I. IDEI PRINCIPALE
- Moșii au format primele organizări ale populațiilor omenești în această etapă planetară, fiind îndrumători și organizatori ai popoarelor lor până la primele migrații, în mileniul III î.H.
- După modelul organizărilor moșești, grupurile cele mai agresive ale populațiilor umane au creat structuri de nivel diametral opus: de control al populațiilor mai puțin agresive, de loc luptătoare, instituind metode și structuri ascunse: opresive, de control și supunere a popoarelor lor.
- Autoritățile statale de pretutindeni au urmat, în orice timpuri, cele lăsate moștenire de structurile create încă din antichitate, le-au dezvoltat, s-au organizat permanent, fără să permită populațiilor să iasă din controlul lor permanent.
II. DETALII, DISCUȚII
Sunt necesare câteva precizări acum, după cei dintâi paşi pe care i-am parcurs împreună, în vremurile vechilor aşezări ale geţilor cei cuminţi. Adică în vremurile când populaţiile locale erau numai cele tradiţionale, fără ca ele sa fi cunoscut încă venirea grupurilor migratoare, care au schimbat viaţa pământurilor noastre. Dar geţii au ştiut tot timpul despre ele, despre rostul migraţiilor şi al grupurilor călătoare. Şi despre istoria lor trăită împreună cu ele vom avea alte istorii de povestit…
În aceste studii nu vom discuta despre ierarhiile cereşti, nici despre rangurile pământene ale unor conducători care şi-au luat titluri – nu le-au căpătat ca urmare a respectului radiant în lume, ci al unuia impus, al unuia cerşit, arogat… Aşa cum au stat lucrurile încă din antichitate, cu egiptenii, cu romanii și cu alții.
Mărimile adevărate, şi retrase, ale acestei lumi au cunoscut modestia, austeritatea, creaţia cu propriile mâini, apoi iubirea, altruismul, sacrificiul. Adevăratul conducător, fie el politic sau religios se sacrifica în fiecare clipă a vieţii sale, pentru binele celor pe care îi îndruma. Nemijlocit.
Ceea ce este de menţionat acum, pentru o primă clarificare a lucrurilor, este faptul ca structurile sociale sunt povestite direct, reale în timpurile lor, exprimate în felul pe care îl cunoaştem azi, chiar dacă am oferit textele într-un limbaj care se apropie de gândirea şi înţelegerea locală și a timpului de atunci. Structurile sociale pe care le prezint sunt omeneşti, nu sunt nicidecum ierarhii cereşti, aşa cum sunt multe menţionate în biblie – spre exemplu. Este adevărat că pentru mulţi oameni, cele discutate acum, aici, par a fi ireale şi sunt într-un fel şocante. Se datorează faptului că nu au fost prezentate corect în mod oficial, deşi ele sunt cunoscute dintotdeauna, sunt bine cunoscute şi azi de către autorităţile sociale, politice şi ştiinţifice, chiar dacă nu vorbește nimeni direct despre ele. Ele mai apar uneori, prezentate pe diverse canale mass-media sub diferite forme, mai ales de când internetul a devenit cotidian. Moşii sunt cunoscuţi de vârfurile autorităților, se caută depistarea lor – dar nimeni din partea conducătorilor de naţiuni nu i-au văzut până acum; în schimb unii oameni simpli, modeşti, cu suflet curat şi cu drag de oameni şi de natură – da.
Moşii erau aşadar conducători spirituali de vârstă foarte înaintată – nu politici, nu războinici – care ştiau bine derulările timpurilor, simţeau schimbările aşa cum vedem noi norii pe cer, cum simţim presiunea atmosferică, vibraţiile aerului în diferite ipostaze. Ei pregăteau Învăţătorii şi Maeştrii meşteşugari ai aşezărilor de cele mai multe ori prin intermediul Călătorilor: unde Călătorii, Învăţătorii şi Maeştrii (Măiaştrii) erau formaţi (azi zicem „iniţiaţi”, dar nu este valabil în profunzime nici acum, nici atunci) de către Moşi. Acești trimiși ai Moșilor aveau la bază evoluţii înaintate – chiar dacă nu atât de înaintate încât să atingă nivelul spiritual al Moşilor. Dar atunci când era cazul, legăturile se păstrau direct între Moşi şi Învăţători, între Moşi şi Maeştrii meşteşugari, meseriaşi ai aşezărilor. Maeştrii (măiaştrii) erau chiar cei mai pricepuţi meşteri în meseriile bazate pe creaţie materială, așa cum în trecut fuseseră specialiști în creație mentală. Un element deja bine cunoscut azi în unele cercuri de specialitate este faptul că Zalmoxis cunoştea peste 300 de elemente chimice pământene. Oricine dintre noi îşi poate pune azi întrebarea la ce folosea să ştie atât de multe elemente, în condiţiile în care nici azi, cu tehnologiile noastre destul de complexe, nu folosim în viaţa curentă toate elementele chimice în creaţia noastră industrială. Dar dacă ne gândim că viaţa noastră nu este încadrată de autorităţi la capitolul ”Important în orice moment”, vom înţelege că noi nu beneficiem de toate cercetările şi realizările pe care le numim ştiinţifice – în timp ce structurile sociale bogate beneficiază în mod curent de toate + cele mai noi elemente care apar permanent. Dar oamenii nu foloseau combinații industriale asemănătoare celor de azi, de aceea în creația lor exclusiv manuală foloseau tot ceea ce Pământul avea de dat oamenilor: luând cu grijă, câte puțin, pentru a nu tulbura echilibrele destul de fragile ale timpului planetar cu vibrație foarte joasă. A fost perioada în care omenirea a excelat în creație materială cu forțe proprii fizice, folosind toate elementele pământurilor, apelor și atmosferice, cunoscând și folosind și elementele atmosferice rare, dar și radiațiile cosmice și telurice de care azi nici nu suntem conștienți.
Popoarele din vechime au păstrat libertatea de gândire şi creaţie în toate structurile lor – printre care şi dacii, geţii. În poporul nostru, fiecare om din întreg poporul beneficia permanent de toate cunoaşterile Moşilor, de toate cele care aveau momentul lor de aplicaţie, după cum se schimbau vremurile. Moşii cunoşteau tot ceea ce se poate face cu toate resursele planetare şi cosmice, dar ofereau populaţiilor ajutate de ei ceea ce le era necesar în momentul derulării vieţii comunitare, după cum se derula trecerea timpurilor. Puteau să înveţe oamenii să facă avioane, dar nu le-ar fi folosit să facă avioane în contextul societăţii lor! De asemenea, puteau să-i înveţe inginerie genetică, medicină antivirală, dar nu aveau nevoie de toate acestea în condiţiile în care echilibrul emoțional, priceperea, curăţenia şi gândirea practică cuminte domneau în sânul populaţiilor locale şi nici o epidemie, nici o revoltă nu tulbura sănătatea şi liniştea comunităţilor. Doar frica şi panica, perversităţile mentale (adică, spre exemplu: una credem – alta spunem şi alta facem) distrug azi lent sistemul imunitar omenesc.
Şi lista ar putea continua.
Voi reveni de-a lungul timpului cu diverse analize, după această prezentare generală. Ele ne vor ajuta să înţelegem mult mai multe desfăşurări în drumurile noastre spirituale, de-a lungul şi de-a latul tuturor timpurilor și continentelor.
ISTORIA – ÎN ADEVĂRUL EI PROFUND…
Trecutul străvechi este minunat din perspectiva omului contemporan. Nu degeaba a fost numit el „rai” şi nu degeaba suspinau de multe mii de ani popoarele care încă mai simţeau urmele acestui trecut în viaţa lor. Astăzi mulţi oameni intuiesc că totul poate fi adevărat, deşi nu merg până acolo încât să şi ştie ce însemna acest “rai”. Astfel, omul contemporan îşi imaginează că acel rai era exact opusul a ceea ce i se pare nespus de greu şi de neplăcut azi: fără muncă forţată impusă de societăţile contemporane, fără stăpâni şi cu un minimum de reguli impuse. De fapt, atmosferei de azi, plină de necaz de pe urma războaielor, sărăciei, mizeriei, bolilor şi bătrâneţii i se opunea o viaţă simplă, curată, fără boli, fără îmbătrânire – fără uzura dureroasă de azi. Oamenii nu trăiau o inconştienţă natural-„animalică”, cum se crede azi, unde animalicul din om s-ar fi putut referi la lipsa cunoaşterilor de orice fel, alături de hrană simplă neprelucrată şi dormit sub cerul liber. De fapt oamenii erau întru-totul cunoscători şi lucrători în deplină conlucrare, nicidecum în concurenţă, ceea ce oferea o largă îmbogăţire de experienţă tuturor. Ştiau bine că oamenii nu aveau zei sau dumnezei răi sau perverşi, dar ştiau despre Făuritorii Dintâi – azi îi numim Creatorii tuturor celor văzute şi nevăzute, buni, milostivi, permisivi, care nu impuneau legi, căci oamenii aveau încă o conştiinţă avansată, pe care nimeni nu se gândea măcar să o desconsidere în vreun fel. Consensul plin de respect şi bun-simţ nu era însă și neştiutor de denaturarea acestor manifestări înălţate şi decăderea morală a omenirii. Dar tocmai de aceea toată lumea muncea şi se străduia să-şi consolideze toate manifestările cele mai înălţate, pentru ca viitorul să fie mai echilibrat decât ar fi fost în lipsa acestor conştientizări.
Istoria cunoscută azi de noi este de fapt istoria hotărâtă de conducătorii popoarelor din ultimele milenii, începând cu cele înscrise, lăsate astfel moştenire de către hotărâtorii Egiptului antic, preluate şi de romanii care, tot pe baza exemplului preoţilor egipteni care au avut tot interesul de a măslui istoria Babilonului de unde îşi trăgeau majoritatea cunoaşterilor la început, au măsluit la rândul lor istoriile popoarelor cu care au venit în contact. Ştiau bine că majoritatea acestor popoare nu aveau decât o transmitere orală a cunoaşterilor lor de la o generaţie la alta şi, pentru că nu o păstrau în scris, ea se pierdea cu timpul – acel fel de timp care de fapt se marca prin scăderea drastică a vibraţiei planetare.
Tot astfel au procedat şi iudeii, pe baza celor preluate, bine-cunoscute la vremea lor, de la babilonieni şi egipteni. Şi iudeii au avut o transmitere orală îndelungată, dar care le rămăsese ca trasee generale de trăire umană echilibrată, la fel ca şi în cazul celorlalte popoare. Moşii popoarelor din regiune se retrăseseră până la începutul mileniului III î.H., şi iudeii ştiau bine că nici un zeu nu se amesteca în viaţa curentă a omului, de aceea au mers pe linia unor modificări treptate ale înscrisurilor neamului lor, pe măsură ce s-au împământenit scrierea şi citirea scrierilor. Nu era nimeni care să-i tragă la răspundere, lumea uita amănuntele trecutului, iar intuiţiile lor puteau să fie anihilate prin muncă brută şi pedepse crunte. De aceea pretutindeni conducătorii acaparatori de putere, de bunuri materiale şi doritori de profit din munca celor conştiincioşi, atenţi şi îngăduitori, buni la suflet şi treptat buni în creaţie fizică, au profitat de statutul lor de organizatori şi coordonatori pentru a ticlui scrieri speciale, bine ascunse, prin care se transmiteau generaţiilor următoare de conducători un anume fel de a conduce masele, de a le impune încredinţări care să-i oblige să muncească în folosul personal al conducerilor – şi laice, şi religioase. Greutățile drumurilor lungi ale migraţiilor abătuseră atenţia de la cunoaşterile proprii, intuiţiile proprii, către satisfacerea intereselor celor care îi supuneau, îi obligau să facă ceea ce doreau ca stăpâni, spre satisfacerea intereselor lor, sub pretextul că numai lor le vorbeau zeii, numai ei ştiau ce vor zeii. Şi oamenii îi ascultau, căci din străvechimi, oamenii de pretutindeni rămăseseră cu intuiţia că toţi conducătorii aveau, pentru protecţia şi pregătirea oamenilor conduşi, îndrumaţi, legături cu entităţile astrale, cu cele dimensionale extrem de puternice – Zeii, Dumnezeu – spre binele întregii lumi. Astfel s-au statornicit îndrumările religioase, care aveau într-adevăr fundamentul, baza de pornire legată de adevăruri profunde, privind conducători cu suflet curat, altruişti, iubitori, deosebit de pricepuţi în orice fel de activităţi. Dar în aceste vremuri târzii, toate erau deturnate în folosul personal, egoist, al preoţilor şi conducătorilor: adică a celor ce erau crezuţi a fi împuterniciţii zeilor. Toţi erau lăsaţi astfel să coexiste, şi cele corecte, şi greşelile: în toate atitudinile, înclinaţiile, tendinţele care apăreau în astfel de situaţii planetare.
Treptat însă lucrurile s-au schimbat oarecum – dar nicidecum total. Oamenii erau încredinţaţi că, comparativ cu ei, zeii erau nemuritori. La început au crezut că şi conducătorii-organizatori ai lor erau tot nemuritori: adică preoţii la început, apoi şi împuterniciţii lor – autorităţile regale puse de preoţi să conducă poporul: împăraţi, regi, crai – şi alte denumiri după vorbirea fiecărui popor. Treptat, dar repede, au înţeles că nu erau nemuritori – o perioadă în plus au mai crezut că doar preoţii erau cu adevărat nemuritori, ei care nu erau aleşi de vreun for superior, crezând că astfel trăiesc o viaţă lungă cât cel puţin 5-6 generaţii ale familiilor de oameni simpli. În spatele ușilor mereu ferecate ale templelor și palatelor, nimeni nu știa ce se petrece cu adevărat. Dar odată cu răspândirea muncii şi războiului în folos comunitar, s-a răspândit treptat și ideea despre falsa nemurire a preoţilor, de la slujitorii care au început să înţeleagă că se alegeau între ei după interesele de grup, în spatele zidurilor groase şi a porţilor mereu închise.
Dar până când s-au răspândit asemenea adevăruri, determinând tentative de luptă împotriva lor, toţi conducătorii erau puternic întăriţi pe poziţiile lor, puternic înarmaţi, şi oamenii deposedaţi de majoritatea bunurilor lor. Şi mai ales mai era ceva, neînțeles multă vreme (necrezute, sau prea puțin crezute și în zilele noastre): conducătorii erau întăriţi în experienţa pe care o aveau prin cunoaşterea de tip astral-mental, moștenită prin înscrisuri din templele de demult, adevărate școli de putere mentală și astrală, care permiteau aflarea multor rădăcini ale lucrurilor lumii, rezolvarea unor aspecte mult dorite de ei, dar și detectarea, prin putere mentală, de viziune mentală, a tuturor celor care aveau forţe spirituale native: prin învățături speciale ei puteau fi determinați să lucreze pentru conducători în direcția influenţării oamenilor din jurul lor. Pedepsirea cruntă a celor care erau astfel descoperiţi dar nu voiau să colaboreze cu astfel de conducători devenise repede folosită peste tot şi prea puţini puteau duce o luptă eficientă împotriva organizărilor statale de acest fel.
Dar înşişi conducătorii nu s-au putut niciodată opune destinelor implacabile ale lumii şi fiecărui om totodată, de aceea organizările lor ascunse au fiinţat în paralel, mereu, cu organizări – de asemenea ascunse – ale popoarelor lor, precum şi ale popoarelor cucerite în războaie duse prin forţa sacrificiului maselor de supuşi. Strategiile conducătorilor cuprindeau şi organizarea retragerilor proprii la nevoie, în societăţi suprastatale, şi ele secrete, prin care să le dăinuie principiile de acaparare a puterii statale în orice condiţii. Ştiau bine că se vor reîntrupa şi îşi căutau drumuri pe baza propriilor intuiţii, sprijinite pe consolidarea cunoaşterilor prin scrieri ascunse şi a forţelor mental-astrale prin folosirea lor permanentă, întărită astfel indiferent de situaţie sau condiţiile de trai.
În acest fel s-a pregătit sclavia fizică, dar mai ales cea mentală şi emoţională după ce avea să dispară mare parte din sclavia fizică, brutală. Dacă sclavia fizică a avut de la începuturi limitele ei vădite, sclavia mentală, sclavia minţii legate de pofte, puteri şi neputinţe era nelimitată. Toate religiile lumii au avut cercetări şi aplicări intense de acest fel, în fiecare clipă a existenţei lor. Iar acolo unde nu era o religie propriu-zisă, conducerile laice îşi realizau strategii asemănătoare pentru a-şi menţine puterea generaţie după generaţie.
Astfel încât chiar dacă nu ne dăm bine seama, azi mintea omului ţinută în sclavie şi emoţiile omeneşti de la cele mai frumoase şi bune – până la cele mai oribile ale tuturor grupurilor spirituale întrupate pe Pământ, sunt cel mai uşor de manipulat prin însăşi buna-credinţă a oamenilor, acolo unde există. Pofte şi orgolii perfect justificate, astfel încât să nu provoace nici un fel de dubii, au format baza de lucru a acelor grupuri ascunse. Dar vibraţia în permanentă creştere a condus, şi conduce implacabil la creşterea conştienţei omului şi a conştiinţei sale – indiferent dacă este o conştiinţă a celor din interiorul sau exteriorul acestor grupuri.
Dar trăim încă timpuri pentru o continuare a luptei de ambele părţi ale baricadei: nu mult, dar substanţial încă. Cei care au avut, şi au, şi vor avea în continuare toată cunoaşterea lumii şi a necesităţilor ei de libertate şi frumuseţe materială, morală şi a înţelegerilor profunde ale evoluţiei spiritelor, cei care îi înţelegeau şi îi înţeleg în continuare pe toţi oamenii – indiferent dacă sunt buni sau răi – erau, şi sunt în continuare Moşii şi oamenii care lucrau, şi lucrează încă sub îndrumarea lor directă.
Dacă în vechimile pe care le studiem acum asemenea lucruri erau cunoscute de absolut toţi oamenii, cu timpul au rămas în cunoaştere doar Moşii şi trimişii Moşilor în lume. Cu timpul Moşii s-au retras din lume şi cei ce fuseseră trimişii lor au devenit treptat oameni de rând, păstrând doar intuiţii din vremuri de mult uitate. Dar tocmai aceste intuiţii au păstrat în lume făclia luminii interioare a omenirii, a luminii spirituale, dincolo de întunericul spiritual indus de autorități. Şi azi este la fel de puternic ținut sus stindardul revenirilor către tot ceea ce a fost omul odată, şi se va dezvolta rapid, plenar, profund în vremurile imediat-viitoare.
Moşii au urmărit lumea nicidecum pentru pedepsirea ei, pe loc sau ulterioară, ci pentru a echilibra vibraţiile acestei lumi, ajunsă aşa cum o cunoaştem azi, şi a păstra astfel viaţa pe Pământ: este o promisiune ancestrală care a dat curaj spiritelor mai puţin avansate în evoluţii de a suporta o asemenea lume – ştiind clar că ea nu poate dăinui decât prin puterea echilibrului păstrat de Moşi.
Şi vom analiza în viitor, şi după terminarea vieţilor pământene, toate cele petrecute şi trăite de fiecare dintre noi: în lumina propriei conştiinţe, dar sub îndrumarea, din nou prezentă, a Moşilor şi împuterniciţilor lor, ajutători permanenţi aflați în mijlocul oamenilor ce vor reveni la cunoaşterea şi folosirea întregii cunoașteri, la fel ca şi odinioară…
GÂNDUL ZILEI
Înțelegerea lucrurilor nu anihilează durerea sufletului, dar o estompează, trece mai repede și evită mânia, dorința de răzbunare, diminuează revolta.