I. IDEI PRINCIPALE
1. Fazele evoluțiilor cuprind trepte de evoluție, cu subtreptele lor, care se derulează prin întrupări în universurile materiale pentru evoluanții primari, prin intermediul corporalităților de întrupare.
2. Pentru evoluțiile primare, învățăturile se desfășoară în Universul Astral și sunt consolidate în Universul Cauzal (în vibrații foarte înalte) și în Universul Fizic (în vibrații foarte joase).
3. În Universul Astral și Universul Cauzal, fiecărei faze întregi de evoluție îi corespunde o singură întrupare cu o singură corporalitate. În Universul Fizic, datorită vibrației foarte joase, o asemenea întrupare este fragmentată în mai multe întrupări, cu corporalități diferite, organizate în cicluri de întrupări care au sarcini prioritare în fiecare întrupare.
II. DETALII, DISCUȚII
a. CÂTEVA LĂMURIRI
Toate treptele și subtreptele de evoluție se derulează prin întrupări în universurile materiale pentru evoluanții primari – nu direct, monadă cu monadă, ci prin intermediul unor corporalități care protejează monadele (și orice grupuri de monade) de distrugere reciprocă sau de autodistrugere.
În primul rând avem nevoie de o precizare, ca răspuns la multe întrebări puse de-a lungul timpului, pe care și eu mi le-am pus la începutul studiilor. Mi s-a răspuns, dar am pătruns înțelesul lor profund atunci când am început să studiez trecerile efective de la un mecanism al necesităților de evoluție la altul, necesități de evoluție echilibrată în fiecare treaptă în parte.
Radiația spirituală (mai corect monadică, căci fiecare monadă se dezvoltă odată cu trecerile prin diverse moduri de manifestare), cu dezvoltările ei de care nu suntem conștienți acum, cere imperios acest lucru. Coordonatorii evoluțiilor noastre, monadele centrale care au trăit în evoluțiile lor de început, foarte vechi și tributare necunoașterilor din acele vremuri ale lor, au simțit ”pe pielea lor”, cum spunem azi, greutatea creșterilor după cum dictau obișnuințele lor, ceea ce a condus la un moment dat la necesități de întoarcere la origini pentru a înțelege unde erau blocajele și cum pot fi realizate deblocările. Anumite tipuri de manifestări nu pot fi deblocate dacă nu se cunosc direcțiile de drum în evoluții, de aceea au organizat mai întâi, pentru noile monade care intrau în evoluții, drumul trăirilor de la o vibrație – la alta superioară. S-au format astfel evoluțiile progresive, apoi, când monadele s-au dezvoltat până la conștiență de sine și de drumul lor evolutiv, consolidând și dorința de a merge mereu la ceva superior, s-au întors pe locurile primelor lor evoluții, locuri cu vibrații foarte joase, când experiența le era puțină, și și-au observat impulsurile în acele condiții, le-au comparat cu cele în condiții de vibrație foarte înaltă, unde aveau experiență bogată, cu multe înțelesuri pentru fiecare formă de manifestare. Și au conștientizat cât de importantă putea fi o asemenea revenire pentru creșterea radiației lor proprii, pentru creșterea experienței de folosire a vechilor și noilor raze energetice proprii după astfel de trăiri.
Abia trăind și noi acum în asemenea condiții ne putem da seama cât de bogată, uluitor de bogată este radiația noastră energetică, spirituală, monadică, pe care o folosim în atât de multe feluri de manifestări, și cum se poate ajunge la folosirea ei directă, fără întrupare, pe seturi, subseturi până la cele mai fine. Numai în asemenea condiții ne putem da seama ce înseamnă să ajungem la nivele avansate în care folosim subseturi de raze amestecate, aflate în incoerență naturală în felul ei, dar incompatibilă cu necesitățile înaintărilor în evoluțiile noastre avansate. Dezordine, haos, nimic ușor de stăpânit. De fapt, nimic de stăpânit, nici în interior, nici în exterior: tocmai aceste momente de evoluție le trăim noi acum, pentru a ne da seama, printre altele, exact de acest lucru. Și tocmai acesta este țelul trăirilor noastre în forme de regresie de vibrație (atenție! nu este regresie de evoluție, ci numai vibrațională). Așa cum și coordonatorii noștri au trăit cândva, tot așa și evoluțiile noastre cuprind acum aceste două forme de evoluții: evoluții progresive și evoluții în vibrații regresive – de la o valoare a vibrației locale, la alta mai joasă care poate ajunge local să fie și mai joasă, în variațiile naturale ale vibrației planetare și chiar zonale.
Dar evoluțiile noastre, bine gândite în raportul lor cu trăirile grele ale începuturilor, cuprind asemenea corecții mult mai des – chiar dacă nouă ni se părea rare – și mult mai detaliat:
– prin treceri de la un univers la altul, și astfel ne obișnuim cu toate universurile, cu conștientizările marilor diferențe de vibrații;
– prin treceri de la un nivel de vibrație la altul, de la un subnivel de vibrație la altul, menținând un ritm constant al mersului prin întăriri care cuprind și pregătiri cu unul sau doi pași cel puțin în viitor.
Așadar, este necesar acest carusel al schimbărilor de universuri, și nicidecum rămânerea în cele dintr-un singur univers – Universul Fizic în cazul nostru, așa cum cunoaștem noi acum. Și mai ales să înțelegem cât se poate de clar și profund faptul că numai în acest fel se folosește întreaga radiație monadică, se declanșează memorii suplimentare, pe radiații foarte diferite, foarte înalte și foarte joase, dar și intermediare, care nu puteau să apară aici, în manifestările cu corp fizic, în vibrații foarte joase.
b. SĂ RECAPITULĂM:
Fazele evoluțiilor se împart în:
– trepte de evoluție, corespunzătoare creșterii monadelor și creșterii experienței lor de folosire a puterii energetice radiante proprii; sunt trei mari trepte de evoluție: evoluții primare, evoluții secundare și evoluții centrale;
– fiecare treaptă cuprinde o serie de subtrepte – spre exemplu: evoluții intraplanetare, evoluții individuale (extraplanetare), individuale creatoare începătoare, creatoare avansate sau: evoluții individuale și evoluții comune: planetă, stea, galaxie (unde galaxiile pot fi matriceale și galaxii cu întrupări simultane).
Toate treptele și subtreptele de evoluție se derulează prin întrupări în universurile materiale pentru evoluanții primari, adică nu prin tangențe directe, monadă cu monadă, ci prin intermediul unor corporalități care protejează monadele (și orice grupări de monade) împotriva distrugerii reciproce sau autodistrugerii.
Anumite faze existente pe care le cunoaștem azi nu reprezintă trepte sau subtrepte de evoluție, ci derulări de activități, de sarcini conform experienței pe care o au monadele avansate în evoluții – spre exemplu: entitățile dimensionale și entitățile inter-dimensionale, care își manifestă experiența uriașă pe care au acumulat-o în evoluțiile lor în derularea de activități de creație, de întreținere a creațiilor lor din universuri, în diverse condiții de trai, conform mecanismelor pe care aceste entități le urmează ajutând evoluanții de pretutindeni (biosistemele planetelor și stelelor, entitățile eterice ale planetelor și stelelor, etc.). Din punct de vedere al evoluțiilor lor, ele sunt monade secundare și monade centrale.
De asemenea, pentru evoluanții primari, toate învățăturile lor de treaptă și subtreaptă se desfășoară în Universul Astral, unde au loc și primele consolidări ale învățăturilor primite.
Evoluanții secundari și centrali își primesc învățăturile în Universul Secundar, respectiv în Universul Central.
Consolidările învățăturilor din Universul Astral continuă prin:
– consolidări în vibrații foarte înalte în Universul Cauzal, unde se derulează și unele aspecte noi, din treapta, subtreapta sau ciclurile de întrupări care vor urma;
– consolidările în vibrații foarte joase se derulează în Universul Fizic.
Așa cum spuneam, pentru primari, toate manifestările sunt desfășurate prin întrupări:
– în Universul Astral și în Universul Cauzal se derulează o singură întrupare pentru o întreagă treaptă sau subtreaptă de evoluție, prin mecanismele proprii acestor universuri, totul nefiind obositor pentru spirite, vibrația acestor două universuri fiind permanent deosebit de odihnitoare;
– în Universul Fizic, datorită vibrației foarte joase, se fragmentează ceea ce ar putea fi o singură întrupare pentru toată treapta sau subtreapta, în întrupări scurte, organizate în cicluri de întrupări care urmăresc cu prioritate un anumit set de manifestări pe care spiritele au nevoie să le consolideze. Pentru a strânge repede mai multă experiență, întrupările se organizează în condiții diferite: în locuri diferite, pe planete diferite, în galaxii diferite, care comasează astfel acțiuni și atitudini – manifestări – în condiții asemănătoare de trai pentru mult mai multe feluri de locuri pe care nu le cuprind spiritele în această parte a evoluțiilor lor începătoare pentru că ar fi prea lungi, prea obositoare. Însăși planeta natală suportă multe schimbări – mai mult sau mai puțin sesizabile chiar și în evoluțiile destul de avansate, dar cu care spiritele se obișnuiesc treptat, apoi le vor folosi extins și intens, ajungând să și le conștientizeze din ce în ce mai profund, mai ales în evoluțiile de creatori mentali avansați și în cercetări astrale.
Fiecare ciclu de întrupări are o durată diferită, corespunzătoare creșterii puterii energetice radiante a spiritelor. Pentru evoluanții avansați, secundari și centrali, fiecare întrupare este din ce în ce mai lungă, până când vor ajunge să trăiască o întrupare cu aceeași durată ca și în Universul Astral și Universul Cauzal: și în Universul Fizic, și în spațiile ajutătoare ale acestuia – spațiile dimensionale și spațiile inter-dimensionale.
Toate învățăturile se derulează conform unor programe minuțios organizate de monadele centrale, după cum curg necesitățile fiecărui popor de spirite, în fiecare treaptă și subtreaptă de evoluție:
1. Învățăturile generale ale treptei și unele aspecte ale unei trepte în plus, pentru ca monadele să urmărească rădăcinile manifestărilor lor, desfășurările curente și efectele în timp ale manifestărilor învățate.
2. În cadrul fiecărei subtrepte se desfășoară învățături înaintea fiecărei întrupări.
3. Înaintea fiecărei trepte, subtrepte, ciclu de întrupări și fiecărei întrupări au loc pregătiri, foarte complexe, căci orice fel de întrupare este foarte complexă, mai ales când este vorba despre schimbări mari, după cum se schimbă vibrația planetară sau structura spirituală a populației care folosește corporalitatea speciei creatoare avansată – este cazul spiritelor umane.
Doar evoluanții secundari și centrali nu au nevoie de pregătiri, așa cum au nevoie atât de des primarii, dar fiindcă au în programul lor ajutor acordat în pregătirile primarilor, secundarii și centralii vor intra în pregătirile primarilor, având o experiență uriașă de manifestare în toate universurile materiale. Totuși și ei fac și consolidare, și pregătire pentru ciclurile de întrupare pe care le realizează în universurile materiale, însă doar în universul specific evoluțiilor lor, adică Universul Spiritual Secundar pentru secundari și Universul Spiritual Central pentru centrali: în spații speciale și în timpuri despre care știm acum (am discutat despre atemporalitatea unor forme de trăiri). Sunt niște pregătiri speciale care însă se referă la cele legate de întreținerea universurilor – a structurilor universurilor – la care secundarii participă în lucrările realizate de centrali: în general lucrări de integrare a noilor lucrări universice în structurile deja existente, ținând cont de compatibilitatea acestor lucrări cu evoluțiile monadelor care participă în spațiile respective.
GÂNDUL ZILEI
Dacă ajungem la conştientizarea importanţei regăsirii drumului spre sine, nu înseamnă să ne sihăstrim orgolioşi, refuzând să ne amintim că vedem cu toţii ceruri şi pământuri în acelaşi fel… De fapt, ne deschidem total spre înțelegerea lumii, așa cum am fost odată, să trăim cu ea, alături de ea !!!