la specia care le poartă numele – reptilele – ci anumite structuri au fost descoperite de cercetători începând cu reptilele. Dar structuri celulare minuscule se găsesc și în corporalitățile tuturor spiritelor până la reptile. Pe de altă parte, și celelalte specii au diverse structuri prin care sunt ajutate să trăiescă în câmpurile corpurilor omenești, iar aceste structuri sunt de aceeași natură cu cele ale complexului reptilian: în acest fel se obișnuiesc cu multe manifestări pe care le vor dezvolta treptat până ce vor ajunge spirite creatoare de obiective complexe, la fel cu oamenii. Dar și în continuare, obișnuirea cu influența acestor câmpuri le vor fi de un real folos în toate etapele următoare ale evoluțiilor lor, până la a fi creatoare avansate.
Deci e bine să reținem faptul că rațiunea existenței complexului structural reptilian este adaptarea precisă a spiritelor la condițiile mediului de evoluție: în diferite proporții, în diferite momente, după cum curg necesitățile momentului de evoluție al spiritelor întrupate.
Dacă discutăm concret în cazul spiritelor umane, complexul reptilian este un ajutor cu totul deosebit comparativ cu alte viețuitoare, ajutor de care nu suntem de loc conștienți acum. Oamenii erau perfect conștienți de importanța acestui complex structural cu părticele în fiecare corp al sistemului corporal întreg, atunci când vibrația planetară era foarte înaltă, iar viața omului, cu toate acțiunile sale (deplasare, comunicare, relaționare, creație materială mentală, activități astrale) erau dependenți de toate efectele complexului reptilian. Azi asemenea efecte, puțin înțelese, sunt legate, de exemplu, de funcțiunile cerebrale, care aduc în fața omului prioritatea unor manifestări de care omul s-a dezobișnuit (hrănire complexă, deplasare fizică, comunicare fizică, creație materială fizică). De asemenea un exemplu bun este acela al gândirii pozitive în detrimentul gândirii negative: adică procesarea informațiilor și gândirii pozitive este mult mai rapidă comparativ cu procesarea mult mai lentă a informațiilor și gândirii negative – descoperire destul de recentă în biochimia contemporană.
De asemenea, ne adaptăm greu la noutăți – dar nu ne-am adapta atât de repede totuși dacă sistemul, complexul reptilian nu ar gestiona energiile astfel încât să nu se instaleze oboseala foarte repede. Doar că în cazul oamenilor, spiritul este acela care hotărăște dacă renunță să se adapteze sau merge mai departe cu acceptarea schimbărilor din mediul său de trai, a acțiunilor, informațiilor noi care apar în câmpul percepțiilor sale – adică dacă vrea sau nu să accepte schimbările din mediul său de trai. Adaptările sunt necesare: la condițiile energo-materiale, vibraționale, geografice, fizico-chimice, etc.
De la folosirea conștientă și intensivă a complexului reptilian în etapa cu vibrație planetară foarte înaltă, treptat funcțiunile lui s-au diminuat după ultima glaciațiune, întrucât s-a diminuat mult volumul straturilor interioare ale corpurilor fluidice . Folosirea complexului reptilian s-a diminuat treptat în egală măsură, dar nu a încetat complet niciodată să funcționeze, ci a rămas în unele straturi în stare latentă până când schimbarea sensului de variație începe să conducă la creșterea treptată a straturilor interioare ale corpurilor fluidice – implicit la revenirea în funcțiune a structurilor complexului reptilian și, în final, la conștientizarea necesității de a relua folosirea lor conștientă, intensivă, curentă în absolut toate activitățile omenești.
« Înapoi la Dicționar