Precizări privind așa numita ”lumină falsă”

În diverse locuri de pe net apare ideea de ”lumină falsă”, așa cum foarte des întâlnim și noțiunea de ”lumină neagră”.

S-a mai folosit în trecut asemenea exprimări, dar mai ales de către oameni care au știut bine despre ce era vorba. Și nu au numit-o lumină falsă sau lumină neagră, ci lumină întunecată, făcând referire la faptul că, spre deosebire de luminozitatea puternică a luminii universale dinainte de ultima glaciațiune, când vibrația planetei era foarte înaltă, după glaciațiune vibrația planetei s-a diminuat foarte mult și, conform existenței particularităților însoțitoare ale vibrației, alături de o vibrație foarte joasă, luminozitatea fundamentală s-a diminuat foarte mult, iar sunetul fundamental a prins tonalități mult mai joase decât erau înainte de glaciațiune.

În asemenea condiții, memoriile curente ale monadelor și-au diminuat volumul, iar puterea de concentrare a omului s-a diminuat considerabil. S-a folosit, pentru o explicație generală dată multor neînțelegeri instalate astfel, pentru oameni care nu-și mai aminteau rădăcinile cunoașterilor lor străvechi, și exprimarea de lumină întunecată. Iar uneori, foarte rar, chiar exprimarea de lumină neagră, pentru a o deosebi de ceea ce oamenii mai vedeau în visele lor sau în perioadele solstițiilor și echinocțiilor: adică atunci când capacitățile vechi ale oamenilor prind putere mai multă și se schimbă anumite aspecte ale percepțiilor noastre. Așa cum mulți oameni știu deja, în asemenea perioade pot fi percepute entitățile noastre ajutătoare înconjurate de o lumină foarte puternică și mult mai vie, așa cum nu este acum lumina zilei, pe care o cunoaștem bine.

Începând însă cam de prin anii ’80 începe să se observe o intensitate mărită a luminii solare (cei mai în vârstă, așa cum sunt și eu, au drept termen de comparație situația anilor ’50, ’60, ’70 – diferența este încă și mai evidentă), ca urmare a creșterii vibrației planetei noastre și a întregului cosmos. Iar în continuare acest aspect va crește exponențial, ceea ce va atrage după sine schimbări majore nu numai pentru oameni, ci pentru întreg biosistemul și pentru planeta întreagă.

În timp, în ultimele două secole, în societatea umană a apărut și lumina electrică, o lumină ”falsă” în comparație cu lumina Soarelui sau cu luminiscența fundamentală, aura – pe care încă și azi o resping mulți oameni ca nefiind adevărată. De fapt și ea este ”adevărată”, adică în felul ei naturală, căci se bazează pe electricitatea naturală, preluată din mediul planetar, doar canalizată prin elemente de creație materială (cabluri, alte forme tehnologice de prelevare) către diverse locuri de trai ale oamenilor.

O altă exprimare privind lumina ”falsă” este bazată pe ideea că ar exista forțe care ne mint, înșelătoare, care ne-ar oferi, de la un timp încoace, un anumit tip de lumină înșelătoare, falsă, acea lumină întunecată – de fapt inexistentă în mod natural în accepțiunea unor oameni, care poate fi înlăturată prin metode care corectează modul omenesc de percepție: prin diverse alte încredințări, mai ales legate de grupuri din partea cărora se așteaptă schimbări care se vor petrece în viitor.

Cei care cunosc la rândul lor aspecte din viitor știu bine că schimbări foarte mari vor veni, și comparativ cu cele de azi par a fi false, iar ceea ce va veni este adevărat realitate. În acest fel își fac din această lipsă de cunoaștere a maselor largi un instrument de control, de câștig substanțial, din nou dintr-un mod existențail natural – așa cum s-a procedat încă din timpul templelor egiptene.

Și de fapt nu sunt decât schimbări ale vibrației planetare, care vor conduce în cascadă la multe alte schimbări, tot naturale, printre care și schimbarea acestui fel de lumină actuală, revenind la ceea ce a fost în trecut: este ceva asemănător cu ceea ce se credea, fără cunoașterea realității, despre eclipsele binecunoscute acum de noi – niciun fel de entitate nu păpa soarele, niciun fel de rugăciuni către diverși zei nu readucea lumina zilei în viața oamenilor, așa cum se proceda și cu viiturile Nilului, an de an – cât se poate de naturale, dar despre care poporul nu știa absolut nimic. Știm cum s-a profitat mereu de necunoașterile popoarelor ținute în sclavie, cum se menține și acum, în stiluri moderne, confuzii multe și profunde. Corecțiile detaliate ale acestor prezentări, care apar acum, sunt total sau parțial refuzate, după cum curg interesele claselor conducătoare și micile interese ale oamenilor ”de rând”…

Și conducătorii de odinioară, și cei de azi au știut bine realitatea, au știut bine ce a fost și ce va veni. Majoritatea oamenilor simpli nu au cunoașteri – nici multe, nici profunde – sunt învățați să se concentreze pe munca lor pentru conducătorii leneși din multe puncte de vedere, să se concentreze pe familiile lor, ca și pe toate sentimentele lor de ură, dispreț pentru adevăruri, atenți doar la ceea ce li se spune încă din copilărie, prin diverse trepte de școlarizare, mass media (mediile de informare publică), etc.

Desigur și aspectele legate de modificările planetare sunt bine cunoscute de nivelele cele mai înalte ale conducerilor statale, care lucrează pentru abaterea atenției la lucruri simple pe care și le doresc în general oamenii, îmbrățișând mereu alte nimicuri. Dar conducătorii știu bine că ceea ce va veni este inevitabil, însă caută să-și mențină starea de control a maselor lucrătoare cât pot de mult, căci ceea ce urăsc ei cel mai tare este munca fizică: nici restul nu o iubesc decât în mică măsură, de unde și necesitatea biciului – fizic sau intelectual deopotrivă.

Dar schimbările vin, inexorabil…

2 S-au gândit la “Precizări privind așa numita ”lumină falsă””

  1. Bogdan

    Schimbările în plan subtil au început demult în mod natural. Ce nu se înțelege este că și raul, prin „conducătorii rai” are rostul lui. Și anume, învață oamenii ceea ce nu sunt cu adevărat. Cred că, înainte de a experimenta ceea ce ești – adevărată ta esența, trebuie sa experimentezi ceea ce nu ești. Pandemia a fost un bun exemplu în acest sens. In final se va înțelege că noțiunile de bun-rau au fost doar unelte. Până la urmă, energia iubirii, în sinea sa, cuprinde totul și creația și distrugerea

    1. Antonovici Cristiana

      Bogdan, mulțumim pentru cele aduse în față! Întrucât ești un comentator nou, trebuie să punctez faptul că răspunsurile mele întotdeauna sunt oferite tuturor celor ce ajung să citească și comentariile, nu numai articolele.
      1. Schimbările sunt permanente, dar creșterea vibrației planetare a început acum cca 2000 de ani, prin schimbarea sensului de variație a vibrației de către Iisus. Schimbările nu s-au simțit decât de puțini oameni încă de la început, iar vizibile de către grupuri mari de oameni au apărut cam prin anii ’80 și vor fi din ce în ce mai puternic percepute în continuare, de la o perioadă scurtă de timp la alta.
      2. Desigur, împletirea răului cu binele – de fapt vechiului cu noul – are un rost deosebit de important în economia evoluțiilor. Cel mai simplu ar fi de discutat aspectul: fără ceva rău nu putem conștientiza ceva bun – este ceva caracteristic epocii pe care o trăim, pe care indienii o numesc Kali Yuga. Înafară de această epocă, pe care o vom părăsi în curând, când s-au împletit diverse condiții care nu vor mai apare o perioadă foarte lungă de timp, situații asemănătoare vor mai fi, devin însă din ce în ce mai calme, într-o variație sinusoidală care acum este pe creștere de vibrație, ceea ce va influența pozitiv toate desfășurările viitoare de pe Pământ. Este acum singura situație clară de putere în care spirite întrupate conștiente de evoluția lor pot să-și conștientizeze greșelile și să și le corecteze.
      Tocmai de aceea acum este epoca cea mai bună pentru a ne gândi permanent la ceea ce suntem/ceea ce nu suntem, ceea ce vreau să fiu/ ceea ce nu vreau să fiu, DAR să înțeleg și să accept că alții nu au ajuns să conștientizeze încă acest lucru, însă o vor face cert în viitorul lor foarte apropiat. Avem în vedere în primul rând protecția vieții, a semenilor și a tuturor viețuitoarelor planetare (cu hrană vegetal/animală minim necesară), protecția creației proprii și cea a semenilor noștri (creație materială și de gândire), căutarea altruismului, ajutor oferit în orice situație oricui, indiferent dacă sunt semeni sau alte viețuitoare, și nu în ultimul rând iubire și recunoștință oferită nu numai celor înconjurătoare, ci și tuturor marilor ajutători planetari și cerești.
      3. Energia iubirii nu poate să ajungă să fie cunoscută și apreciată decât înțelegând prin evoluție înaintată cum ne este oferită de dumnezeire, să fie simțită, conștientizată, înțeleasă, să devină o obișnuință și s-o putem oferi la rândul nostru. Ne scăldăm în ea, dar nu toți putem s-o oferim, nu toți putem să participăm la această ofertă de ființare. Dar toți suntem pe această cale a îndumnezeirii…

Scrie un comentariu