SCRIEREA CONTEMPORANĂ ȘI VIITOARE

Din îndrumările astrale…

Să se obișnuiască lumea să folosească scrisul – chiar dacă în aceste timpuri nu este o direcție clară (căci nu a fost o obișnuință pentru majoritatea spiritelor umane până acum, doar acum el a intrat în necesitățile curente ale omenirii). Totuși în corecțiile care vor urma în continuarea vieții vieții fizice, după decesul fizic, în continuare în partea astrală a întrupării spiritelor umane, se va insista foarte mult asupra acestui aspect – scrisul, cititul, analiza propriilor scrieri și corectarea lor – pentru că este o formă de articulare a intelectului cu fizicul mâinilor. În parte astrală a întrupării nu se stă și nu se așteaptă să iasă alți semeni din truparea lor cu corp fizic, ci se fac cercetări în galaxie, se fac corecții și consolidări ale acestora în continuare. Dacă omul reușește să aplice acest aspect (scrisul și tot ce ține de acesta) este un mare punct câștigat: de aceea ajutătorii planetari, care indică și consolidează toate aspectele întrupărilor din această perioadă, trebuie să scrie în trenuri, restaurante, parcuri, curțile caselor proprii care au deschidere spre drumuri publice, deci locuri deschise, largi, care au o deosebită importanță pentru cei care vin în contact vizual și de natură fizică mai ales în această perioadă tehnologică foarte puternică: care înghite scrisul de mână cu tastarea sau dictarea. Tocmai de aceea, împletind analiza și toate cele legate de cunoașterea acumulată au o importanță deosbită, covârșitoare, deși acești ajutători se simt puternic trași înapoi de influențele exterioare, care vin de la oamenii ce nu sunt obișnuiți – și chiar urăsc scrisul. Totuși ei depășesc limitările amprentelor din jur, care formează câmpuri dense în spațiile orășenești și preorășenești: le este mult mai simplu să lucreze retrași din oraș, dar este necesar să-și învingă astfel de neputințe de a ține piept câmpurilor dense ”de acasă”, le este necesar să iasă în lume chiar și iarna, mergând la restaurante, ceainării, căci le este o sarcină obligatorie de destin în această perioadă de sfârșit de ciclu de întrupări pământene. Mai ales în perioada de sărbători comunitare, când lumea iese în oraș doar pentru chefuri, petreceri, când se simt deschiși sufletește, deci vor fi deschiși fără să-și dorească în mod expres partea intelectuală. Copiii, mai ales, simt mult mai multe decât părinții lor, sunt foarte deschiși către orice se petrece în jurul lor, și urmează liniile intelectuale, așa cum părinții lor nu pot realiza oricât de mult s-ar strădui: ei nu o fac acasă cu copiii lor, ci doar ca obligații de serviciu pentru unii, completând formulare și rapoarte de serviciu. De aceea copiii lor le vor direcționa atenția și spre partea intelectuală, chiar dacă societatea contemporană nu-i vrea deștepți ci doar ascultători ai impunerilor locului de muncă.

De aceea intelectualii care au înclinații naturale către scris, către analiza celor scrise și apoi corecții ale textelor lor, au astfel de sarcini spirituale pentru întreaga omenire: indiferent cât de ușor sau greu le vine, în lumea care disprețuiește intelectul, numai cei care înving greutățile ajung să-și deruleze sarcinile despre care nu știu toată viața lor mai nimic.

GÂNDUL ZILEI

Lasă-mi toamnă pomii verzi…

Lasă un comentariu