Sunt mulți oameni care obișnuiesc să speculeze asupra oricărui eveniment. La asemenea speculații se pot introduce legături cu alte gândiri, în condițiile în care nu avem cunoaștere destulă, nici pe departe completă, căci necunoscând toate amănuntele speculația doar completează lipsurile.
De aceea, în evenimentele vieții noastre e bine să ne obișnuim să gândim coerent, în gândul nostru să avem o vorbire interioară coerentă, să ducem gândurile spre forme coerente, căci noi ne mulțumim cu începutul unui gând pe care nu-l ducem până la capăt și lăsăm posibilități de infiltrare altor gânduri, ale noastre în cel mai fericit caz – dar și ale altor oameni deloc bine-intenționați, care fără să știe se infiltrează în gândurile noastre. Sau, în zilele noastre, chiar cu intenție, și nu întotdeauna bună-intenție.
Nu suntem puternici pe cât am dori, dar putem să ne facem puternici și să rămânem așa, puternici, pentru toate eventualitățile, pentru toate evenimentele vieții noastre.
Să începem prin a citi ceva, un articol înainte de a citi o carte întreagă, în gând… deci ÎN GÂND… ca și cum am citit cuiva cu voce tare: cu atenție și cu intonație, căci tonul face ”muzica” vorbelor noastre. Noi citim primele cuvinte, în timp ce doar fotografiem o propoziție dintr-un text, căci putem să o completăm speculând asupra finalului. Nu ne dăm seama, dar o facem. Mulți oameni cu care am discutat au recunoscut că așa fac și de multe ori nu au ”ghicit” bine, corect, sfârșitul – și toată explicația a rămas neînțeleasă. S-au repliat, au mai fotografiat propoziția o dată – s-au descurcat, mi-au spus în acea discuție. Avem astfel examene ratate, posturi ratate, și toate de multe ori atrag familii destrămate, cu oameni nefericiți poate până la sfârșitul vieții lor.
E greu la început, dar mintea începe să se adapteze și să lucreze în sensul dorit. Se formează noi căi neuronale și totul începe să fie din ce în ce mai ușor.
Iar pe lângă faptul că viața ne va fi mai frumoasă, pentru că vom avea acea claritate despre care tot vorbim dar nu am ajuns încă la ea până acum, de fapt se poate ajunge cu puțin efort și un pic mai multă răbdare… De fapt totul se reduce la lipsa de răbdare – unul dintre cele mai profunde lipsuri pe care le avem noi, oamenii, acum.
Încă. Pentru că viitorul ne va cere, și apoi ne va dărui din nou răbdarea extrem de profundă, pe care mulți dintre noi am pierdut-o, de-a lungul ultimelor câteva milenii…