I. IDEI PRINCIPALE
1. În interiorul spiritului, monadele sunt numite, și organizate în funcție de înclinațiile lor native:
– monadă feminină: stare comparativă între monade, caracterizată prin avânt, îndrăzneală, curiozitate;
– monadă masculină: stare comparativă între monade, caracterizată prin putere și rezistență mare; evoluează în tandem, completându-se reciproc, monada feminină + monada masculină;
– monadă neutră: stare comparativă între monade, caracterizată prin putere energetică mai mică decât monadele feminine și masculine, cu o dorință puternică de independență, de libertate; evoluează pe lângă un cuplu monadă feminină + monadă masculină.
2. Coordonatorii de evoluții stabilesc numărul de monade din fiecare spirit și poziția fiecărei monade față de frații de spirit, în funcție de care se stabilesc liniile de evoluție: de trăire și de formare a simțirilor de ajutor oferit reciproc.
II. DETALII, DISCUȚII
Conform volumului și distribuţiilor celulelor energetice fundamentale, energia astfel atrasă prin respirația naturală a monadei, şi parțial compactizată în celule, radiază în exterior surplusul de energie şi energia parţial folosită: aceasta este radiația energetică fundamentală a monadei, ea formează puterea energetică radiantă a monadei. Energia radiantă emisă astfel poate fi dirijată spre diferite scopuri, formând manifestările monadei. Pe acest proces, pe această radiație energetică se bazează formele noastre de întrupare, cu ajutorul cărora învățăm să ne manifestăm, să parcurgem evoluții din ce în ce mai complexe, în eternitatea vieții noastre, a tuturor monadelor.
Comparând formele de manifestare ale diferitelor monade, ele sunt încadrate de coordonatorii de evoluții în tipuri generale, valorificând astfel potențialul energetic nativ al fiecărei monade. Fiecare spirit este format din monade care, prin potențialul lor exprimat prin manifestări extrem de diverse, sunt încadrate în mod comparativ între ele și astfel se vor ajuta unele pe altele, astfel încât treptat se vor forma diverse feluri de ajutor reciproc, învățând unele de la altele, mărindu-și astfel exponențial experiența prin astfel de forme de ajutor. Asemenea particularități ale monadelor le diferențiază și în același timp le ajută în desfășurarea manifestărilor lor: să reținem însă că nu sunt feluri speciale de monade, nu au ceva ce poate fi numit sex (așa cum ne poate duce mintea după obișnuințele noaptre din evoluții), ci feluri comparative de reunire a monadelor într-un spirit, oricare dintre ele putând fi în același timp oricare alt tip pusă față în față cu alte monade. Dar coordonatorii de evoluții consideră întotdeauna că în felul în care ele reacționează de la bun început unele față de altele se vor putea dezvolta valorificându-și reciproc potențialul energetic și învățând una de la alta. Așadar aceste poziții de trăire ale monadelor în orice spirit sunt:
1. Monadă feminină (s-o notăm pe scurt: MF): este o stare comparativă a unei monade faţă de alte monade, particularizată prin avânt, îndrăzneală, curiozitate. Însă fără o folosire echilibrată a acestor înclinaţii native, monada poate ajunge rapid să nu mai facă faţă acţiunilor în care se angajează. Este nevoie să fie ajutată, până când învaţă să-şi echilibreze avântul, înaintările, în funcţie de necesităţi şi de conştientizarea propriilor puteri în fiecare moment al trăirilor sale. Monadele feminine primesc noutăţile rapid, fără mari reţineri, formându-şi din mers curajul înaintărilor, experimentărilor, dezvoltând treptat: îndrăzneala, avântul, curiozitatea.
Într-un sens larg, care creează înţelegere în căutarea sensurilor universale – nu doar locale şi momentane – numim acest tip de forţe: forţe spirituale feminine. La un moment dat al evoluţiilor, pentru cunoaşterea acestor forţe, pentru înţelegerea lor şi folosirea lor conştientă, este necesară reliefarea lor, prin forme specifice de întrupare a monadelor feminine: astfel se formează corpurile de manifestare feminine;
2. Monadă masculină (MM): aceeaşi stare comparativă a unei monade faţă de alte monade, particularizată mai puţin prin îndrăzneală, avânt, curiozitate, dar având o putere şi o rezistenţă mult mai mare decât monada caracterizată prin forţe feminine (monada feminină), cu care astfel evoluează în tandem, în cuplu, susţinând-o în acţiunile sale. În acest cuplu, monada masculină beneficiază de exemplul monadei feminine, învaţă din impulsionările monadei feminine să se orienteze spre mediul său de trai cu acelaşi fel de avânt, mobilizare în noi acţiuni, cu curiozitate în faţa noutăţilor.
Monadele masculine au şi ele înclinaţie de înaintare, dar au forţe interioare foarte puternice, în stare să susţină şi pe altcineva în plus. În evoluţiile pe care le fac, folosindu-şi aceste forţe, se formează treptat conştiinţa propriei rezistenţe şi perseverenţa în manifestarea unor astfel de forţe, dorinţa de a oferi ajutor şi de susţinere, cu generozitate. Numim forţele de acest tip – forţe spirituale masculine. În stadiul primar al necesităţilor de evoluţie se formează, pentru reliefarea şi înţelegerea forţelor de acest tip ale monadelor, corpuri de manifestare masculine.
Înţelegem astfel faptul că nici o monadă nu are sex, doar puterile monadelor, forţele lor interioare le putem asocia principiului masculin sau feminin. Pe parcursul evoluţiilor se vor forma treptat tot felul de înclinaţii: de primire a noutăţilor, de căutare a forţelor interioare prin care monada să-şi susţină înaintările, fără deznădăjduire, cu curaj şi perseverenţă, ajutând şi susţinând şi fraţii săi de spirit. Apoi, pe măsura creşterii puterilor sale interioare, va învăţa să susţină, să ajute şi alţi membri ai grupurilor de evoluţie sau ai comunităţilor de întrupare.
Cea mai simplă formă de spirit, creată de către coordonatorii-ajutători de evoluţii, este aceea care cuprinde o pereche de monade, cu forţe complementare manifestate concret, clar: o monadă cu forţe de tip feminin (pe scurt: monadă feminină) şi o monadă cu forţe de tip masculin (pe scurt: monadă masculină).
3. Monadă neutră (MN): aceeaşi stare comparativă a unei monade faţă de alte monade, particularizată printr-o dorinţă deosebită de independenţă, de libertate, dar având o putere energetică mai mică decât fraţii săi de spirit – monada feminină şi monada masculină – depinzând astfel de ajutorul lor în evoluţie. Ea susţine după puterile sale cuplul MM + MF şi le oferă exemplul personal în căutarea echilibrată a libertăţii de manifestare. În plus, monada neutră completează, atunci când est necesar, învăţătura de acordare şi primire de ajutor a fraţilor săi de spirit.
Poziţia monadelor neutre alături de monadele masculine şi feminine este, sub toate aspectele sale, nu este chiar atât de simplu de înţeles. De aceea sunt necesare explicaţii suplimentare privind diverse particularităţi ale prezenţei lor alături de cuplul MM+MF.
Astfel, în funcţie de mărimea și compactizarea structurilor interioare ale monadelor, de împletirea forţelor energetice interioare radiante din asemenea structuri, monadele pot fi mai mari sau mai mici, după cum au existat inițial condiţiile lor de formare, în mediul energetic fundamental.
Coordonatorii evoluţiilor formează spiritele ca grupări de: minimum 2 monade: monadă feminină + monadă masculină – până la maximum 10 monade, în care pot intra și monede neutre în funcție de necesitățile cuplurilor despre care am discutat.
În acest fel, monadele neutre vin să completeze ceva în cuplurile monadice, acolo unde este cazul. Foarte târziu în evoluții – evoluțiile creatoare avansate – monadele conștientizează necesitățile lor mai profunde, precum și ceea ce vine fratele neutru să ajute: își dau seama de diferențele de puteri radiante, iar mai târziu în evoluții vor conștientiza mărimea și densitatea acumulărilor energetice din ele însele, în funcție de care pot avea forțe de manifestare mai mari sau mai mici, precum și înclinații specifice în manifestări. Dacă forțele lor sunt relativ mici, ele au nevoie de un frate care să le ajute, chiar dacă perechile din același spirit (când sunt mai multe cupluri) se ajută între ele, dar este necesar ca fiecare cuplu să-și realizeze sarcinile sale și un asemenea ajutor între cupluri nu este întotdeauna suficient: atunci un frate atent care are sarcini efectiv de ajutor este de mare folos. Și toate monadele conștientizează la un anumit moment dat necesitatea unui asemenea ajutor.
Dar și monadele stabilite ca neutre au nevoie de cuplurile pe care le ajută în principal, căci ele au, comparativ cu celelalte monade, o putere proprie mai mică și, pentru evoluțiile lor, le este necesară învățătura primită, de la cupluri, prin manifestările lor. Monadele neutre sunt echilibrate în manifestările lor, fără să fie nici insensibile, nici indiferente în derularea evenimentelor, chiar dacă întotdeauna ele au acea particularitate specială: au din felul lor de a fi o dorință de independență, de libertate care oferă exemplul lor cuplurilor care devin prea legate între ele, prea dependente una de alta.
Datorită puterii lor energetice mai mici comparativ cu cea a monadelor din cuplul pe care îl ajută, existența lor în câmpul de manifestare al unui cuplu este necesară, dar forțele sunt reglate în așa fel încât să nu se diminueze efortul cuplului știind că oricum vor fi ajutate. Toate sunt studiate de la bun început de către coordonatorii de evoluții, în așa fel încât să nu se mai schimbe componența spiritului până la finalul evoluțiilor primare, dar spiritul în totalitatea lui este ajutat prin adăugarea de noi spirite cu manifestări asemănătoare sau complementare, pe parcursul evoluțiilor primare, după cum decurg necesitățile în parcursul sarcinilor din ce în ce mai complexe care se vor derula în evoluții.
De asemenea, să reținem că nu sunt mai mult de un frate neutru pe lângă un cuplu MM+MF, dar în funcție de câte cupluri intră în același spirit de bază (deci de la unu la patru) un cuplu poate avea un frate neutru, sau mai puțin de 4 cupluri pot avea frați neutri. Toate monadele au de câștigat, se vor ajuta după cum decurg situațiile, necesitățile.
Ca înclinaţie generală, monadele neutre acceptă noutăţile. Au şi puteri pe măsura dorinţelor lor de înaintare. Nu simt nevoia de ajutor, sunt echilibrate, însă trebuie să înveţe să primească şi să ofere ajutor, la fel ca şi celelalte monade. Simţul lor de orientare le determină să înţeleagă repede că au puteri mici, însă se pot descurca cu ele dacă nu se aruncă în orice acţiune pe care simt că nu o poate duce la bun sfârşit. De aceea au şi acest simţ al independenţei, pe care treptat îl vor inspira şi monadelor feminine şi masculine, în compania cărora evoluează. În cuplu se pot forma în timp înclinaţii posesive sau dependente, care pot limita înaintările în evoluții, care se estompează însă prin existenţa în jurul cuplului a unui frate neutru.
Monadele neutre dau un exemplu personal în manifestări echilibrate, completând şi învăţătura de acordare / primire de ajutor ale fraţilor săi de spirit. Se creează astfel primele forme de frăţie generală spirituală: într-o formaţie de 3 monade, se va afla un cuplu de două monade şi o monadă neutră. Este o frăţie de tip primar, fundamental, necesară în derularea sarcinilor din fiecare etapă a evoluţiillor.
Evoluţiile coordonate şi atent îndrumate conduc la dezvoltarea tuturor forţelor monadelor de orice fel, astfel încât, conştientizând în paralel forţele de diferite tipuri care se universalizează în jurul şi în interiorul lor, monadele ajung treptat să-şi cunoască şi să-şi echilibreze şi forţele, şi dezvoltările lor, într-un parcurs pe care îl numim evoluţii primare. Fazele înaintate ale evoluţiilor primare dezvoltă cantitativ şi în profunzime forţele spirituale, formând treptat apropieri, asemănări tot mai puternice între monadele aflate pe aceeaşi treaptă evolutivă.
La finalul evoluţiilor primare se estompează mult diferenţierile dintre monade; ele învaţă în continuare, pe parcursul evoluţiilor secundare, cum să-şi dezvolte în mod armonios, echilibrat, toate felurile de forţe pe care le au: şi de tip masculin, şi de tip feminin, şi libertatea de manifestare, după împrejurările cerute de evoluțiile lor, de sarcinile pe cae le au și în întrupările din universurile materiale, și în lucrările din universurile spirituale.
Să nu uităm: expresia “stare comparativă” (folosită în definirile prezentate) arată că starea de monadă feminină, masculină sau neutră poate fi purtată de orice fel de monadă. Ea apare numai ca poziţie pe care o hotărăsc coordonatorii de evoluţii atunci când creează uniunea de monade care este spiritul, pentru învăţături multiple. Astfel, MF, MM și MN devin părţi componente ale spiritului, monade care învaţă treptat ajutorul acordat şi acceptat în derularea tuturor trăirilor, tuturor învăţăturilor de-a lungul evoluţiilor sale, în starea începuturilor lor, pe care o putem numi evoluţie primară.
Aceste stări comparative îşi pierd însă treptat din accentul lor de la începutul evoluţiei, pe măsura creşterii puterii energetice interioare, a creşterii experienţei totale ale monadei. Uniformizarea caracteristicilor de manifestare concretă a monadei este una dintre cerinţele evoluţiei primare: echilibrarea prin dezvoltarea tuturor laturilor de manifestare, prin împletirea tuturor aspectelor pe care le poate conştientiza în drumul său orice fel de monadă, indiferent de înclinaţiile sale primare.
GÂNDUL ZILEI
LA ÎNCEPUTUL DE NOU AN, SĂ NE DORIM SĂ TRĂIM ÎN PACE, MULȚI ANI CU SĂNĂTATE, ÎN ECHILIBRU, CU DEMNITATE ȘI ONOARE !!!
Mă rog la Dumnezeu să le dea celor necăjiți putere și curaj! Celor fericiți să le dea milă și compasiune pentru cei necăjiți! să fim echilibrați în orice relații, să avem putere să ne temperăm emoțiile și dorințele de orice fel, la fel și cerințele la adresa altora… Astfel cred eu că putem avea grijă și de sănătatea noastră, și de bucuria sufletului nostru !!!
Vă îmbrățișez cu tot sufletul meu, dragii mei !!!
PS: Vă recomand ultimul articol de pe blog:
”Nu este corectă exprimarea: comunicăm cu subconștientul nostru”