Este o formațiune provenită dintr-o excrescență a corpului eteric al stelei sub formă de coardă, autoformată în ritmul respirației popoarelor de spirite întrupate ca stea: în care cele două faze – inspir și expir – trec prin momente de apropieri foarte mari de simultaneitate și apoi prin defazări prelungi, în funcție de structurile interioare ale monadelor din popoarele spirituale ale stelei (care oferă și particularitățile de respirație ale spiritelor).
În timpul creșterii corzii stelare, la inspirul apropiat de simultaneitate se formează bucle din însăși coarda stelară, care se împletesc strâns sub forma unui nod. După ieșirea din perioada de comuniune a inspirului, până dincolo de perioada de comuniune a expirului, coarda se formează rectilinie, dreaptă, și prin elementele matriceale ale corpului stelei ea se lungește în funcție de destinul stelei: dacă are de creat condiții pentru a guverna planete, coarda va crește cel puțin cât diametrul unei planete care se poate forma pe nodul existent și încă o porțiune dincolo de diametrul planetei (sau a mai multor planete dacă este planificat să existe pe această cordă): pentru o liberă circulație a fluxurilor energetice prin coardă și apoi eliberarea lor, prin vârful cu structură complexă a corzii, în spațiul cosmic.
Când coarda este integral formată și fluxurile energo-materiale circulă prin ea, coordonatorii de evoluții creează elementele matriceale energetice ale întrupării unui popor de spirite ca planetă, chiar pe nodul stelar, și cuplează radiația poporului de spirite cu radiația nodului stelar. Din acel moment începe să se formeze noua planetă.
« Înapoi la Dicționar