I. IDEI PRINCIPALE
1. Poporul get este în esența lui un popor format prin transcendență inter-dimensională, așadar cu origini și desfășurări de la crearea speciei umane, prin Moșii-părinți locali.
2. Un asemenea popor trăiește în condițiile ancestrale în care au trăit părinții săi de neam (Moșii locali), pe pământurile care păstrează amprentele tuturor generațiilor anterioare din străvechimi, din epoca mentală a omenirii (dinainte de ultima glaciațiune) și fizice (de după ultima glaciațiune).
3. Populațiile din teritoriile noastre au cuprins:
– grupul Moșilor-părinți ai populațiilor din aceste locuri;
– diverse grupuri de ajutători pentru spiritele mai puțin avansate, născute de Moși;
– diverse grupuri de spirite în evoluții creatoare începătoare, născute tot de Moși, cu avansări în evoluții diferite unele față de altele, ajutate de Moși și de ajutătorii avansați.
II. DETALII, DISCUȚII
Să discutăm puțin despre geți – sau daci, cum au fost numiți ei de romani. Erau străbunii noștri… Dintotdeauna ei s-au numit pe ei înșiși geți sau gheți: după sunetul fundamental al omului trăitor pe meleagurile carpatice, descendenţi direct, prin părinții-Moși, din entităţile transcedentale – creatorii speciei umane. Azi, mulți știu acest lucru, chiar dacă tac, păstrându-și puterile în loc să lupte cu oficialul generalizat. Geţii au păstrat nealterată profunzimea evoluţiilor omeneşti în calitate de ajutători planetari rămaşi mereu aici, din vremurile de început ale omenirii, cu mult, foarte mult timp înainte ca vechiul continent nordic A’Tlan (cunoscut de noi sub numele de Atlantida) să primească noi grupuri de spirite la întrupare, venite din toate părțile universului.
Şi poporul get, şi conducătorii lui străvechi, pe care poporul nu şi-i mai ştie corect – decât sub numiri ce ascund adevărata lor identitate – se trag aşadar din populaţii vechi de 60 milioane de ani. Nu au fost singurii, nu suntem noi românii, urmaşii lor, singurul popor cu o astfel de origine, dar sunt un popor mai compact cu astfel de origine decât au rămas prin alte locuri din Europa. Ici colo, tot în Europa, au mai rămas câte ceva din populaţiile străvechi, acolo unde se străduiesc din răsputeri să-şi păstreze ce le-a mai rămas din curajul şi mândria unicităţii lor de odinioară, doar intuite de ei, cunoscute din mituri şi legende, dar nerecunoscute oficial: prin Pirinei (bascii), rare grupuri prin Ţara Galilor, Scoţia, Irlanda, Finlanda, rare grupuri din Rusia până în munţii Urali. Pe alte continente situaţia este mult mai clară:
– asiaticii care nu au migrat, nu şi-au părăsit niciodată pământurile lor, generaţie după generaţie;
– populaţiile tradiţionale de pe continentul african în totalitate, la fel şi cele din peninsula Arabia;
– populaţiile tradiţionale din America de Sud şi din America de Nord;
– populaţia maori din Australia;
– populaţiile locale ale insulelor din oceanul planetar, atât cât au supravieţuit trecerilor devastatoare ale semenilor lor de pe alte continente.
Toate au această origine asemănătoare, pentru fiecare rasă, de pe fiecare continent. Cunoaşterea străveche, comună tuturor popoarelor lumii în alte vremuri, pierdută în mare parte din cauza vibraţiei planetare obositoare şi vieţii grele impusă de semeni ce s-au înstăpânit asupra lor, s-a pierdut, a rămas doar un mit ce se încearcă necontenit să se distrugă pentru a se încetini revenirea la conştientizarea propriilor forţe spirituale şi la libertatea lor absolută. Doar vestigiile cu substanţă comună ar putea să reunească oamenii şi să determine înţelegerea celor pentru care au fost cândva create şi lăsate să dăinuie. Dar cei care au reuşit să scoată capul la lumină ce ceartă pentru întâietăţi derizorii, meschine, care nu fac decât rău tuturor: cine au fost primii, cine a influenţat pe cine, cine este mai cu moţ şi care moţ ar fi mai mare, etc. Este o fază întrucâtva normală pentru multe grupuri spirituale aflate acum la întrupare, care va trece relativ repede. Creşterea vibraţiei planetare şi reamintirea celor petrecute în străvechimi vor determina conştientizări vaste şi profunde, pentru care vestigiile pomenite, miturile ancestrale şi legendele vor fi ustensile nobile de întărire a încrederii de sine.
Populaţiile migratoare sau strămutate forţat din pământurile de origine şi-au pierdut mare parte din caracteristicile de bază ale continentului lor, chiar dacă au păstrat prin natura arhetipală a speciei, caracterele generale ale rasei lor. Vom mai discuta despre alte populaţii rămase ici şi colo, deocamdată să ne ocupăm de tema noastră.
Prezentarea geţilor de mai sus poate naşte semne de întrebare, căci am scris de multe ori, şi voi mai scrie în continuare că, după ultima glaciaţiune, populaţiile umane de pretutindeni s-au înnoit în totalitate, prin lucrarea de profundă complexitate a Moşilor continentali. Se pun două teme în discuţie: amprentele oamenilor asupra pământurilor şi transcendenţa umană până la Moşii care au născut populaţiile noi.
Această regiune carpatică (inclusiv Carpaţii Păduroşi din Ukraina) nu au avut amprente ale trăirilor altor spirite, întrupate cu alte corpuri provenite din alte regiuni, din alte pământuri, până la cel dintâi val de migratori de la sfârşitul mileniului al III-lea î.H. Deși pe teritoriile actualului continent Europa s-au întrupat din vremuri de mult uitate multe grupuri de spirite din toate părțile universului, la est de munţii Alpi foarte puţine grupuri au trăit între Tisa şi Nistru (cu rare grupuri spre albia Niprului). În schimb, întotdeauna s-au întrupat sau au circulat frecvent grupuri de ajutători foarte evoluați, secundari și centrali, sub formă de pădureni şi munteni (vezi ”Schema generală a evoluțiilor monadelor în Centrul de evoluție” ). În anumite vremuri, înainte de ultima glaciaţiune, au circulat însă peste tot toate populaţiile întrupate pe toate continentele, deci au trecut şi pe aici, dar nu au creat aşezări umane care să fixeze amprenta lor în energia fundamentală a locului. Permanent ajutătorii secundari au echilibrat apoi vibraţia locului, căci după glaciaţiune şi după refacerea populaţiilor locale, pe lângă acestea pe aceste meleaguri s-au stabilit pe teritoriul țării noastre:
– un grup de Moşi – părinți originari ai populațiilor de aici, grup care a rămas să coordoneze dezvoltarea spirituală locală, aflat sub adăpostirea puterilor coordonatorului principal al locurilor dintre Alpi şi Urali: acesta a fost numit de regulă Zalmoxis – Zeul (Zăul) Moş: să ne fie clar acest lucru, s-a împământenit numirea populară Zamolxe (aşa cum şi despre dinastia Hohenzollern se împământenise la un moment dat numirea Hopînţol !!!… Comparaţia poate fi hilară dar este cât se poate de bună pentru a înţelege acest lucru). Dar să acceptăm că numirea aceasta este incorectă. Grupuri mai mici de Moşi au condus însă dezvoltările de experienţă ale populaţiilor locale născute de dânşii, în diferite regiuni, însă Zalmoxis împreună cu grupul său au avut obişnuinţa de a locui în Cuibul Geţilor sau Cuibul Munţilor – regiunea interioară a munţilor Carpaţi;
– diverse grupuri de spirite în evoluții avansate, care au devenit la rândul lor ajutători pentru cele mai puțin avansate;
– mai multe grupuri de spirite în evoluţii creatoare începătoare s-au întrupat în această regiune, ajutate fiind de oamenii acestor locuri, cu cunoaștere foarte avansată. Ele au fost formate din spirite cu evoluții diferite, dar toate foarte avansate, doar avansurile au fost diferite, pentru ca ele să poată să-și ofere unele altora ajutor, învățături, îmbogățiri.
Învăţăturile conduse şi aplicate sub puterea lui Zalmoxis s-au axat pe două sarcini principale de destin ale poporului local: a. păstrarea cât mai mult timp a populaţiilor de sorginte transcedentală pe aceste meleaguri şi b. păstrarea tradiţiilor din vechime – amândouă în vederea rezistenţei la influenţele întrupaţilor în evoluţii începătoare (mai clar: ţiganii sau rromii, cum îi numim azi). Se remarcă greutatea suportării unor asemenea grupuri de spirite, care se schimbă permanent: cam din două în două generaţii (după care părăsesc Pământul, pentru a face loc altora). Cunoaştem destul de bine azi greutatea lor de a se adapta la societatea mult mai avansată tehnologic, creaționist, la fel ca şi lipsa de înţelegere a altor populaţii europene, care nu sunt încă obişnuite să suporte aceste spirite, o suportabilitate care nu le este deocamdată sarcină de destin pământean.
Tocmai de aceea în rândurile populaţiilor române de azi intră şi grupuri restrânse de spirite în evoluții începătoare, și altele care învață de la ajutătorii avansați cum să conlucreze cu ei pentru a-i ajuta pe cei ce nu au multă experiență în trăirile pe aceste meleaguri ale universului. Toți sunt susținuți direct de Moşii atlantici (care susţin popoarele de pe coasta de est a Oceanului Atlantic: Spania, Portugalia, Franţa, Anglia şi Irlanda) pentru a nu mai rejecta aceste grupuri de spirite în evoluții începătoare.
Puterea majorităţii poporului român constă aşadar în:
– originea corporală neamprentată de vibraţia altor neamuri și pământuri: mai clar, nu sunt migratori în fondul propriu rasial şi nu poartă o amprentă puternică de împletire cu alte popoare, cu alţi oameni din alte continente; au fost şi au rămas în majoritate arieni, în timp ce migratorii au un fond rasial amestecat între cel arian, pre-atlant și atlant, și cel lemurian, asiatic.
– echilibrul vibraţional al pământurilor din Cuibul munților, pământuri care au rămas nealterate dintotdeauna: cu alte cuvinte nu au existat populaţii masive în epocile străvechi cu vibraţie planetară foarte înaltă, aşezări stabile care să ofere o amprentă clară, puternică în energia fundamentală a teritoriilor carpatice. Cu alte cuvinte, natura a fost întotdeauna stăpâna acestor locuri!…
De regulă populaţiile străvechi au fost compatibile vibraţional cu pământurile, dar oricum întotdeauna au existat, şi vor exista diferenţe de vibraţie între pământuri şi oameni. Fără aşezări cu populaţii mari şi activitate bogată, pământurile îşi menţin astfel vibraţia lor, iar din fluxurile atrase de astfel de pământuri ni se formează nouă corporalitatea planetară.
De ce este atât de important că oamenii sunt în majoritatea lor de sorginte străveche? Oamenii străini, cu corpuri care împletesc în ele diverse rase, atrag alte feluri de fluxuri din mediul cosmic, amprentează altfel pământurile, iar amprentele atrag, se întăresc cu alte fluxuri asemănătoare, de multe ori incompatibile sau prea puţin compatibile cu corporalitatea populaţiilor tradiţionale, locale. Să reţinem că amprentarea cea mai puternică, durabilă, nu se face în aceste vremuri cu vibraţie joasă, de acum, cu oameni care au corpuri fără o energizare puternică – corpuri de supravieţuire doar – ci numai în vibraţii foarte înalte, cu corporalitate extrem de puternic energizată şi numai la nivele de aşezări umane stabile în timp îndelungat, chiar dacă mici sau numai familiale. Toate amprentele lumii contemporane, în forfota migraţiilor, deplasările războinice, procese scurte de transhumanţă, etc., sunt foarte noi, slabe, superficiale în stratul energiei fundamentale continentale. Amprenta cea mai puternică este a situaţiei dinainte de glaciaţiune, împreună cu cea a populaţiilor dezvoltate şi învăţate de Moşii noştri. A fost o formare spirituală foarte îndelungată spre epoca contemporană, căci Moşii geţilor au plecat în majoritatea lor abia după anul 700 î.H., mult mai târziu decât cei din alte popoare europene. Ei au păstrat în manifestarea oamenilor, până spre sfârşitul mileniului I d.H. : cuminţenia, curajul, cunoaşterile avansate aplicate constant, demnitatea, altruismul şi iubirea de semeni. Moşii rămaşi, chiar dacă au fost foarte puțini, au echilibrat vibraţiile şi au dezamprentat locurile atât cât este necesar oamenilor şi celorlalte vieţuitoare, ajutaţi de Moşii retraşi în spaţiul inter-dimensional, iar la nivele fizice şi astrale – de entităţile astrale ajutătoare ale oamenilor şi planetei, şi chiar de oameni cunoscători, mereu îndrumaţi de trimişii Moşilor.
Crescuţi, învăţaţi de numeroşi Moşi locali, populaţiile locale şi-au păstrat caracterele spirituale profunde proprii, datorită unor asemenea circumstanţe, dar fiecare popor a avut şi greutăţile lui specifice, şi învăţăturile deopotrivă de bune pentru fiecare în parte. Nici un popor nu a fost favorizat sau defavorizat astfel. Vibraţia dacilor era în concordanţă cu aceea a locurilor, o vibraţie concordantă cu aceea a populaţiilor străvechi, chiar dacă în vremurile din urmă vibraţiile oamenilor erau mai scăzute, după cum erau şi vremurile Pământului. Pentru că și sarcinile lor au fost pe măsură de mari, de complexe. Întotdeauna pe aceste locuri au trăit ajutători planetari cu activitate bogată pentru susţinerea vitalităţii continentului, aşa cum în fiecare continent au existat astfel de populaţii. Blocurile mari de spirite care au sosit pe Pământ cu cca. 20 milioane ani înainte de ultima glaciaţiune, nu s-au întrupat şi nici nu au circulat prin acest locuri – între Tisa şi munţii Urali, ci pe teritoriile cuprinse între Munţii stâncoşi (din continentul actual America de Nord) şi Alpii Europei – în vremurile în care America de Nord şi Europa făceau corp continental comun. Teritoriile noastre au fost cutreierate de pădureni şi munteni – ajutători secundari cu sarcini planetare de mare anvergură; vom discuta la un moment dat pe larg despre aceste sarcini. Abia după ultima glaciaţiune Moşii au generat aşezări stabile umane, începând popularea intensă a acestor locuri.
De aceea această regiune a rămas pe de o parte cu o puritate deosebită privind amprentele spirituale obişnuite ale societăţilor omeneşti. Astfel vom înţelege corect faptul că cea mai mare parte a populaţiei de aici, din regiunea munţilor Carpaţi este, din punct de vedere al corporalităţii şi câmpului format de amprentele activităţilor sale, de origine transcedentală şi foarte puţin migratoare din alte regiuni ale lumii.
Desigur este bine că o parte a populaţiei este şi de sorginte asiatică sau împletite cu populații asiatice, provenind din marile migraţii din mileniile trecute, căci numai în acest fel se formează o universalizare bună a spiritelor care trăiesc în asemenea condiţii. Cele pe care le aflăm nu trebuie să ne crească orgolii fără sens, căci cele petrecute pe aceste teritorii nu au fost făcute de noi, ci de străbunii noştri. Depinde de noi cât putem să ne ridicăm la înălţimea celor trăite şi făcute de dânşii. Avem condiţii bune să ne dezvoltăm în direcţiile unor manifestări care îmbrăţişează calitatea, curajul, demnitate, bunătatea, altruismul, iubirea sub toate formele ei crescătoare de oameni puternici spiritual. În continuare, suntem ajutaţi să ne desfăşurăm destinele umane şi planetare după natura fizică a lumii, după care cei ce vor rămâne după plecarea marilor blocuri des spirite călătoare vor lucra intens la regenerarea planetei sub toate aspectele ei.
GÂNDUL ZILEI
Orice necaz ne poate crea şi/sau consolida o manifestare cu înaltă spiritualitate: pe loc sau mai târziu. Depinde numai de puterea noastră, de dorința noastră de înălțare spirituală: chiar dacă necazul este trecător – puterea spirituală pe care ne-o creează este eternă şi creatoare de infinite alte puteri…