I. IDEI PRINCIPALE
1. Moștenim corporalitatea Moșilor prin faptul că suntem urmașii primilor copii ai Moșilor după ultima glaciațiune, unde Moșii sunt tot oameni, oameni străvechi, cu corporalitatea întregii specii umane dinainte de ultima glaciațiune.
2. Moșii au oferit îndrumare și ajutor în desfășurarea manifestărilor fizice umane noilor populații umane născute de ei, formând linii de transfer al cunoașterilor din domeniul mental-astral în domeniul fizic: creație materială în toate domeniile, arhitectură, scris + citit + literatură, pictură + sculptură + decorațiuni interioare și exterioare creației materiale, muzică instrumentală + vocală + dansuri, medicină preventivă și reparatorie, etc.
II. DETALII, DISCUȚII
Corporalitatea noastră actuală îşi are originea în corporalitatea lor, comună cu a noastră înainte de ultima glaciaţiune: adică toată corporalitatea noastră înainte de ultima glaciațiune era întru totul la fel ca și a celor pe care azi îi numim Moși. Vibraţia joasă a planetei, care a scăzut încă şi mai mult după glaciaţiune, a necesitat pentru oameni o schimbare fundamentală şi un ajutor substanţial pentru această schimbare, pentru care spiritele umane erau deja pregătite. Moşii sunt aşadar părinţii noştri direcţi după glaciaţiune. Și să nu uităm că liniile genetice ale Moșilor se trag direct din liniile genetice ale entităților transcedentale care au creat corporalitatea speciei umane, la fel ca și a tuturor speciilor pământene: din liniile genetice care au format corporalitatea întregii specii umane înainte de ultima glaciațiune.
Oamenii care s-au născut din fiinţa Moșilor au avut parte de:
– suportul spiritual-emoţional din partea lor, pentru un nou început, plin de înţelegere, respect deosebit pentru eforturile spiritelor umane, indiferent de evoluțiile lor; desigur acest respect era oferit de fiecare om Moșilor, cu toată recunoștința pentru tot ceea ce au făcut pentru omenire;
– sprijinul lor pentru realizarea tuturor celor necesare vieții curente umane, în calitate de ajutători de mare putere, largă cunoaştere a tuturor modurilor de manifestare, la orice nivel de vibraţie;
– experienţa lor uriaşă de a-şi modifica singuri în primul rând modul de trăire, fiind primii care au trecut efectiv la viața fizică, mai ales modul de creaţie materială – de la creația mentală la creația fizică: lucru care treptat a devenit învăţătură de bază pentru populaţiile noi şi din ce în ce mai dese. Trăirile mentale şi astrale pe care le-au folosit toţi oamenii până la ultima glaciaţiune s-au transferat în domeniul fizic care a devenit treptat, dar repede, preponderent. Creaţia materială mentală şi cercetarea astrală s-au transferat şi ele în domeniul fizic – dar exclusiv în domeniul fizic, spre deosebire de alte trăiri, alte manifestări ale spiritelor care s-au mai perpetuat o vreme în domeniul conştient astral şi mental. Oboseala datorată eforturilor de deplasare, şi celor de comunicare, şi celor de coordonare a gesturilor, a manipulării curente a obiectelor fizice create treptat cu ajutorul mâinilor, şi celei datorate emoţiilor legate de domeniul fizic, alături de oboseala datorată creaţiei fizice extrem de complexă, toate s-au alăturat diminuării permanente a vibraţiei planetare şi dezvoltării unei fenomenologii atmosferice şi tectonice cu care omenirea nu se confruntase direct în perioada anterioară. Toate la un loc au fost rezultatul rămânerii oamenilor în domeniul fizic majoritar – o hotărâre luată și susținută conștient de fiecare om în parte. Însă în acele vremuri fiecare om ştia încă bine totul despre originea sa, trecutul său spiritual în locurile de unde venise pe Pământ ca spirit în evoluţii deosebit de complexe. Fiecare om îşi cunoştea bine locul în experienţa generală a societăţii sale de întrupare şi a societăţii sale în omenirea continentală şi planetară în ansamblul ei. Fiecare om ştia bine că noua formă de experienţă fizică pe Pământ era parte a experienţei sale totale fizice anterioară, cu care venise pe Pământ, tocmai pentru a şi-o dezvolta, şi mai ales pentru a şi-o perfecţiona şi consolida la parametri spirituali cât mai ridicaţi: până când vremurile aveau să se schimbe din nou. Până când aveau să revină toate condiţiile la nivelul la care omul putea din nou să se reîntoarcă la vechea sa modalitate de trăire şi de lucru: preponderent mental-astral.
În asemenea situaţii, omenirea a avut nevoie de ajutor, şi a ştiut cu mult înainte de schimbarea acelor vremuri că va avea un ajutor de nădejde de-a lungul întregii epoci fizice, când doar intuiţia îi va rămâne ca o luminiţă – când văzută, când nevăzută – în lumea întunecată despre care ştia bine că va veni. Şi-a cunoscut ajutătorii cu mult înainte, părinţii, ajutători şi lucrători-învăţători, echilibranţi ai lumii pe care omul avea să o cunoască – dar să o şi privească la un moment dat cu o indiferenţă distrugătoare, de care avea să nu mai fie conştient la un moment dat. Unele dintre spiritele umane trăiseră şi alte vremuri asemănătoare, în alte cicluri de vieţi în trecutul lor îndepărtat, însă majoritatea oamenilor trăiau aceste aspecte pentru prima dată. Dar toţi au înţeles sau vor înţelege cândva că totul a fost trăit de către cei care acuză azi – ori este trăit acum cu dispreţ şi infatuare de către cei care nu au nici o experienţă anterioară de acest fel: experienţă care este astfel şi autocunoaştere, care abia acum se formează – când oamenii văd toate cele rele pe care nu au crezut vreodată că ar fi în stare să le facă, dar pe care acum le fac pentru prima dată în eternitatea vieţii lor. Este – şi se va întipări bine în memoriile spirituale proprii – rezultatul revenirii pentru trăiri în locuri cu vibraţie foarte joasă ale universului, după ce s-au obişnuit să trăiască în vibraţii mult mai înalte, evoluând progresiv: este o revenire grea, care formează atitudini de superioritate, de orgoliu, de dispreţ acuzator la adresa oricăror întrupaţi din jur, despre care nu-și mai amintesc practic mai nimic. Dar înţelegerile care se vor forma în urma unor astfel de vieţi vor fi foarte profunde, iar remodelarea atitudinilor faţă de viaţa în toată complexitatea sa va deveni din ce în ce mai uşoară – dar şi mai profundă, cu fiecare astfel de experienţă în parte. Căci cu toții știm că vom deveni ajutători în eternitatea vieții noastre, ajutători care vor fi mereu alături de noile generații de evoluanți care învață de la noi, generațiile vechi, avansate în evoluții.
Noi nu ne înţelegem deocamdată între noi, ne acuzăm şi nu ne ajutăm. Doar Moşii nu ne acuză şi ne ajută permanent cu ”ustensilele” pe care noi, acum, nu le mai avem la îndemână pentru o perioadă lungă de timp; ne ajută să depăşim aceste vremuri grele pentru orice om, ajută întreg mediul planetar obosit, stors de puteri, devitalizat de mintea, furia şi mâna omului. Fără înţelegerea, mila, compasiunea care însoţesc lucrările Moşilor – şi ei fiind sub îndrumarea coordonatorilor evoluţiilor tuturor celor din galaxie, fără iubirea lor cu viziunea profundă asupra lumii, noi nu am fi supravieţuit nici măcar un veac…
Trebuie să înţelegem toate cele care au stat la baza acestui tip de ajutor, pe lângă învăţăturile concrete de derulare a vieţii fizice, chiar în mijlocul oamenilor la început. Moşii sunt aşadar oameni, născuţi în preajma penultimei glaciaţiuni şi singurii care au trecut, au trăit şi au rămas după ultima glaciaţiune. Pentru a avea o viziune cât mai complexă asupra lor, trăind încă formele de viaţă ajutate de dânşii, este necesar să le cunoaştem disponibilităţile radiante şi cele corporale, pe care noi, oamenii, le-am lăsat o vreme deoparte, în mare parte. Ne completăm astfel experienţa cu alte capacităţi, mai restrânse, iar cele dinainte le vom recupera şi noi în viitorul apropiat, împletindu-le atunci pe toate, în cel mai armonios mod posibil pe Pământ: sunt capacităţi de trăire prin corpul fizic, cunoscute bine în trecut, dar foarte puţin folosite înainte de ultima glaciaţiune. În acest fel mergem şi noi spre cunoașterea, spre priceperea uriașă a Moşilor în orice fel de manifestări, cu orice fel de corporalitate. Am fost permanent îndrumați de ei, ajutaţi discret, dar în forme de o complexitate cu totul deosebită pentru noi, azi. Numai în acest fel, trăind astfel de vremuri, putem să ne facem o experienţă solidă, care să cuprindă armonios:
– în creaţie: adăugând creaţia şi munca fizică celei mentale; folosind o arhitectonică specială care să fie legată de elementele matriceale eterice ale planetei;
– în comunicare: adăugând pe cea verbală celei mentale; adăugând muzica instrumentală și vocală, precum și dansuri (mișcări pentru întreținerea funcțiunilor corpului fizic), scris+citit+literatură de cunoaștere umană
– în gândire: obişnuindu-ne şi cu cea analitică, cu detalii succesive alături de viziunile atotcuprinzătoare simultane, spre analiză complexă în orice vibraţii planetare;
– în viața noastră emoțională, sentimentală extrem de complexă, legată de viața fizică care se desfășoară nu numai între noi, oamenii, ci și față de întreaga desfășurare planetară și cosmică pe care o cunoaștem azi;
– în relaţionare – paşnică şi înţelegătoare, indiferent de agresivitatea mediului biologic şi social;
– în viața curentă: alături de cele de mai sus: medicină preventivă și reparatorie.
Asemenea capacităţi fizice se vor adăuga aşadar celor străvechi, mentale şi astrale, care vor fi recuperate curând, dar acum trebuie să trecem printr-o multitudine de etape, pentru a ne crea acest fundament solid pentru alte noi experienţe fizice, pe care le vom trăi în viitor.
GÂNDUL ZILEI
Nu știm niciodată cum sunt greutățile pe care le cărăm în spinare. Pentru că nu sunt numai cele care ne rup mâinile sau sufletul – mai sunt și cele legate de cât bine nedorit de altul… sau cât rău neștiut de noi înșine… am răspândit în lume…