Este prima formă de transmitere de informații privind o gamă largă de aspecte – căci largă era și cunoașterea geților: a întregului popor al geților – nu numai a conducătorilor sau a unor anumiți ”inițiați” ai lor. Modul general de prezentare este foarte profund în cunoașterea oamenilor: la origine, acest mod de expunere a fost inspirat de aspectul cel mai concret al planetei: canalele eterice matriceale care compun partea eterică a planetei – care este matrice (model funcțional) de formare pentru partea pământoasă a planetei, pe care trăim și noi, alături de biosistemul pământean. Canalele de acest fel (adevărate fibre materiale ale planetei, cu vibrație foarte ridicată comparativ cu partea pământoasă a planetei) au direcții diferite, profunzimi diferite și grosimi diferite, și astfel emit sunete, luminiscențe și vibrații proporționale cu aceste particularități ale lor. Anumite combinații, anumite inflexiuni ale acestor canale au fost luat drept model pentru formarea fondului general de scriere: de fapt nu scrierea, ci citirea lor vorbită a stat la baza formărilor grafice ale transmiterii informațiilor pe această cale. Omul cunoștea sunetele emise de poziția și grosimea canalelor și desenarea lor indica la un loc o informație despre acel loc, sau biosistemul, sau oamenii și activitățile lor.
Multe forme actuale ale scrierii pot fi urmărite și azi: scrierile sub formă de ideograme, scrierea arabă (sistem grafic), chiar și scrierile actuale europene deși mult depărtate de originile lor (o parte din scrierea slavă, nordică și mult mai mult în cazul celei eline).
Scrierea runică getică (noi știm azi doar de scrierea runică germană) avea aspectul inițial al unei ape curgătoare cu afluenții săi. Moduri asemănătoare de informare, dar pe suport material textil, îl regăsim în quipu-urile incașe; pentru geți, expunerile se realizau pe pietre plate sau pe pereții peșterilor – locurile de întâlnire pentru cunoscători.
Ultima scriere runică getică am văzut-o în Templul Ursitelor de la Șinca Veche, dar din nefericire doi ani mai târziu toate erau șterse cu dalta… Din trecut, acest mod de expunere runic s-a modificat, s-a simplificat oarecum, aspectul a rămas asemănător unor ape curgătoare, firul principal care adună alte ape din relieful prin care trece. Ne putem imagina un râu alimentat cu alte râuri, pârâuri din regiunile pe unde trece. Se expun derivații dintr-un mod care se împletește prin una sau mai multe derivații cu derivațiile altora pentru a se arăta firele evenimentelor care se împletesc, sau firele caracteristicilor teritoriilor de acțiune, sau firele populațiilor cu anumite înclinații, tendințe, sau derulări de diverse lucrări în teritorii, etc.
O scriere materială de același fel au avut-o populațiile toltece, andine (din America de Sud) din vechime: acele quipu-uri create din fibre materiale de grosimi diferite, de culori diferite, împletite în diferite feluri, cu sau fără noduri, care puteau fi ”citite” și creau astfel o informare oferită în cazuri de necesitate.
