Avem la îndemână multe posibilităţi de înaintare personală pe calea dezvoltării şi adâncirii propriei spiritualităţi, contribuind astfel la dezvoltarea experienţei generale a omenirii, cu puţinul, dar foarte importantul aport personal la evoluţiile care se desfăşoară în jurul nostru. Militez constant pentru obţinerea libertăţii personale, pentru depăşirea momentului în care aşteptăm ca alţii să ne facă ceva, alţii să ne energizeze, să ne repare corpurile deteriorate din parcursul mileniilor trecute de obligaţii de omenie precară… Ar trebui să ne obţinem libertatea pe toate planurile, printr-o înfăptuire personală, ale cărei ustensile le avem, dar nu suntem conştienţi de importanţa lor…
Da, printre altele, scrisul cu mâna nu are numai acea importanţă socială pe care o cunoaştem de când ne pune cineva primul creion în mână! Este bine să ştim, la un moment dat al conştientizărilor noastre, că el creează o flexibilitate cu totul specială tuturor manifestărilor umane la un loc, în cascadă, antrenând toate razele noastre spirituale care se manifestă prin corpurile noastre în desfăşurarea trărilor curente prin intermediul corpului fizic.
Am conştientizat de mult acest lucru când, în anul 2000, am făcut al doilea (şi ultimul) curs de învăţătură a altor elemente decât cele pe care le studiam personal în mod curent (primul fiind un curs scurt de Qi Gong, ţinut de dl. Adrian Florea în zilele premergătoare Crăciunului anului 1994). La cursul de sermotrapie (terapie prin cuvânt), dl. prof. Grigore Albu Gral ne-a propus să scriem zilnic pronunțând cu voce tare ceea ce scriam. Așadar, un exercițiu zilnic, 10-15 minute, care nu obosește câtuși de puțin.
În paranteză fie spus, mi-am dat adus aminte că, de-a lungul vieţii am observat şi eu, la rândul meu, beneficiile folosirii ambelor mâini în desen artistic, care practic mi-a deschis larg percepțiile obișnuite; de asemenea golirea de gânduri în timpul concentrării atenției la desen şi apoi în flexibilizarea atitudinii generale prin concentrare, atenție la desenul intuitiv, din ”imaginație”. La toate acestea s-a adăugat în mod natural înţelegerea aplicaţiei de la cursul de sermoterapie, unde dl. profesor ne-a spus că este o legătură directă între o asemenea aplicaţie a folosirii complexităţii cuvântului scris/vorbit şi funcţionarea echibrată a plexurilor (chakrelor) corpurilor noastre fluidice: care nu numai că ne echilibrează funcţionarea corpurilor fluidice, dar normalizează energizarea corpului fizic, corpul nostru de manifestare curentă prea puţin luat în seamă de noi, nemulţumiţi de multe ori de noi înșine…
Discuţii de genul celor scrise mai sus pot fi infinite practic !!! Într-adevăr, scrisul cu mâna conduce, printre multe altele, la o flexibilizare a tuturor manifestărilor noastre curente: mentale, emoţionale şi fizice în acelaşi timp.
Cititul flexibilizează mintea umană – însă în principal acel fel de citit concentrat la subiect, cuvânt cu cuvânt, nu pe diagonală, care este numai o informare superficială despre subiectul abordat. Ci acel fel de citit care ar putea fi realizat în minte cu dicţie, cu inflexiuni interioare. Dar cititul în general, pentru că se adresează numai unui set restrâns de folosiri ale puterilor spirituale, nu influenţează direct şi mai ales complex întreaga manifestare umană, ci numai pe aceea legată de manifestarea interioară – mental-emoţională – a omului. Este bună oricum şi aceasta, este foarte drept, dar azi vom conştintiza mult mai repede faptul că cu greu ne exprimăm ceea ce în interiorul nostru vine foarte repede – o multitudine de gânduri împletite care ne ajută să ne considerăm inteligenţi, valoroşi. Şi aşa şi este !!! Tocmai de aceea însă oamenii care nu au o exteriorizare bogată, fluentă, gestionată după dorinţă, se revoltă cumplit când sunt făcuţi “proşti” de către alţii care au o manifestare fluentă exterioară – pozitivă sau negativă, blândă sau agresivă. În general suntem deocamdată la prima vedere caracterizaţi după modul nostru de exteriorizare, după manifestarea medie pe care o avem, după implicarea noastră. Manifestarea fizică nu este neapărat aceea verbală – comunicarea non-verbală: de atitudine, mimică, gestică face de cele mai multe ori fondul cel mai puternic implicativ al omului, știm asta azi. Astfel încât exteriorizarea bogată în mod normal, obişnuit, nu înseamnă acapararea “scenei”, ci umplerea atmosferei cu vorbire fluentă, precisă și bogat împletită cu astfel de exteriorizări non-verbale.
Însă o asemenea exteriorizare în zilele noastre presupune o flexibilitate a întregii manifestări a spiritului – interioară şi exterioară deopotrivă. Spiritul are tot felul de flexibilități, de abilități de manifestare, pe deplin, dar la nivele înalte de vibraţie a mediului în care trăim, însă la nivele de vibraţie joasă – așa cum este acum vibrația Pământului, ne formăm şi ne consolidăm acum experienţa, prin astfel de vieţi pământene, chiar dacă nouă ni se par foarte grele, dificile.
Obișnuiesc să atrag atenția asupra rolului uriaş care a jucat – şi desigur încă joacă – scrierea artistică pentru marii tacticieni japonezi şi chinezi. Pe lângă relaxarea totală a minţii şi trupului, atenţia devine mult mai flexibilă, concentrarea la scheme de mare complexitate dar şi la elemente foarte mici sau de adâncă subtilitate creşte exponenţial: concomitent are loc formarea şi adâncirea unui fond natural de echilibrare în imperiul liniştii lăuntrice, care conduce la seninătate generalizată şi apoi mai adânc, la serenitate: adică la adâncirea şi ramificarea seninătăţii în toate direcţiile de manifestare umană.
ÎN PLUS…
Este drept că cel care ajunge la un echilibru înaintat şi o gestionare înaintată a manifestărilor sale totale, trebuie să aibă multă grijă la exprimarea sa totală – verbală şi nonverbală deopotrivă, cunoscându-se pe sine şi înţelegând modul în care este “tradusă” comportarea sa de către lumea exterioară: şi asta nu neapărat pentru o imagine “artistică” sau pentru ca omul să-şi schimbe atitudinea după cum bate vântul lumii exterioare, ci pentru a-şi păstra modul de manifestare după cum este cazul sau a o modifica după caz, explicând în jur de ce, şi cum procedează într-un fel sau altul. Aceasta înseamnă până la urmă o gestionare a forțelor noastre proprii. Căci ceea ce noi am înţeles şi am acumulat în timp, experienţa astfel obţinută, trebuie valorificată mereu în desfăşurările permanente ale vieţii.
Să dau un exemplu de gestionare a experienţei proprii cu flexibilizare în funcţie de necesităţile momentului – fapt real care mie mi-a schimbat optica cu mulţi ani în urmă. Stăteam pe hol la serviciu, pentru că în atelier era prea mare zumzăială, pentru a-mi face planuri de lucrări pentru care nu aveam cu cine mă sfătui, dar şefii mei aşteptau repede rezultatul gândirii mele. Cu timpul, colegii mei – care aveau altă meserie decât mine – au început să mă întrebe ce probleme grave am… Nu înţelegeam, nu aveam alte probleme decât cele comune: frig, stat la “raţie” (era înainte de 1989). Într-un final fericit am înţeles că felul meu de a mă “concentra” era: încruntat, cu tentă de îngrijorare, oarecum crispat – uneori chiar îmi venea să plâng că nu reuşeam să fac în minte tabloul complet al situaţiei de analiză… Tot timpul parcă stăteam să plâng… Atunci mi-am dat seama că “a gestiona” înseamnă:
– a şti clar ceea ce am şi ceea ce arăt lumii; în partea anterioară acestei conştientizări, fără aplicarea învăţăturii rezultate din ea, aveam o imagine pe care mi-am conștientizat-o abia când mi-am dat seama că trebuie să o schimb; trebuia să o port cu mine pentru a avea mereu un termen de comparaţie. Trebuia să renunț la ea, nu neapărat pentru că “nu arăt bine” (încruntarea nu a făcut niciodată un om frumos!!!), ci pentru că nu este realistă – nu am probleme propriu-zise, insurmontabile, nici nevoie de ajutor din partea celor miloşi… Cărora le admir bunătatea inimii şi caut să le-o dezvolt dar nu pe această cale…; dar această imagine veche trebuia să o păstrez ca termen de comparație pentru schimbarea pe care mi-o doream;
– a gestiona însemna și a conştientiza, şi în continuare a pune în practică modul în care doream să-mi regăsesc normalitatea înfățișării. De fapt era vorba echilibrarea stării la care se poate renunţa în anumite situaţii – deşi nu în toate situaţiile, căci sunt și situații de greutate efectivă, de durere sufletească, de starea de alertă generală: dar și atunci să mă gândesc să nu mă las în panică, ci să gândesc ce aș putea face pentru a ieși din impas.
Discutând cu alții de-a lungul vieții, nu numai atunci, mi-am dat seama că de fapt mulți oameni cred că aceasta este o minciună, căci nu este nicio problemă să fiu în panică, în probleme… De fapt își explicau ei înșiși că este foarte normal să urlu, să țip, să dau din mâini, ceee?!… ce dacă induc panica mea și altora, e treaba lor în fond… dacă așa îmi vine, de ce să mă strofoc să nu mai fiu așa?!… Am răspuns că fiecare are libertatea de a proceda după cum dorește, după cum poate…
Unii însă doar vorbind, auzindu-se pe ei înșiși, și-au conștientizat greșeala de a se lăsa târâți de greul sau răul în sine și au rămas la discuții sau au revenit la discuții pentru a aprofunda aceste teme…
Aşadar, în funcţie doar de anumite subtilităţi şi în anumite perioade de viaţă avem nevoie de schimbări de manifestare, păstrând respect faţă de orice fel de manifestare, a oricui şi de orice fel, prin folosirea sau lăsarea manifestării de nivel mediu să-şi desfăşoare existenţa, cu implicaţii pe care le putem înţelege treptat, pe măsura creşterii experienţei în acest sens. Şi voi relua această idee.
Mai mult: se observă însă în timp modul în care momentele de echilibrare conştientă aduc o undă din ce în ce mai puternică de seninătate, chiar şi în momentele acute ale desfăşurării evenimentelor, ajutând astfel la descongestionarea stării generale a lumii din jur. În situaţia mea s-a perceput clar de către aceiaşi colegi seninătatea mea în timpul cutremurelor, deşi modificarea undelor electromagnetice îmi făcea şi mie genunchii să nu-şi găsească echilibrul şi inima să bată neregulat. Şi uite, şi acest este un subiect de discutat…
Cu timpul mărirea abilităţii de gestionare, adică: de folosire după voinţă, după trebuinţă a unui fel de comportament – conduce la profunde transformări în cascadă, plus îmbogăţirea înţelegerii momentelor de folosire a capacităţilor personale. Alături de toate acestea, înţelegem și tolerăm folosiri proprii de nivel mediu de comportament pe societate, iar oamenii se vor apropia cu plăcere de noi, dacă nu suntem acuzatori şi băţoşi, inflexibili în faţa altora. Iar din această apropiere putem să pornim manifestări proprii de nivel încă și mai înalt spiritual, oferind astfel exemplul de care are nevoie din partea noastră întreaga lume din jur…
Dezvoltarea noastră, a capacităților noastre de atenție, autocunoaștere, de flexibilitate, prin diverse metode, au toate la un loc un rol extrem de important în adâncirea conştientizărilor noastre. Și astfel, prin diferite înţelegeri şi aplicaţii ale lor ajungem treptat, dar repede: de la nervozitatea nemulţumirilor la acceptarea celor din jur, de la agresivitate la liniştire, de la urmărirea atentă a manifestărilor altora și analizarea lor – la urmărirea și conștientizarea propriului mod de comportament şi atitudine în societate. Şi toate acestea pe fondul unei puteri energetice echilibrate la toate nivelele ei, cu care ştim apoi ce să facem – să o folosim constant spre binele nostru și al celor din jur, şi să nu ne descărcăm pe cine ne vine în faţă…