Din explicațiile ajutătorilor noștri astrali, comunicare ale căror linii au început în anul 2003, pe malul Boziorului Buzăului, cu prieteni minunați, după o masă deosebit de plăcută.
În discuțiile noastre din ultimii ani am spus că nu folosesc exprimarea ”MamaPământ” și vreau să ne lămurim: pe măsura maturizării noastre spirituale, este corect să nu ne mai raportăm, decât ca parte de studiu, la părinți: nu mai suntem ”părinți” și ”copii”, suntem conlucrători – lucrăm umăr la umăr cu părinții noștri, suntem prieteni cu ei, prieteni de nădejde, multiplu-calificați în munca noastră, la nivele din ce în ce mai înalte.
De aceea devine oarecum anacronic să ne numim copiii MameiPământ, copiii planetei noastre. A fost binevenită această exprimare, în analogie cu Tatăl Ceresc, în epoci în care cea mai mare parte a omenirii nu-și mai amintea mai nimic din istoria sa dinafara Pământului, și din vechimile trăite pe Pământ. De fapt nici nu este corect, întrucât Tatăl ne este și tată, și mamă, Dumnezeu-Tatăl este de fapt cel ce ne naște, ne crește, ne hrănește în eternitate, în spații infinite: ne crește spiritul, sufletul, ne creează și ne crește corporalitatea, pe baza aceluiași ”material” care naște, hrănește și crește și planeta însăși: toți suntem copii aceluiași TatăMamă. Ca să nu ne încurcăm, să lăsăm conlucrarea să ne unească, să vorbească, mai ales că la propriu chiar într-acolo mergem, creștem (ca putere+experiență) în toate evoluțiile noastre: să conlucrăm cu dumnezeirea în eternitatea vieții noastre.
GÂNDUL ZILEI
… Crezi că ai înţeles lumea asta cu gândurile tale…
Dar când o pătrunzi cu toate simţurile care se deschid în noi… e AltCer şi AltPământ…