Despre cunoașterea metafizică

MOTTO: Când intri pe această cale, este pe viață… Și dai și altora, fără să ceri nimic în schimb.

I. IDEI PRINCIPALE

1. Cunoașterea metafizică extinde cunoașterea umană de la nivelul fizic, adică cu senzorii de percepție ai corpului fizic – la nivele superioare ale câmpurilor corpurilor care au în structura lor senzori de percepție: corpul astral, corpul mental și corpul cauzal.

2. Ea nu exclude niciodată câmpul și percepția fizică, ci o înglobează formând o cunoaștere universală din care ea însăși se trage.

3. Cunoașterea metafizică, într-o etapă de cunoaștere limitată așa cum o avem noi azi, expune toate cele nepercepute cu corpul fizic, din lumea înconjurătoare: structuri ale planetei și cosmosului cu vibrație foarte înaltă, organizarea, ordonarea și cooordonarea evoluțiilor noastre după tipicul vieții, lucrărilor și efectelor evoluanților avansați care ne ajută și ne coordonează în etapele grele ale vieții noastre.

4. Metafizica ne relatează despre lumea umană în mijlocul celei planetare, explică pe larg și profund cele legate de necesitățile acestei etape în care trăim azi: cu vibrație planetară foarte joasă și corporalitate mult restrânsă, ne ajută, cu răbdare și înțelepciune, să traversăm această etapă și să ne pregătim să revenim la ceea ce am fost cândva – oameni cu puteri spirituale uriașe, pe care să le folosim pentru a ajuta, pentru a proteja planeta, viețuitoarele de toate felurile, pentru conlucrare între noi, oamenii, în vederea aplicării tuturor cunoașterilor noastre în direcții cum sunt creația materială, comunicarea, deplasarea și relaționarea inter-umană.

II. DETALII, DISCUȚII

Se spune că nu ai ce învăța de la esoterism, că ar rupe omul de realitatea înconjurătoare… de trăirile concrete, directe, ale omului…

Pe de altă parte se spune că unele cunoașteri esoterice ar fi rezervate numai unor anumite părți ale intelectualității contemporane, pentru care ar fi nevoie de inițieri secrete, substanțe psihotrope sau stupefiante, dar care până la urmă nu ar urmări decât să poată accede către manifestări care ar fi departe de a fi morale, înalt-spirituale: urmărind motive egoiste și nicidecum altruiste, binefăcătoare omenirii și vieții de pretutindeni…

De fapt lucrurile sunt departe de a se prezenta astfel, ajungând în societatea noastră să fie cunoscute și reținute spre beneficiul individual sau de grup restrâns de oameni care folosesc cunoașterile vechi pentru beneficiul propriu, de cele mai multe ori în mod subtil-distrugător pentru semeni, pentru orice viețuitoare planetară și planetă însăși.

Toate cele care au ajuns azi la noi, ca moștenire din vechime, au rădăcini de un altruism care depășește cu mult puterea noastră actuală de înțelegere și acceptare. Toate cunoașterile metafizice din vechime au fost transpuse în forme fizice având la bază percepția omenirii în profunzimile sale cele mai adânci, în forme pe care le folosim azi, fără să le cunoaștem rădăcinile: elemente de arhitectură, forme de creație materială de uz individual sau gospodăresc, pictură, sculptură, muzică, scris și complementarul scrierii – cititul. Toate făceau parte, sub o formă sau alta, din percepțiile naturale ale omului din vechimi, pe care azi nu și le mai amintește și nici nu și le mai crede: din ceea ce numim azi intuiții, clar-intuiții și clar-simțuri. Departe de a fi ceva născut din experiența fizică, așa cum se spune oficial, sau dintr-o imaginație născută din frici și oboseli, întreaga moștenire din vechime a fost o muncă titanică, a fiecărui popor în parte, pentru a fi de un real ajutor într-o perioadă relativ scurtă de timp, dar cu o viață grea și, din cauze cosmic-planetare, greu de trăit pentru majoritatea spiritelor umane. Viața ne este grea din cauza vibrației planetare foarte joasă care scoate din noi tot ce poate fi mai agresiv (moștenire din întrupările noastre anterioare animalice, foarte vechi – dar rămase în memoriile noastre spirituale și care atârnă mult în întrupările noastre din locuri cu biosistem actual asemănător cu acele trăiri proprii foarte vechi) sau indiferent (vegetal – cu explicații asemănătoare celor de mai sus). Iar astfel de activări ale memoriilor spirituale au loc pe fondul unei corporalități cu funcțiuni restrânse azi, datorită vibrației foarte joase, din cauza aglomerației planetare extrem de mare, dar și din cauze sociale: o societate umană atipică, agresivă, distrugătoare, formată din blocuri uriașe de grupuri spirite aflate la întrupare pe Pământ, pe trepte foarte diferite de evoluție. În loc să se ajute în mod piramidal: treptele cele mai avansate în evoluție care să ajute spiritele cu mai puțină evoluție, deci având experiență foarte puțină în asemenea condiții – cele cu experiență mai puțină devin agresive, nu suportă ajutorul celor cu experiența mai multă; și tocmai din această cauză treptat omenirea își pierde bunăvoința, demnitatea, altruismul, dar și cunoașterea de orice fel, mai ales cea subtilă, profundă, iar din frică pierde și intuițiile, dând naștere la trăiri egoiste, individuale sau de grup restrâns. În acest sens, cunoașterea profundă, pentru care câteva generații de străbuni au muncit zi și noapte mii de ani să ne-o lase moștenire, s-a pierdut treptat, iar puținele moșteniri care au rămas au fost pretutindeni sustrase, furate, distruse, în speranța de a fi folosite cu profit propriu. Astfel lumea a ajuns să fie condusă în ultimele milenii de oameni egoiști, agresivi, criminali, perverși. Fiecare om, fără nicio excepție ar fi putut cunoaște tot ceea ce este de cunoscut pe Pământ: dar suntem deviați chiar de la naștere spre cu totul alte manifestări decât cele specifice vieții și trăirilor curate, înalt-morale, echilibrate, înalt-calitative din orice punct de vedere. Prin manipularea dorințelor și cerințelor proprii unei vieți echilibrate spre ducerea lor către acceptarea muncii brute cu beneficiu propriu extrem de redus, precum și prin încurajarea abaterilor de la intuiții, percepții profunde care să conducă la cercetări și cunoașteri clare ale realității complexe înconjurătoare, suntem ordonați (prin impunere, prin pedeapsă) către a crede într-o ruptură între fizică și metafizică, conform căreia tot ce nu ține de fizic ar fi doar o filozofie seacă fără niciun conținut concret, departe de cele necesare traiului nostru curent.

De fapt, metafizica ne învață cum să ne ordonăm manifestările către protejarea vieții sub toate formele ei: de la viruși la om și, conlucrând toți oamenii, către protejarea întregii planete care susține viața pe ea. Ne învață cum să nu avem nicio frică: niciun motiv de frică de semenii noștri, oameni care nu ar fi atât de agresivi dacă nu ar fi motivați de lipsuri, de crearea unui cadru adecvat pentru creație, pentru comunicare inter-umană echilibrată, relaționare prin, și pentru conlucrare în direcția realizării unor obiective comune: făcând front comun pentru suportarea fenomenologiei planetare (atmosferică, tectonică, etc.) cu toate variațiile ei mai mari sau mai mici, neprevăzute, care pot conduce la distrugeri naturale – imprevizibile în anumite limite pe care tocmai studiul aprofundat le poate decela fără să le stopeze. Cunoașterea profundă poate ajuta adaptarea manifestărilor umane la existența acestor greutăți naturale, cu dorința de a ști tot mai multe pentru pregătiri extinse necesare preîntâmpinării lor și efectelor lor.

Nu am avea frică de entități extraterestre care ar dori chipurile să ne distrugă pentru a ne fura energia, corpurile, bogățiile solului și subsolului planetar, planeta însăși, dorinde-ne sclavii lor. Am ști fără îndoială că extratereștrii există, dar stau frumos pe planeta lor și, la rândul nostru am ști că nu putem sta departe de planeta pe care ne-am născut și astfel nu am mai cheltui resurse imense pentru a vizita și popula alte planete, pentru a le stoarce și pe ele de bogățiile subsolului, așa cum am făcut și facem în continuare cu propria noastră planetă. Dar pe alte planete nu am ajunge să facem altceva decât să descoperim că nu am putea face nimic din ceea ce am dori…

Nu am avea frică de animale, dacă am înțelege că viața ca atare este necesar să fie respectată, protejată, ajutată să se desfășoare după cum se petrec cele mai naturale etape de evoluție, simultan, pe o planetă cu biosistem atât de numeros.

Și am înțelege că strămoșii noștri, ai celor ce suntem azi, ne-au ajutat să trecem prin această perioadă de minim vibrațional punându-ne în formă fizică tot ceea ce înainte putea orice om percepe: culori, sunete, vibrații naturale, forme structurale materiale cu vibrații mult mai înalte decât cele al materiilor fizice – forme care există, dar nu le putem noi acum percepe pentru că, pentru a putea trece cu bine această perioadă cu vibrații joase, corporalitatea ni s-a diminuat considerabil în structurile ei interioare. Dar tocmai de aceea ne putem preocupa preponderent în această perioadă de toate formațiunile fizice, iar cunoașterii fizice i-am putea atașa cunoașterile extinse privite prin intuițiile proprii, uneori prin clar-intuiții și rareori prin clar-simțuri (mai mult clarvedere și clarauz). Am înțelege că elementele de arhitectură: bolți, arce, poduri, de decorațiuni interioare și exterioare ale caselor și ale obiectelor de uz gospodăresc și personal, apoi scrisul și cititul, muzica instrumentală și vocală – toate sunt astfel de transpuneri ale celor percepute cândva în mod natural.

Suntem deja în perioada terminală a acestei perioade planetare cu vibrație foarte joasă, care nu ne-a permis decât să avem intuiții, clar-intuiții uneori și clar-simțuri doar în rare perioade planetare (în special în preajma solstițiilor). Creșterea vibrației planetare va determina modificarea corporalității noastre și astfel va determina și revenirea la percepțiile noastre naturale, curând în proporție de mase. Ne vom da seama că toată această moștenire de producere fizică a celor pe care în străvechimi le puteam percepe direct cu simțurile noastre superioare, ne-au menținut într-o cunoaștere a lumii pe care începem să o re-vedem, re-auzim – re-cunoaștem din vremuri dinainte de schimbările profunde care au început în urmă cu 13-15.000 de ani.

Cunoașterea metafizică ne ajută să înțelegem necesitatea eforturilor de întreținere a planetei și de protejare a biosistemului ei, cunoscând profund toate legăturile energetice: dintre planetă și biosistem, dintre membrii biosistemului, dintre toate și cosmosul înconjurător. Ne ajută să cunoaștem entitățile astrale, entitățile eterice, să cunoaștem ajutătorii noștri dimensionali și interdimensionali care ne-au ținut în viață în toată această perioadă, să putem ține legătura cu ele, să știm că suntem cu toții ajutați de o întreagă verticală spirituală ajutătoare și coordonatoare, o ierarhie cerească întreagă care ne sprijină în toate momentele evoluțiilor noastre.

Să știm că toți acești mari, uriași ajutători își asumă permanent sarcini grele pentru păstrarea tuturor și a planetei însăși într-un echilibru vibrațional de care noi nu mai suntem conștienți că există și că trebuie menținut mereu, având în vedere că suntem creatori avansați și că activitățile noastre de creație materială pot afecta puternic și planeta, și biosistemul.

Putem învăța astfel că toate se pot precipita acum, întrucât venim la întrupare după o lungă perioadă în care omenirea nu a putut comunica liber, nu a putut socializa, relaționa din cauza sclaviei induse de proprii noștri semeni. De aceea acum, în imediata apropiere a finalizării ciclului de vieți pământene pentru majoritatea spiritelor umane, sarcinile de acest fel, pe linii de manifestare specifice nouă, este necesar să fie finalizate tocmai în condiții de aglomerație planetară: și de biosistem, și social-umane.

Pe măsură ce se termină aceste sarcini pentru manifestare predominant fizică, indiferent dacă aceste sarcini sunt individuale sau le au grupuri de spirite care trăiesc, care evoluează împreună, sarcinile converg în continuare către manifestări cu corpurile care ni se dezvoltă acum, revenind la volumele și funcțiunile de odinioară: adică corpul astral, corpul mental și corpul cauzal. Dezvoltările de acest fel conduc la lărgirea plajelor de percepție astrală și mentală, care conduc la conștientizarea și dezvoltarea vieții astrale: și proprie, și a entităților astrale care ne-au ajutat, și ne ajută în continuare să ne finalizăm astfel de sarcini. Viața noastră astrală înseamnă călătorii astrale conștiente, cu aprofundări care ne ajută să înțelegem că ceea ce cunoaștem despre viața fizică este ceva superficial, neștiind relațiile dintre fizic și tot ceea ce are vibrație superioară nivelului fizic. Descoperim și aprofundăm cunoașteri despre viața entităților astrale, a celor eterice, a celor spirituale, dimensionale și inter-dimensionale, care sunt ajutători proprii de destin dar și ai celorlalți semeni, ai grupurilor spirituale umane, ai biosistemului, ai întregii planete, ai planetelor surori și ai stelei care ne guvernează planetele – ai tuturor macro-structurilor galactice locale și din întregul univers în care evoluăm în acest moment.

Și astfel ajungem din nou la respect și considerație pentru ceea ce numim azi metafizică: o știință care ne pregătește pentru revenirea la trăirile din care ni s-a tras originea, iar pe de altă parte își lărgește spațiul prin combinarea cunoașterii fizice cu cunoașterea meta-fizică. Reamintidu-ne cunoașterea metafizică ajungem să studiem la nivele înalte toate procesele fizico-chimice pe care nu le-am studiat nici măcar fizic în ultimele milenii, pe care nu le-au cunoscut decât inventatorii lor, chiar dacă am fost și suntem utilizatorii tuturor celor care au stat la baza lărgirii societății umane. Și astfel fiecare om care pășește pe acest drum, al unei deschideri totale (pe care unii o numesc ”trezire”) are și conștiința cu care în primul rând poate ajuta alți semeni, pe măsură ce și ei își termină sarcinile fizice. Și totul este în dezvoltare puternică, pe măsura trecerii timpului.

Deocamdată, aparent – datorită deformărilor social-politice și artificialului creat în mod cu totul atipic în societatea umană actuală, deci aparent metafizica ar fi, și ar trebui să rămână în cunoașterea conducătorilor care ar avea experiență mentală și astrală încă din antichitate. Dar de fapt ei nu au fost, și nu sunt decât hoți de cunoaștere, fără să fie și lucrători spre beneficiul întregii omeniri căreia i-a fost dedicată de către strămoși.

Pe de altă parte, tot aparent ar fi exclusiv înțeleasă o asemenea cunoaștere doar de către spirite avansate, așa cum se cred cei care se autointitulează păstrători ai cunoașterilor omenirii și nu sunt decât spre propriile interese, cu mare frică ca nu cumva să ajungă în cunoașterea popoarelor: pe care chiar ei le-au ținut în cel mai adânc întuneric spiritual, și efectele se văd peste tot azi, în toate războaiele lumii, în criminalitate și perversiuni fără sfârșit. Totuși din toate grupurile spirituale se ridică oameni cu reale puteri mentale și astrale, oameni altruiști și iubitori care ajută, și vor ajuta mai departe și grupurile lor spirituale, și alte grupuri cu sarcini similare, indiferent de evoluția lor, de experiența lor.

Mulți oameni însă nu se pot dedica încă exclusiv studiului metafizic, nu numai pentru că au trăit în lanțurile sclaviei, dar de acolo dând exemplu de muncă, de inteligență, de talent de care majoritatea celor din jur nu mai știau că le au, dar și le-au descoperit (și le descoperă în continuare) pe măsură ce au primit astfel de exemple personale de la semenii lor. Mulți evoluanți avansați au sarcini fizice acum, chiar exclusiv fizice, și grele mai ales, întrucât în viețile anterioare au lucrat departe de masele populare, alături de Moșii popoarelor sau ca ajutători planetari retrași din societățile umane (sihaștrii popoarelor): și au nevoie de recuperare, de trăiri fizice în condițiile de acum ale Pământului. Azi, acum și încă o scurtă perioadă în continuare, aceștia vor trăi urmărind în special sarcini fizice – indiferent dacă sunt intelectuale sau fizice brute (muncitori, luptători), chiar dacă prin evoluțiile lor ar putea avea și alte capacități decât cele fizice. Dar în acest final de epocă fizică, trăirile fizice sunt pentru toată lumea sarcini personale de destin; pe de altă parte ele sunt necesare pentru ca fiecare spirit să-și formeze un cumul de îndrumări pe care vor trebui să le ofere în viețile următoare și altor spirite care vor studia, vor aprofunda toate formele de creație de până acum, toate formele de gândire și aplicațiile lor care s-au realizat în toată această perioadă puternic industrială din ultima vreme – cea mai complexă lucrare tehnologic-industrială pe care a realizat-o omenirea pe Pământ și de un real folos în continuarea evoluțiilor tuturor.

Iată așadar ce înseamnă, foarte pe scurt, importanța studiului metafizic: care nu pornește de la exclusivitatea studiului fizic, așa cum este cerința oficială azi în lumea noastră, ci se bazează pe studiul temeinic al realității care include studiul fizic, ca o mică – dar importantă – parte a realității. Așadar metafizica nu exclude studiul materiei fizice: dacă ar face asta nu ar putea decât să limiteze cunoașterea universală, ceea ce nu a fost niciodată în intenția sa, mai cu seamă în condițiile în care și condițiile de mediu, și condițiile de corporalitate conduc către trăirea fizică: este deosebit de important ca omul să aibă în rutina lui zilnică lucruri făcute cu mâna sa, să creeze mereu ceva – o simplă mâncare, sau întreținerea curată și ordonată a casei sale și a locului de muncă la serviciu. Perspectivele cunoașterii lumii prin percepțiile fizice, în vibrații planetare foarte joase, sunt absolut necesare pentru îmbogățirea experienței tuturor în orice condiții de trai, oriunde și oricând.

Da, societatea noastră limitează cunoașterea universală prin limitarea științelor, dar metafizica nu o limitează, ci mai mult: acolo unde sunt chiar și cele mai simple urme ale unor deviații, inerente de altfel în asemenea societăți care nu încurajează învățătura, ci selectează pe cei dotați indiferent de calitatea și moralitatea lor, așadar metafizica vine și studiază rădăcinile deviațiilor, arată punctul de inflexiune din care pornește deviația și arată corecția, privind elementul din multe unghiuri de percepție, prin studiul altor elemente care parcurg căi asemănătoare și vin la rândul lor să întărească corecția. De aceea metafizica pe de o parte întărește, pe de altă parte diversifică și îmbogățește calitățile umane cum ar fi: răbdarea, încrederea, toleranța, protecția, înțelegerea situațiilor, ajutorul altruist oferit cu drag și cu răbdare celor care doresc să cunoască ce este normal de cunoscut și să curețe propria ascensiune de resturile deviațiilor inerente.

O asemenea cunoaștere profundă conduce la redescoperirea rădăcinilor acelui ”Cine sunt eu?” ca om, ca spirit întrupat, ca lucrător-ajutător al semenilor, care treptat, în condițiile creșterii vibrației planetare și a corporalității umane, se redescoperă pe el însuși și merge mai departe împreună cu toți semenii săi.

Metafizica însă este necesară până la un punct ca învățătură, ca orientare și adaptare a omului pe drumul revenirii la puterea spirituală pământeană, însă omul trebuie s-o folosească în viața sa curentă, recucerindu-și curajul, altruismul, înțelegerea semenilor săi – capacități spirituale pe care le-a avut întotdeauna pe Pământ. Prin activarea memoriilor spirituale, cunoaște rosturile venirii sale pe Pământ, o venire planificată și pregătită îndelung pentru a corecta manifestări vechi care undeva pe drumul evoluțiilor noastre avansate, ne trăgeau înapoi ca niște buzunare pline cu pietre. Rostul este să transformăm, metaforic vorbind, pietrele în mere, care să ne hrănească pe drumul de parcurs mai departe. Astfel metafora privind pietrele pe care le cărăm mereu după noi în evoluții nu este numai despre Pământ și viața pământeană, ci despre evoluții extinse: pentru că viața noastră de acum, experiența noastră spirituală se compune nu numai din trăiri asemănătoare biosistemului pământean pe care și noi le-am avut în copilăria evoluțiilor noastre, ci și din trăiri în alte locuri de univers, extrem de multe și variate. Ea are în vedere și planificările spirituale ale viitoarelor trăiri umane pe Pământ și a pregătirilor în vederea plecării de pe Pământ și ajungerii ”acasă”, adică în alte zone ale universului sau chiar din alte universuri: de unde am pornit fiecare într-o călătorie spirituală (adică prin forțele energetice ale spiritului și nu prin creații materiale de tip nave de călătorie prin univers) spre a ajunge pe Pământ.

Este de adăugat și faptul că ceea ce numim cunoaștere legată de aspectul fizic se extinde cu mult dincolo de limitele lui prin cunoașterea metafizică, pe lângă ridicarea nivelului de calitate a aplicațiilor de gândire și creative actuale: spre exemplu, ceea ce percepem noi drept culori nu țin doar de domeniul fizic, ci sunt împletiri ale culorilor fizice cu cele astrale (și altele, dar cele astrale sunt cele mai bine percepute alături de cele fizice); la fel, sunetele au profunzime și tonalitate nu numai ținând de registrul fizic, ci și cel astral cu care se împletelte strâns.

În vremurile pe care le trăim astăzi, în care cunoașterea este pe de o parte limitată de proprii noștri semeni și pe de altă parte de restrângerea corporalității noastre cu vibrație foarte înaltă, chiar și așa percepțiile noastre pot fi extinse – chiar dacă nu atât de mult ca și în epoca mental-astrală a omenirii. Este mult mai mult decât o cunoaștere orientativă, căci chiar dacă nu tot timpul avem acces la clar-simțuri (clar-vedere și clar-auz fiind cele mai cunoscute), totuși putem avea căi de extindere a cercetărilor nostre cel puțin de felul următor:

– cunoașterea pe principiul intuitiv – atâta vreme cât nu confundăm intuiția cu plăcerile și încredințările născute din impunerile societății noastre: pe linie laică (familie, școală) și pe linie religioasă (care a influențat mare parte din rădăcinile științei și o mai influențează și azi, prin încredințările personale ale oamenilor care se ocupă cu cercetările științifice);

– prin comunicare astrală, activitate astrală conștientă, sub îndrumarea entităților astrale ajutătoare de destin propriu: cunoaștere care se extinde prin identitatea elementelor sale cu altele ale căror puncte esențiale au fost cunoscute anterior, care au dispărut o vreme din cunoașterea omului, și care apar pe rând în lumina cercetărilor pe aceleași căi astral-mentale.

Rene Guenon numește o astfel de intuiție care ne stă nouă în putere să o folosim: intuiție intelectuală – aflată așadar dincolo de rațiunea, logica care leagă numai elemente fizice cognoscibile (care fac obiectul cunoașterii ca atare).

Deci avem în putere să intuim ceva ce se află dincolo de fizic, perceptibil în anumite condiții planetare (evenimente când nivelul vibrațiilor sunt mari până la medii: în perioadele solstițiilor și echinocțiilor), intuiții fără a avea alte condiții de cercetare, de informare de natură fizică. Desigur că simțurile noastre se dezvoltă în continuare, pe măsura creșterii încrederii de sine a observatorului, ajungând la clar-intuiții (următoarea fază a dezvoltărilor după intuiții): omul știe precis, cu amănunte, tot ceea ce cuprinde elementul în cauză (adică un eveniment, o structură corporală sau de altă natură), fără să fi perceput ceva fizic sau mental, fără a fi conștient de îndrumările entităților astrale (sau dimensionale, sau interdimensionale, după caz). Odată ce clar-intuiția ca fenomen general, acceptată și consolidată, se dezvoltă rapid, clar-simțurile vor conduce, sub îndrumarea atentă a ajutătorilor noștri astrali, la o cunoaștere cu adevărat metafizică, folosind pe rând senzorii corpului astral, mental și cauzal, într-o complexitate din ce în ce mai adâncă și mai puternică.

Astfel metafizica este știința cu cele mai vaste abordări, cele mai profunde, bazate pe percepțiile cele mai cuprinzătoare ale corporalității noastre: ale corpului fizic, ale corpului astral, ale corpului mental și ale corpului cauzal în egală măsură.

Având ca ”aparatură” toate aceste percepții umane, beneficiind în plus și de logica care însoțește gândirea și vorbirea fizică, metafizica se sprijină întotdeauna pe principiile universale ale înaltei spiritualități, pe împletirea lor armonioasă, pe care spiritele umane le cunosc bine, pentru că au o cunoaștere profundă ale nivelelor mult mai înălțate ale universului (și în paralel ale altor universuri), atât la nivel macrocosmic cât și la nivel microcosmic. Dar metafizica poate fi o cunoaștere avansată doar printr-un studiu permanent, cu ajutor consacrat din partea ajutătorilor și coordonatorilor de evoluții, într-un dialog permanent între oameni și entități. Fiind extrem de amplă, cuprinzând orice sectoare ale existenței – cu mult dincolo de existența umană – corelează esența evoluțiilor fără ca ceva să fie rupt de realitățile cele mai profunde ale fiecărui pas evolutiv, de această plasă a principiilor universale prin care totul există: fără ca ceva să poată subzista înafara lor, fără de care nu poate exista viitor, așa cum tot trecutul s-a derulat în moduri echilibrate, armonioase spunem noi, mai complet. Asemenea legături ni le arată metafizica; iar cele ce sunt de trebuință dar mai puțin accesibile unora, sunt comunicate de ajutătorii astrali cei mai avansați, ei înșiși ajutându-se reciproc, primind susțineri și îndrumări din partea coordonatorilor de evoluții, care în acest fel ne pregătesc pe toți pentru etapele următoare ale evoluțiilor noastre.

Metafizica vine astfel în întâmpinarea și în sprijinirea trăirilor fizice din aceste vremuri grele și din această societate actuală, atipică din orice punct de vedere. Ne reamintește, prin studiul vieților noastre anterioare, modul în care aveau loc în străvechimi percepțiile umane cu toate simțurile tuturor corpurilor care au senzori de percepții: fizic, astral, mental și cauzal. Iar cei de atunci suntem tot noi, cei de acum, traversând spre învățătură și consolidare epocile planetare. În acest fel metafizica ne menține vie cunoașterea – o cunoaștere în esența ei transcedentă, dar îmbogățită permanent cu cele trăite și înțelese de noi, trăindu-ne viețile pas cu pas, clipă cu clipă… În acest fel ne împletim cunoașterea cu cea a străbunilor noștri, pe care ei ne-au lăsat-o moștenire spre a ne ajuta chiar acum, în această perioadă în care ne îndreptăm cu greu spre redescoperirea noastră ca spirite creatoare avansate, aflate în curs de universalizare.

***

Vă invit la o călătorie spirituală, pornind de la începuturile evoluţiilor noastre: în spaţiile energiei fundamentale infinite, unde are loc formarea, şi primele trăiri ale monadelor. Vom urmări trăirile lor şi în energia fundamentală în stare liberă, şi în mari structuri naturale deja existente azi, create pe principiile existențiale ale celor naturale, de către monade avansate în evoluţii, din vremuri pe care numai Creatorii lor şi le mai amintesc… dar ni le spun și nouă acum, noi fiind frați mai tineri ai lor, pentru ca și noi să le dăm mai departe altor noi valuri de spirite care ne urmează în evoluții…

Ni se oferă astfel şi nouă prilejul să contribuim la îmbogăţirea manifestărilor, a cunoaşterilor universale, după puterile care ne cresc mereu: să contribuim la întreţinerea propriei noastre vieţi, la susţinerea propriilor noastre evoluţii, dar şi ale tuturor celor care intră în continuare, val după val, în aceleaşi feluri de evoluţii: evoluţii care se desfăşoară întotdeauna după puterile şi înclinaţiile fiecărei monade în parte, etern, în spaţiile infinite ale energiei fundamentale.