I. IDEI PRINCIPALE
Manifestările spiritelor umane pot fi de mai multe feluri:
a. Manifestări exterioare: prin acțiuni – directe sau prin intermediul corporalității de întrupare – în mediile universice;
b. Manifestări interioare: prin percepții și acțiuni în sinea proprie, care conduc la înțelegeri, gândiri și sentimente;
c. Non-manifestarea sau lipsa de manifestare, care nu trebuie să se confunde cu non-acțiunea; poate fi vorba despre:
– non-manifestarea începuturilor existenței monadelor, din necunoaștere și lipsă de experiență;
– non-manifestarea monadelor centrale, cele mai evoluate monade, care nu se manifestă în anumite situații față de cei pentru care au sarcini să le ofere ajutor, pentru a nu-i influența, precum și non-manifestarea, în perioada în care desfășoară cercetări ale energiei fundamentale dinafara Centrului de evoluție, sau în traversările energiei fundamentale pentru conlucrări între monadele cele mai evoluate ale Centrelor de evoluție.
II. DETALII, DISCUȚII
Să recapitulăm câteva idei legate de conceptul de manifestare.
La începutul existenței sale, monada nu are nici forțe și nici nu știe să se manifeste, nefiind conștientă de ea însăși. Abia după ce începe să conștientizeze mediul în care trăiește și prezența semenilor săi apropiați, putem spune despre începuturile unor manifestări.
De-a lungul evoluțiilor începătoare (în filamentele energo-materiale și în primele evoluții spirituale prin întrupări) spiritele încep să conștientizeze că se pot folosi de cele existente în jurul lor prin acțiuni – prin manifestări: în diferite variante de mediu, manifestări îndreptate spre întreținerea și protecția personală. În continuarea evoluțiilor lor, fiecare monadă, din fiecare spirit, dezvoltă treptat:
– conștiența de sine și de toate cele înconjurătoare, precum și conștiința de a alege între diferite variante de manifestare;
– conștientizarea existenței unor ajutători în apropierea lor, mai experimentați, mai cunoscători decât ea însăși, care pot îndruma spre diferite direcții de dezvoltare a manifestărilor sale;
– în mod extins și din ce în ce mai profund conștientizează existența propriului potențial de manifestare și a posibilităților de a-și dezvolta potențialul: care trece de la stadiul pasiv (care așteaptă să se dezvolte) în stadiu activ, perceptiv și lucrativ, urmărind ea însăși în continuare posibilitățile proprii de dezvoltare, de progres pentru experiența sa.
Manifestările conștientizate din primele faze de evoluție pot fi:
– manifestări exterioare: prin acțiuni – directe sau prin intermediul corporalității de întrupare – asupra mediului biologic și planetar înconjurător;
– manifestări interioare: prin conștientizarea propriilor percepții, trăiri, mai târziu gândiri cu privire la diferențele între manifestările vechi și cele mai noi, ceea ce înseamnă: baza de experiență anterioară și cele mai noi învățături, care se sprijină pe experiența anterioară.
Să dezvoltăm puțin aceste feluri de manifestări, așa cum este necesar să ne îndreptăm atenția către alte aspecte ale manifestărilor care apar în timpul evoluțiilor avansate ale monadelor.
Prin evoluțiile sale, monada devine conștientă de diferite aspecte ale celor care o pot ajuta să progreseze: de la înțelegerea modului în care se oferă ajutor – de la individual la felul de ajutor oferit prin conlucrare pentru realizări de sarcini în lumea de întrupare. Astfel putem să discutăm, pe scurt, despre următoarele forme de manifestare:
1. Manifestare exterioară: prin acțiuni directe sau prin intermediul corporalității de întrupare, conform necesităților proprii în mediile planetare, conform dorințelor – divergente sau convergente în lumea proprie, prin care se ajunge la acumulări de experiență proprie de manifestare de aceeași natură. Experiența crescută a alegerilor, pe care învață să le facă cunoscând din ce în ce mai multe criterii legate de experiența sa, conduce la formarea experienței, îmbogățirea și consolidarea ei.
2. Manifestare interioară: prin percepții și acțiuni în sinea proprie, care conduc la înțelegeri, gândiri și sentimente, când monada începe să conștientizeze aspectele propriilor trăiri, începe să simtă diferența dintre sine și cei din jurul său: începând cu frații de spirit, de grup propriu de evoluție, de popor spiritual propriu – până la marile aglomerații planetare.
Dezvoltarea interioară a monadei, bogată și profundă, prin care ajunge să se raporteze la mediul său de trai, ține în egală măsură de conștiența de sine și de conștiința proprie, care se referă la aceste alegeri pe care monada trebuie să le facă, cu direcție legată la început de pozitiv/negativ care, descoperă ea pe parcurs, nu este decât alegerea între vechi și nou, între manifestările unei trepte mai vechi de evoluție și manifestările învățate recent în scara sa evolutivă. Iar ceea ce este vechi nu piere niciodată din memoriile monadei:
– va fi mereu folosit făcând parte din manifestările curente, de evoluție progresivă proprie, parțial sau total, dar și în calitate de ajutător: și va fi ajutător în eternitatea vieții sale eterne, continuându-și în același timp mereu evoluțiile proprii;
– tot ceea ce este memorat va constitui baza de înțelegere, și astfel baza de lucru în sarcinile evoluțiilor avansate de coordonator de evoluții, de îndrumător și ajutător pentru mereu alte noi valuri de monade care intră în Centrul de evoluție, dar și în calitate de creatori centrali extrem de avansați, care creează din energie fundamentală liberă, puternic compactizată, elemente de micro-creație (filamente energetice și filamnente materiale, corporalități minuscule pentru întrupări în spațiile universice, etc.), la fel ca și elemente de macro-creație (universuri și structuri interioare complexe ale universurilor).
3. Non-manifestare, despre care este necesar să se atenționeze că nu trebuie confundată cu non-acțiunea, întrucât specificarea non-manifestării cuprinde sensurile cele mai înalte și mai diverse ale existenței monadei: de la non-manifestarea începuturilor: din necunoaștere și lipsă de experiență de manifestare – la non-manifestările monadelor avansate, profund și extins cunoscătoare, care nu se manifestă față de cei pe care îi au în sarcină să-i ajute pentru a nu-i influența cu vibrațiile emise prin manifestări de orice fel (fizice, dar mai ales mentale, emoționale, cauzale și multe alte nivele de vibrații care nu sunt cunoscute pe Pământ). Non-acțiunea se referă limitat la ceea ce ar putea fi acțiuni concrete care să modifice în diferite feluri realitatea, dar și de alte naturi cu intenții de acțiune și schimbare de orice fel , directă sau indirectă. Se crede, de exemplu că Dumnezeu, în această perioadă universică, nu acționează în niciun fel, că s-ar afla în stază, în stare latentă și doar monitorizează umanitatea, ceea ce este cu totul neadevărat: iar despre acest fapt ne vom reaminti cu toții la un moment dat al existenței noastre pământene, foarte curând de altfel. Dumnezeu este viu și permanent lucrător, direct sau coordonând ajutătorii de pretutindeni, chiar dacă nu emite direct asupra noastră acțiuni concrete, pe care oamenii să le poată înțelege ca fiind răspuns la acțiunile umane. Este în același timp și un fel de monitorizare – dar aceasta se face implicit, în timp ce coordonează și ajută în modul cel mai activ, concret, complex posibil pentru felurile de ajutor care sunt lăsate să schimbe în mod real fața lumii în care trăim. Ceea ce se petrece fără ca noi să conștientizăm deocamdată prea mult este:
– în primul rând: echilibrarea permanentă a vibrației medii planetare, fără de care omenirea ar fi distrus de mult timp nu numai propria specie, ci și întregul biosistem și planeta însăși.
– de asemenea – dar nu de o importanță mai scăzută: coordonarea activităților planetare de grăbire a creșterii vibrației medii planetare și astfel (de la minimum vibrațional planetar), cum este arătat și în Biblie – scurtarea timpului suferințelor noastre, scurtarea perioadei planetare cu vibrație joasă și cu variații foarte puternice ale vibrației locale.
Toate sunt rezultatele dezvoltării conștiinței monadelor ajunse, în cazul omenirii, la trecerea de la egoism la altruism în condiții pământene: cu vibrație joasă, cu corporalitate restrânsă, căci în condițiile de vibrație înaltă și corporalitate extinsă la maximum necesar, optim pe Pământ, altruismul este în forma sa maximă și pentru cei ce azi dau dovadă de un egoism exacerbat – cu toată trena de negativități bine cunoscute azi de noi. Altruismul este forma de trăire extrem de înaltă pe care o cunosc absolut toate spiritele umane, dar în vibrații foarte înalte și cu o corporalitate care să permită folosirea întregii radiații monadice.
Trăirile de azi, în condiții precare din punct de vedere vibrațional, corporal și social-spiritual, sunt necesare pentru ca spiritele aflate la începutul evoluțiilor lor să-și cunoască și puterea, dar și neputințele proprii și să poată astfel să și le analizeze, să le dezvolte pe cele bune și să le corecteze pe cele rele. Este parte a dezvoltării voinței de aprofundare, de participare personală la propria evoluție, alături de întreaga verticală coordonatoare și ajutătoare care ne veghează și ajută concret trăirile, evoluțiile, oriunde ne-am afla și orice am face pe drumul înălțărilor noastre spirituale.
În direcția non-manifestărilor este necesar să adăugăm și cele mai avansate manifestări ale monadelor, atunci când ajung să-și folosească rând pe rând fiecare rază din radiația proprie extrem de dezvoltată, de bogată – dar și puterea pe care o capătă pentru restrângerea prin propria voință a tuturor razelor în interiorul său cel mai profund: este o necesitate obligatorie pentru ele să iasă din interiorul Centrului de evoluție pentru a circula între Centrele de evoluție fără să influențeze cu absolut nimic energia fundamentală liberă, cu toate circulațiile ei despre care am discutat pe larg în studiile anterioare. Această circulație a monadelor celor mai avansate este realizată în același timp pentru cercetări ale energiei fundamentale în stare liberă, a mișcărilor de fluxuri, bule și alte diverse formațiuni din spațiile ei, care dau naștere în final la noi monade care vor intra într-un Centru de evoluție atunci când se va finaliza stabilitatea lor interioară.
Când discutăm de manifestări, noi oamenii avem în vedere manifestări asupra materiilor fizice, dar pentru a ajunge la manifestări de felul celor explicate mai sus este necesar să înțelegem manifestările noastre cu diferite vibrații, pentru care avem învățături extrem de bogate alături de experiența noastră anterioară, care vor fi toate folosite pe scară din ce în ce mai înaltă în evoluțiile viitoare. În acest context, este bine să reținem că nu este corect să credem că manifestarea astrală și cea mentală sunt specifice omului contemporan, pe fondul existenței manifestărilor de acest gen ale îngerilor, sfinților și dumnezeirii în general; manifestările mentală și astrală sunt în primul rând bagajul cu care spiritele umane au venit pe Pământ, având o evoluție avansată, o experiență bogată și bine consolidată, pe care au folosit-o și pe Pământ, atâta timp cât vibrația medie planetară a fost foarte înaltă, înainte de ultima glaciațiune. După ultima glaciațiune, scăderea puternică a vibrației planetare, și continuarea scăderii ei încă și mai mult ulterior, a creat condiții speciale planetare, cu care spiritele nu se mai întâlniseră pe Pământ, deși știau bine despre ele, majoritatea având experiență asemănătoare din evoluțiile anterioare: doar o parte dintre spiritele umane nu au avut anumite părți de experiență de acest fel, de aceea au avut, și au încă nevoie de o astfel de experiență cum este cea pe care o trăim împreună acum. Erau foarte greu de suportat de toate viețuitoarele planetei, de aceea omenirea a renunțat, pentru a nu îngreuna și mai mult viața biosistemului, la manifestările astrale și mentale cu care era obișnuită, pe fondul renunțării temporare la funcționarea unor straturi interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal: în acest fel planeta avea să poată asigura mai departe corporalitatea obișnuită a tuturor celorlalte viețuitoare. Omenirea a trăit în continuare cu un sistem corporal minim dezvoltat, asemănător cu al celorlalte mamifere pământene, susținând manifestări extinse doar prin experiența spiritelor umane acumulată în evoluțiile anterioare. Trăirile, acțiunile fizice s-au derulat în această perioadă planetară, însă asemenea manifestări vor fi din nou abandonate pe Pământ, în favoarea revenirii la manifestările majoritar astrale și mentale, în viitorul foarte apropiat.