I. IDEI PRINCIPALE
1. Negativitățile nu trebuie să fie urâte, sunt parte a potențialului general al spiritelor și astfel parte integrantă a potențialului universal al energiei fundamentale.
2. Negativitățile:
– se dezvoltă ca potențial activ de apărare, după conștientizarea distrugerii corpurilor de întrupare proprii, pentru prevenirea ei prin orice mijloace la început, apoi selectarea celor care nu folosesc la rândul lor distrugeri;
– se continuă prin evitarea unor asemenea manifestări prin conlucrare pentru conservarea vieții și creației spiritelor, prin corecții ale comportamentelor negative;
– evoluțiile avansate nu mai consideră nimic negativ, ci îndrumă către folosirea celor considerate negative numai în calitate de ajutător pentru spiritele în evoluții începătoare, și în evoluțiile avansate, înlocuirea celor vechi, începătoare cu cele mai noi învățături din evoluțiile progresive.
3. Evoluțiile consideră astfel importante toate felurile de potențial ale energiei fundamentale, dar depinde de spirite felul în care le folosesc și când folosesc tot ceea ce cunosc în evoluțiile lor: în calitate de evoluant avansat sau în calitate de ajutător pentru evoluanții începători.
II. DETALII, DISCUȚII
Ar fi bine să înțelegem sensul profund al acestei idei: negativitățile nu trebuie să fie urâte, ci gândite ca fiind parte integrantă a manifestărilor totale, ale trăirilor totale ale spiritelor, și astfel parte a potențialului universal al energiei fundamentale. Este greu de înțeles și mai ales de acceptat, mai ales într-o societate atipică, cum este în desfășurare acum, pe Pământ. Ele apar și se desfășoară în prima parte a evoluțiilor primare, iar coordonatorii de evoluții lasă potențialul de acest fel să se dezvolte o perioadă – prima perioadă în care inconștiența spiritelor este evidentă, până când ele ajung să înțeleagă și să facă diferența între:
1. Dezvoltarea ca potențial activ de apărare, după ce întrupații se confruntă până la recunoaștere cu distrugeri ale corpurilor lor, recunoașterea valorii vieții, durerii și morții: care necesită astfel apărare, prevenire prin orice mijloace la început, apoi selectarea mijloacelor care nu provoacă același neajunsuri altora.
2. Comparativ cu manifestarea concurențială care se dezvoltă în prima parte a evoluțiilor, se învață treptat conlucrarea în trăiri curente, mai ales începând cu creația materială orientată tot spre conservarea vieții și a forțelor necesare corpului fizic de manifestare curentă, pentru orice evoluant și cei apropiați lui, ușurând munca și viața. Se trece de la conservarea exclusivă a propriei vieți chiar prin sacrificarea vieții celor din jur – la conlucrări privind protecția de grup și treptat la extinderea dincolo de grup, în funcție de interesele comune legate de conlucrarea și protecția vieții în sine (culturi vegetale, creșterea animalelor, etc.).
3. Continuarea evoluțiilor prin dezvoltarea celor mai înalte forme spirituale de manifestare, la nivele din ce în ce mai înalte de vibrație ale universului prin evoluții progresive, care cuprind:
– împletiri ale trăirilor prin circulații în diverse subzone ale aceleiași zone universice, începând cu zona a II-a a universului, în toate galaxiile cu vibrații cunoscute de evoluanți;
– călătorii spirituale regresive, între primele două zone ale universului: de la locul (subzona) în care spiritele au ajuns în evoluțiile lor proprii din zona a II-a – în zona I: începând cu subzonele cu vibrațiile cele mai înalte (în terminalul zonei I), apoi în subzonele cu vibrații din ce în ce mai joase, pe măsura creșterii puterii energetice radiante și a puterii de adaptare la diferențele de vibrație; hotărârile sunt foarte complexe, pentru că vibrații îanlte sunt și în terminalul zonei, dar și în locurile dinspre nucleele galaxiilor din subzonele cu vibrații joase. Toate oferă aspecte specifice care trebuiesc luate în considerare, mai ales când discutăm despre negativități în manifestări. Fiecare spirit poate retrăi impulsuri din evoluțiile vegetare sau animale, pe care în această fază le consideră negative, dar și execuții de creație materială cu calitate mai precară, din neștiințele evoluțiilor anterioare. Spiritele în călătorii regresive sunt conștiente de aceste diferențe, având conștiența evoluțiilor lor înaintate și, sub presiunea condițiilor planetare grele și ale celor corporale limitate, le pot folosi din nou pentru adaptare și le pot depăși atunci când condițiile se îmbunătățesc. Apoi se obișnuiesc să nu se mai lase influențați de astfel de condiții, ci să conlucreze, așa cum au învățat în evoluțiile bazate pe creație materiale avansată.
În acest fel, o asemenea călătorie regresivă creează condiții pentru înlocuirea, și consolidarea înlocuirii unei serii largi de manifestări vechi, începătoare, cu manifestări din ce în ce mai noi, bazate pe principii înălțate, adică formând manifestări majoritar avansate, formând noi obișnuințe – de a le folosi pe cele mai avansate și nu pe cele vechi: de tip vegetal (indiferență, lipsă de implicare) sau animale (agresivitate, distrugere).
Treptat se conștientizează diferențele dintre:
– manifestările vechi și cele mai nou-învățate, fără să fie uitate cele vechi, ci doar să se formeze discernerea între condițiile necesare folosirii unora sau altora: pentru că vom deveni în principal ajutători – nu numai pentru creatorii avansați, ci pentru absolut toate felurile de evoluanți începători care trebuiesc ajutați de la nivelul lor de trăire, cu înțelegere și toată iubirea de care au ele nevoie;
– așadar se consolidează în același timp și trăirile de ajutător, prin conlucrări, dar și prin observarea modului în care este ajutat fiecare evoluant de către ajutătorii desemnați de coordonatorii de evoluții.
Ajutătorii oferă pe fiecare treaptă de evoluție exemplul propriu de manifestare, folosind manifestări din ce în ce mai elevate spiritual. La început nu pot folosi cele mai rafinate, care depășesc capacitatea de înțelegere a celor ajutați, putând fi luate chiar ca manifestări negative. Foarte târziu evoluanții conștientizează bogăția de manifestări ce pot fi folosite, dar la început lucrurile nu stau așa. Abia cu timpul și cu formarea unor conștientizări proprii se poate deosebi îmbogățirea materială și îmbogățirea spirituală și se poate trece la învățături de rafinament simplu, chiar auster, care păstrează viața planetară, și astfel folosirea la minim a sacrificării vieții de orice fel.
În acest fel înțelegem cum se valorifică, treptat, toate formele de potențial al energiei fundamentale, adică toate formele de manifestare ale fiecărei monade în evoluții combinate, complexe, fără excluderea negativităților decât în perioade bine alese, în funcție de treptele lor de evoluție. Se folosesc astfel toate formele de manifestare învățate, fără să se accentueze – deci limitând, nu excluzând – prin căutări exprese de rezolvări conjuncturale, folosirea: agresiunilor, neimplicărilor, manifestărilor concurențiale, dar acceptând că ele sunt necesare doar evoluanților începători. Văzând ceea ce fac începătorii de orice fel, ajutătorii oferă celor ajutați exemple de folosire sau nefolosire a unor manifestări, în funcție de puterea de înțelegere a rostului lor.
În acest fel se formează progresiv consolidări ale manifestărilor de orice fel, conștientizări ale formelor de evoluție pe care spiritele încep să le cerceteze nu numai sub formele de manifestare, dar treptat și prin formele lor radiante: când încep să se formeze primele înțelegeri de acest fel, încep evoluțiile conștiente și în Universul Cauzal: observând energiile emanate de spirite în diverse feluri de manifestări, se adâncește cunoașterea lor – la început ale celorlalți evoluanți din jur, apoi propriile manifestări. Iar ceea ce ajută încă și mai mult este faptul că în Universul Cauzal forma de corporalitate este cea a monadei, la scară mărită pentru a fi ușor de studiat.
Astfel, la finalul evoluțiilor primare, spiritele sunt obișnuite cu astfel de înțelegeri: și din punctul de vedere al manifestărilor pe care le percep necesare și nu dualiste – bune/rele, frumoase/urâte, etc. – dar și din punct de vedere energetic, radiant, profund – ca aspect al influențelor care sunt exercitate asupra formelor de exterior, în întrupările lor în universurile materiale. Mai departe, având în vedere aceste înțelegeri, deja consolidate, monadele pot trece la manifestări fără corporalitate, directe, desfășurate în spații special amenajate: universurile spirituale și spațiile ajutătoare ale acestora.
Este momentul în care monadele trec în evoluții secundare și, pe lângă manifestările lor directe, fără întrupări, care se vor dezvolta numai în Universul Spiritual Secundar, se dezvoltă substanțial și trăirile ca ajutători pentru cei ce sunt evoluanți primari. În toate evoluțiile ulterioare, în eternitatea vieții monadelor, trăirile de ajutători întrupați fac parte din învățăturile curente ale evoluanților secundari și centrali, care se desfășoară în perioade mari de timp. Ei trăiesc astfel:
– perioade foarte lungi de timp trăit în Universul Spiritual Secundar fără corporalitate, urmând desfășurarea unor sarcini specifice evoluanților secundari;
– perioade foarte lungi de timp trăit ca ajutători în universurile materiale, în întrupări folosind corporalitatea celor pe care îi ajută (primari în evoluții începătoare, avansate și împletite), așa cum au fost și ei ajutați la rândul lor.
Ajutătorii secundari și centrali se adaptează întotdeauna noilor valuri de monade care intră în întrupări, își modelează experiența și păstrează în memoriile lor în egală măsură, și experiența primelor lor evoluții, și remodelările ulterioare, și toate cele care sunt învățate în universurile spirituale și apoi folosite spre multe alte feluri de ajutoare pentru toți evoluanții, indiferent dacă sunt percepute sau nu la început. Implicându-se în evoluțiile primare, pe toate treptele lor, se folosește astfel toată experiența monadelor, se valorifică întreg potențialul activ al energiei fundamentale: să nu uităm – care este infinit și în existența lui, și în posibilitățile de manifestare care se dezvoltă infinit.
Se arată în acest fel nelimitarea potențialului energiei fundamentale, înțeles și conștientizat de fiecare monadă avansată în evoluții: se conștientizează felul în care monadele se autoformează în infinitatea energiei fundamentale, care aduc mereu noi forme de manifestare, pe care monadele avansate în evoluții le studiază, le învață și se adaptează la aceste noi forme. Ele fac astfel mereu comparații între felurile de cunoaștere proprie veche și cele noi, indiferent de aspectele pe care cândva le numeau pozitive sau negative: care treptat rămân doar ca fiind necesare oricărei monade. Iar acest lucru comportă un aspect deosebit de important: pe măsura creșterii, dezvoltării lor, fiecărei monade îi cresc noi raze energetice – prin creșterea celulelor energetice fundamentale, structuri interioare ale monadelor – și astfel ele își descoperă noi posibilități de adaptare a acestor raze, în folosiri multiple, aplicând manifestările noi, învățate de la monadele noi care intră în Centrul de evoluție.